1Așadar, îi îndemn pe bătrânii din mijlocul vostru, eu însumi un bătrân[1], martor al suferințelor lui Cristos și părtaș al slavei care urmează să fie descoperită:2păstoriți turma lui Dumnezeu, care este printre voi, purtându‑i de grijă nu din obligație, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu, fără a fi lacomi de câștig murdar, ci dornici de slujire,3nu ca unii care domniți peste cei ce v‑au căzut la sorți, ci fiind exemple pentru turmă.4Iar când Se va arăta Marele Păstor veți primi coroana care nu se veștejește, a slavei.5La fel și voi, tinerilor, supuneți‑vă bătrânilor. Și îmbrăcați‑vă toți cu smerenie unii față de alții, pentru că „Dumnezeu Se așază[2] împotriva celor mândri, dar celor smeriți El le dă har.“[3] (Prov 3:34)6Smeriți‑vă deci sub mâna tare a lui Dumnezeu pentru ca, la vreme potrivită, El să vă înalțe.7Aruncați asupra Lui toată îngrijorarea voastră, fiindcă Lui Îi pasă de voi.8Fiți treji! Vegheați! Dușmanul vostru, diavolul[4], umblă ca un leu care rage, căutând să înghită pe cineva.9Împotriviți‑vă lui tari în credință, știind că frații[5] voștri din întreaga lume trec prin aceleași suferințe. (1 Pe 2:17)10După ce veți fi suferit pentru puțin timp, Dumnezeul oricărui har, Care v‑a chemat la slava Lui veșnică, în Cristos Isus, vă va desăvârși El Însuși, vă va statornici, vă va întări și vă va sprijini.11A Lui este puterea, în veci! Amin.12V‑am scris pe scurt aceste lucruri, prin Silvanus[6], pe care‑l consider un frate credincios, pentru a vă încuraja și pentru a depune mărturie că acesta[7] este adevăratul har al lui Dumnezeu. Rămâneți în el[8]!13Cea din Babilon[9], aleasă împreună cu voi, vă salută și, de asemenea, și Marcu, fiul meu.14Salutați‑vă unii pe alții cu un sărut al dragostei. Pace vouă, tuturor celor care sunteți în Cristos.
1Die Ältesten unter euch ermahne ich, der Mitälteste und Zeuge der Leiden Christi, der ich auch teilhabe an der Herrlichkeit, die offenbart werden soll: (Ro 8:17; 2 Ioan 1:1)2Weidet die Herde Gottes, die euch anbefohlen ist, und achtet auf sie, nicht gezwungen, sondern freiwillig, wie es Gott gefällt, nicht um schändlichen Gewinns willen, sondern von Herzensgrund, (Ioan 21:16; Fapte 20:28)3nicht als solche, die über die Gemeinden herrschen, sondern als Vorbilder der Herde. (Filip 3:17; Tit 2:7)4So werdet ihr, wenn erscheinen wird der Erzhirte, die unverwelkliche Krone der Herrlichkeit empfangen. (1 Cor 9:25; 2 Tim 4:8)5Desgleichen ihr Jüngeren, ordnet euch den Ältesten unter. Alle aber miteinander bekleidet euch mit Demut; denn Gott widersteht den Hochmütigen, aber den Demütigen gibt er Gnade. (Iov 22:29; Prov 3:34; Mat 23:12; Iac 4:6)6So demütigt euch nun unter die gewaltige Hand Gottes, damit er euch erhöhe zu seiner Zeit. (Iac 4:10)7Alle eure Sorge werft auf ihn; denn er sorgt für euch. (Ps 55:23; Mat 6:25; Filip 4:6)8Seid nüchtern und wacht; denn euer Widersacher, der Teufel, geht umher wie ein brüllender Löwe und sucht, wen er verschlinge. (Lu 22:31; 1 Tes 5:6)9Dem widersteht, fest im Glauben, und wisst, dass ebendieselben Leiden über eure Brüder und Schwestern in der Welt kommen. (Iac 4:7)
Segenswunsch und Grüße
10Der Gott aller Gnade aber, der euch berufen hat zu seiner ewigen Herrlichkeit in Christus, der wird euch, die ihr eine kleine Zeit leidet, aufrichten, stärken, kräftigen, gründen. (1 Pe 1:6)11Ihm sei die Macht in alle Ewigkeit! Amen.12Durch Silvanus, den treuen Bruder, wie ich meine, habe ich euch wenige Worte geschrieben, zu ermahnen und zu bezeugen, dass es die rechte Gnade Gottes ist, in der ihr steht. (Fapte 15:22)13Es grüßt euch aus Babylon[1] die Gemeinde, die mit euch auserwählt ist, und mein Sohn Markus. (2 Tim 4:11)14Grüßt euch untereinander mit dem Kuss der Liebe. Friede sei mit euch allen, die ihr in Christus seid!