1 Petru 4 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Trăind după voia lui Dumnezeu

1 Așadar, întrucât Cristos a suferit în trup, înarmați‑vă și voi cu același fel de gândire, căci cel^[1] ce a suferit în trup a sfârșit‑o cu păcatul, (1 Pe 2:1) 2 pentru ca, în timpul care‑i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. 3 Căci destul timp a trecut în care ați înfăptuit voia neamurilor, trăind în depravare, în pofte, în beții, în petreceri, în orgii și în idolatrii nelegiuite. 4 De aceea sunt surprinși ei că nu alergați împreună cu ei la același potop de destrăbălare și vă batjocoresc. 5 Însă vor răspunde înaintea Celui Ce este gata să‑i judece pe cei vii și pe cei morți. 6 Căci în vederea aceasta le‑a fost vestită Evanghelia și celor ce sunt morți acum: ca să fie judecați potrivit oamenilor, în trup, dar să trăiască potrivit lui Dumnezeu, în duh.^[2] 7 Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape! Fiți deci cumpătați^[3] și treji în vederea rugăciunii^[4]! 8 Înainte de toate, să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții, pentru că dragostea acoperă o mulțime de păcate. 9 Fiți ospitalieri unii cu alții, fără nemulțumire^[5]. 10 Ca niște buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare să‑i slujească pe alții potrivit cu darul pe care l‑a primit. 11 Dacă cineva vorbește, să facă acest lucru ca și cum ar rosti cuvintele^[6] lui Dumnezeu. Dacă cineva slujește, să slujească după puterea pe care i‑o dă Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să fie slăvit în toate, prin Isus Cristos, ale Căruia sunt slava și puterea, în vecii vecilor! Amin. (Fapte 7:38; Ro 3:2; Ev 5:12)

Suferind pentru Cristos

12 Preaiubiților, nu fiți surprinși de încercarea de foc care are loc în mijlocul vostru,^[7] ca și cum vi s‑ar întâmpla ceva neobișnuit, 13 ci, pe măsură ce aveți parte de suferințele lui Cristos, bucurați‑vă, pentru ca și la descoperirea slavei Lui să vă bucurați nespus de mult. 14 Dacă sunteți insultați din cauza Numelui lui Cristos, ferice de voi, pentru că Duhul slavei și al lui Dumnezeu Se odihnește peste voi. 15 Dar nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaș, hoț, răufăcător sau ca unul care se amestecă în treburile altora. 16 Însă, dacă vreunul dintre voi suferă din cauză că este creștin^[8], să nu‑i fie rușine, ci să‑L slăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta. (Fapte 11:26; Fapte 26:28) 17 Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu. Și dacă începe cu noi, care va fi sfârșitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?! 18 Și: „Dacă cel drept este salvat cu greu, ce se va face cel neevlavios și păcătos?!“^[9] (Prov 11:31) 19 Prin urmare, aceia care suferă după voia lui Dumnezeu să‑și încredințeze sufletele credinciosului Creator, făcând binele.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Vom Leiden und Leben des Christen

1 Weil nun Christus im Fleisch gelitten hat, so wappnet euch auch mit demselben Sinn; denn wer im Fleisch gelitten hat, der hat Ruhe vor der Sünde, 2 dass er hinfort die noch übrige Zeit im Fleisch nicht den Begierden der Menschen, sondern dem Willen Gottes lebe. 3 Denn es ist genug, dass ihr die vergangene Zeit zugebracht habt nach heidnischem Willen, als ihr ein Leben führtet in Ausschweifung, Begierde, Trunkenheit, Fresserei, Sauferei und gräulichem Götzendienst. (Ef 2:2; Tit 3:3) 4 Das befremdet sie, dass ihr euch nicht mehr mit ihnen stürzt in denselben Strom wüsten Treibens, und sie lästern; 5 aber sie werden Rechenschaft geben dem, der bereit ist, zu richten die Lebenden und die Toten. (2 Tim 4:1) 6 Denn dazu ist auch den Toten das Evangelium verkündigt, dass sie zwar nach Menschenweise gerichtet werden im Fleisch, aber nach Gottes Weise leben im Geist. (1 Pe 3:19) 7 Es ist aber nahe gekommen das Ende aller Dinge. So seid nun besonnen und nüchtern zum Gebet. (1 Cor 10:11; 1 Ioan 2:18) 8 Vor allen Dingen habt untereinander beharrliche Liebe; denn »Liebe deckt der Sünden Menge zu« 9 Seid gastfrei untereinander ohne Murren. (Ev 13:2) 10 Und dienet einander, ein jeder mit der Gabe, die er empfangen hat, als die guten Haushalter der mancherlei Gnade Gottes: (Ro 12:6) 11 Wenn jemand redet, rede er’s als Gottes Wort; wenn jemand dient, tue er’s aus der Kraft, die Gott gewährt, damit in allen Dingen Gott gepriesen werde durch Jesus Christus. Ihm sei Ehre und Macht von Ewigkeit zu Ewigkeit! Amen. (Apo 5:13)

Vom Ausharren in der Verfolgung

12 Ihr Lieben, lasst euch durch das Feuer nicht befremden, das euch widerfährt zu eurer Versuchung, als widerführe euch etwas Fremdes, 13 sondern freut euch, dass ihr mit Christus leidet, damit ihr auch durch die Offenbarung seiner Herrlichkeit Freude und Wonne haben mögt. (Fapte 5:41) 14 Selig seid ihr, wenn ihr geschmäht werdet um des Namens Christi willen, denn der Geist, der ein Geist der Herrlichkeit und Gottes ist, ruht auf euch. (Mat 5:11) 15 Niemand aber unter euch leide als ein Mörder oder Dieb oder Übeltäter oder als einer, der in Fremdes eingreift. 16 Leidet er aber als ein Christ, so schäme er sich nicht. Er ehre aber Gott in einem solchen Fall. 17 Denn die Zeit ist da, dass das Gericht beginnt bei dem Hause Gottes. Wenn aber zuerst bei uns, was wird es für ein Ende nehmen mit denen, die dem Evangelium Gottes nicht glauben? (Ier 25:29) 18 Und wenn der Gerechte kaum gerettet wird, wo wird dann der Gottlose und Sünder zu finden sein? (Prov 11:31) 19 Darum sollen auch die, die nach Gottes Willen leiden, ihm ihre Seelen anbefehlen als dem treuen Schöpfer und Gutes tun.