Psalmi 9 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Pentru dirijor. De cântat în almut laben. Un psalm al lui David.

1 ^[1]Îți voi mulțumi, DOAMNE, din toată inima mea, voi vesti toate minunile Tale.^[2] 2 Mă voi bucura și mă voi înveseli în Tine, voi cânta spre lauda Numelui Tău, Preaînalte! 3 Dușmanii mei dau înapoi, se poticnesc și pier dinaintea Ta, 4 căci Tu ai judecat cauza mea și mi‑ai făcut dreptate; ai șezut pe tron ca Unul Care judeci cu dreptate. 5 Tu ai mustrat neamurile și l‑ai nimicit pe cel rău; le‑ai șters numele pentru veci de veci. 6 Dușmanul a sfârșit în ruine veșnice! I‑ai smuls cetățile și ai dat uitării amintirea lor. 7 DOMNUL însă va trona pe vecie! El Și‑a pregătit tronul pentru judecată. 8 El va judeca lumea cu dreptate, va cântări popoarele cu nepărtinire. 9 DOMNUL este o întăritură pentru cel asuprit, o întăritură în vremuri de necaz. 10 Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu‑i părăsești pe cei ce Te caută, DOAMNE! 11 Cântați spre lauda DOMNULUI, Care locuiește în Sion! Vestiți printre popoare lucrările Lui! 12 Căci El, Care răzbună sângele vărsat, Își aduce aminte și nu uită strigătul celor umili. 13 Arată‑Ți bunăvoința față de mine, DOAMNE! Uită‑Te la suferința pe care mi‑o provoacă cei ce mă urăsc! Ridică‑mă de la porțile morții! 14 Atunci voi vesti toate laudele Tale la porțile fiicei Sionului, mă voi bucura de izbăvirea Ta! 15 Neamurile s‑au afundat în groapa pe care au făcut‑o; piciorul le‑a fost prins în lațul pe care l‑au ascuns. 16 DOMNUL Se descoperă și face judecată.^[3] Cel rău este prins chiar prin lucrarea mâinilor lui. Higgaion^[4]. Selah 17 Cei răi se întorc în Locuința Morților, toate neamurile care uită de Dumnezeu. 18 Căci cel nevoiaș nu este uitat la nesfârșit, speranța celor săraci nu piere pentru totdeauna. 19 Ridică‑Te, DOAMNE! Să nu învingă omul! Să fie judecate neamurile înaintea Ta! 20 Pune groaza în ei, DOAMNE! Să recunoască neamurile că sunt doar niște oameni! Selah

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk

Gott, der Retter der Armen und Elenden

1 Für den Chormeister. Nach der Weise Stirb für den Sohn! Ein Psalm Davids. 2 Ich will danken, HERR, aus ganzem Herzen, erzählen will ich all deine Wunder. (Ps 138:1) 3 Ich will mich an dir freuen und jauchzen, deinem Namen, Höchster, will ich singen. 4 Wenn meine Feinde zurückweichen, werden sie straucheln und zugrunde gehen vor deinem Angesicht. 5 Denn du hast mir Recht verschafft und für mich entschieden, dich auf den Thron gesetzt als gerechter Richter. 6 Du hast Völker bedroht, den Frevler vernichtet, ihre Namen gelöscht für immer und ewig. 7 Der Feind ist dahin, zertrümmert für immer. Du hast Städte entvölkert, ihr Andenken wurde zunichte. 8 Ja, so sind sie, aber der HERR thront auf ewig, zum Gericht hat er seinen Thron aufgestellt. 9 Er selbst wird den Erdkreis richten in Gerechtigkeit, den Nationen das Urteil sprechen, wie es recht ist. (Ps 96:13) 10 So wird der HERR für den Bedrückten zur Burg, zur Burg für Zeiten der Not. 11 Darum vertrauen dir, die deinen Namen kennen, denn du, HERR, hast keinen, der dich sucht, je verlassen. 12 Singt dem HERRN, der thront auf dem Zion, verkündet unter den Völkern seine Taten! (Ps 108:4) 13 Denn er, der Blutschuld ahndet, hat an sie gedacht, hat den Notschrei der Elenden nicht vergessen. (Iov 34:28) 14 Sei mir gnädig, HERR! Sieh doch mein Elend, wie sie mich hassen, du, der mich emporhebt aus den Pforten des Todes! (Ps 30:4; Ps 49:16; Ps 56:14; Ps 68:21; Ps 71:20; Ps 86:13; Ps 116:8; Iona 2:7; Wis 16:13)

Ps 30:4Ps 49:16Ps 56:14Ps 68:21Ps 71:20Ps 86:13Ps 116:8Iona 2:7Wis 16:13

15 Damit ich all dein Lob erzähle in den Toren der Tochter Zion und frohlocke über dein rettendes Handeln. 16 Völker versanken in der Grube, die sie selbst gegraben, im Netz, das sie heimlich gelegt, hat ihr Fuß sich verfangen. (Ps 7:16) 17 Kundgetan hat sich der HERR: Er hielt sein Gericht, im Werk seiner Hände hat sich der Frevler verstrickt. [Zwischenspiel. Sela] 18 Zurückweichen müssen die Frevler zum Totenreich, alle Völker, die Gott vergessen. 19 Denn der Arme ist nicht auf ewig vergessen, der Elenden Hoffnung ist nicht für immer verloren. 20 Steh auf, HERR, nicht soll der Mensch triumphieren, die Völker sollen gerichtet werden vor deinem Angesicht. (Ps 7:7) 21 Wirf auf sie Schrecken, HERR, erkennen sollen die Völker: Sie sind nur Menschen. [Sela]