Psalmi 10 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 De ce stai departe, DOAMNE, și Te ascunzi în vremuri de lipsă? 2 Cel rău îl urmărește cu aroganță pe cel sărac, însă ei sunt prinși în planurile pe care le‑a urzit. 3 Căci cel rău se laudă cu pofta sufletului său, binecuvântându‑l pe cel lacom și disprețuindu‑L pe DOMNUL. 4 Cel rău, în înfumurarea lui^[1], nu caută. Toate gândurile lui sunt: „Nu există Dumnezeu!“ 5 Căile lui sunt prospere întotdeauna; judecățile Tale sunt departe de el; el suflă cu dispreț împotriva tuturor dușmanilor săi. 6 El zice în inima lui: „Nimic nu mă va clătina de‑a lungul generațiilor, pe mine, care nu sunt în nenorocire!“^[2] 7 Gura îi este plină de blestem, înșelătorii și asuprire; sub limba lui este numai necaz și nelegiuire. 8 El locuiește în ascunzișurile din preajma așezărilor; îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat; ochii lui stau la pândă după vreun neajutorat. 9 Pândește din ascunziș ca leul din desiș; pândește să‑l prindă pe cel sărac, să‑l prindă pe cel sărac și să‑l atragă în lațul lui. 10 Victimele lui sunt zdrobite și se prăbușesc; cad sub puterea lui. 11 El zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat! Și‑a ascuns fața. În veac nu va vedea!“ 12 Ridică‑Te, DOAMNE Dumnezeule! Ridică‑Ți mâna! Nu‑i uita pe cei săraci! 13 De ce‑L disprețuiește cel rău pe Dumnezeu? De ce zice în inima lui: „Tu nu ceri socoteală!“? 14 Tu însă vezi necazul și întristarea; Te uiți, ca să le iei în mâna Ta! Ție Ți se încredințează cel neajutorat; Tu ești ajutorul orfanului. 15 Zdrobește deci brațul celui rău și al celui nelegiuit; cere‑le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit! 16 DOMNUL este Împărat în veci de veci! Neamurile vor pieri din țara Lui! 17 Tu, DOAMNE, asculți dorința celor sărmani; Tu le întărești inima, plecându‑Ți urechea spre ei, 18 ca să faci dreptate orfanului și celui asuprit, pentru ca omul, care este din țărână, să nu mai insufle groaza.