1În DOMNUL mă adăpostesc! Cum puteți spune sufletului meu: „Fugi la muntele vostru, ca o pasăre“?2Iată, cei răi își încordează arcul, își potrivesc săgeata pe coardă, ca să‑i țintească pe întuneric pe cei cu inima dreaptă.3Când temeliile se surpă, ce mai poate face cel drept?4DOMNUL este în Templul Său cel sfânt, DOMNUL este pe tronul Lui din ceruri. Ochii Lui privesc și pleoapele Lui îi cercetează pe fiii omului.5DOMNUL îl cercetează pe cel drept, dar sufletul Lui îi urăște pe cel rău și pe cel ce iubește violența.[1]6Peste cei răi va face să plouă cu lațuri[2], foc și sulf; un vânt dogoritor este cupa de care au parte.7Căci DOMNUL este drept, iubește dreptatea, iar cei drepți vor privi fața Lui.
1Für den Chormeister. Von David.
Beim HERRN habe ich mich geborgen. /
Wie könnt ihr mir sagen:
Vögel, flieht zu eurem Berg!2Denn siehe: Die Frevler spannen den Bogen, /
sie legten ihren Pfeil auf die Sehne,
um im Dunkel auf die zu schießen, die redlichen Herzens sind. (Ps 7:13; Ps 10:8; Ps 37:14; Ps 64:4; Ps 119:95)3Wenn die Grundfesten eingerissen werden,
was kann ein Gerechter noch tun?4Der HERR ist in seinem heiligen Tempel,
der HERR hat seinen Thron im Himmel.
Seine Augen schauen herab,
seine Blicke prüfen die Menschen. (Hab 2:20)5Der HERR prüft Gerechte und Frevler;
wer Gewalttat liebt, den hasst seine Seele.6Verderben lasse er auf die Frevler regnen,
Feuer und Schwefel und sengender Wind ist ihr Anteil.[1] (Gen 19:24; Iov 18:15; Ps 140:11)7Denn gerecht ist der HERR, /
gerechte Taten liebt er.
Redliche schauen sein Angesicht.