Isaia 2 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Aceasta este ceea ce a văzut Isaia, fiul lui Amoț, cu privire la Iuda și la Ierusalim:

Muntele Casei Domnului

2 În zilele de pe urmă, muntele Casei DOMNULUI va fi așezat drept cel mai înalt dintre munți, va fi înălțat deasupra dealurilor, și toate neamurile vor curge spre el. (Mica 4:1) 3 Multe popoare vor veni și vor zice: „Să mergem și să ne suim la muntele DOMNULUI, la Casa Dumnezeului lui Iacov! El să ne învețe căile Sale, și noi să umblăm pe cărările Sale!“ Căci din Sion va ieși Legea, iar Cuvântul DOMNULUI – din Ierusalim. 4 El va judeca între neamuri și va hotărî pentru multe popoare. Ele își vor făuri din săbii pluguri, și din sulițe – cosoare. Niciun neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam și nu vor mai învăța războiul. 5 Veniți, voi cei din Casa lui Iacov, veniți să umblăm în lumina DOMNULUI!

Ziua Domnului

6 Într-adevăr, Ți‑ai părăsit poporul, pe Casa lui Iacov! Ei sunt plini de obiceiurile Răsăritului; se ocupă cu prezicerea^[1] precum filistenii și dau mâna cu fiii străinilor. (Lev 19:26) 7 Țara le este plină de argint și aur; bogățiile lor nu se mai termină. Țara le este plină de cai, și carele lor sunt fără număr. 8 Țara le este plină de idoli; ei se pleacă înaintea lucrării mâinilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor. 9 Omul va fi umilit, fiecare se va smeri – nu‑i ierta! 10 Intră în stâncă și ascunde‑te în țărână de groaza DOMNULUI și din cauza splendorii maiestății Lui! 11 Ochiul celui arogant va fi smerit și mândria oamenilor va fi răsturnată. Doar DOMNUL va fi înălțat în ziua aceea! 12 Căci este o zi a DOMNULUI Oștirilor împotriva a tot ce este mândru și semeț, împotriva a tot ce este înălțat – aceștia vor fi umiliți; 13 împotriva tuturor cedrilor Libanului, semeți și înălțați, și împotriva tuturor stejarilor din Bașan; 14 împotriva tuturor munților înalți și împotriva tuturor dealurilor semețe; 15 împotriva oricărui turn înalt și împotriva oricărui zid întărit; 16 împotriva tuturor corăbiilor de Tarșiș^[2] și împotriva tuturor corăbiilor încărcate cu lucruri^[3] frumoase. 17 Aroganța oamenilor va fi smerită și mândria fiecăruia va fi răsturnată. Doar DOMNUL va fi înălțat în ziua aceea; 18 idolii vor fi nimiciți în întregime! 19 Oamenii vor intra în peșterile stâncilor și în gropile pământului de groaza DOMNULUI și din cauza splendorii maiestății Lui, atunci când El Se va ridica să îngrozească pământul! 20 În ziua aceea, oamenii își vor arunca la cârtițe și la lilieci idolii de argint și idolii de aur, pe care și‑i făcuseră ca să li se închine, 21 și vor intra în cavernele stâncilor și în crăpăturile piscurilor de groaza DOMNULUI și din cauza splendorii maiestății Lui, atunci când El Se va ridica să îngrozească pământul! 22 Încetați să vă mai încredeți în om, în ale cărui nări este doar suflare! Căci pentru ce să fie luat el în seamă?

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk

Völkerwallfahrt zum Zion

1 Das Wort, das Jesaja, der Sohn des Amoz, über Juda und Jerusalem geschaut hat. 2 Am Ende der Tage wird es geschehen: Der Berg des Hauses des HERRN / steht fest gegründet als höchster der Berge; er überragt alle Hügel. / Zu ihm strömen alle Nationen. (Mica 4:1) 3 Viele Völker gehen / und sagen: Auf, wir ziehen hinauf zum Berg des HERRN / und zum Haus des Gottes Jakobs. Er unterweise uns in seinen Wegen, / auf seinen Pfaden wollen wir gehen. Denn vom Zion zieht Weisung aus / und das Wort des HERRN von Jerusalem. (Is 51:4) 4 Er wird Recht schaffen zwischen den Nationen / und viele Völker zurechtweisen. Dann werden sie ihre Schwerter zu Pflugscharen umschmieden / und ihre Lanzen zu Winzermessern. Sie erheben nicht das Schwert, Nation gegen Nation, / und sie erlernen nicht mehr den Krieg. (Ioel 4:10) 5 Haus Jakob, auf, / wir wollen gehen im Licht des HERRN.

Der Tag des Herrn gegen alles Hohe

6 Ja, du hast dein Volk, das Haus Jakob, verstoßen; / denn sie wurden angefüllt - von Osten her! Und Wahrsager wie die Philister! / Und an Kindern der Fremden hatten sie zur Genüge. 7 Sein Land füllte sich mit Silber und Gold, / kein Ende der Schätze. Sein Land füllte sich mit Pferden, / kein Ende der Wagen. (Is 31:1) 8 Sein Land füllte sich mit Götzen. / Vor dem Werk ihrer Hände werfen sie sich nieder, vor dem, / was ihre Finger gemacht hatten. 9 Der Mensch beugte sich / und der Mann sank hinunter - / vergib ihnen nicht! (Is 2:11; Is 5:15) 10 Geh hinein in den Felsen, / verbirg dich im Staub vor dem Schrecken des HERRN / und vor der Pracht seiner Hoheit! (Is 2:19) 11 Die hochmütigen Blicke der Menschen senkten sich / und gebeugt wird sein der Stolz der Männer. / Aber erhaben wird sein der HERR allein an jenem Tag. (Is 2:2; Is 5:15) 12 Denn ein Tag für den HERRN der Heerscharen: / über alles Hochfahrende und Stolze / und über alles Aufragende - es wird sich senken -, 13 über alle Zedern des Libanon - / die stolzen und die aufragenden, und über alle Terebinthen des Baschan (Zah 11:2) 14 und über alle stolzen Berge und über alle aufragenden Hügel (Is 30:25) 15 und über jeden hohen Turm und über jede feste Mauer 16 und über alle Tarschisch-Schiffe / und über alle kostbaren Segler; (Ps 48:8) 17 und gebeugt werden wird der Hochmut der Menschen / und senken wird sich der Stolz der Männer - / aber erhaben wird sein der HERR allein - an jenem Tag. (Is 2:9; Is 5:15) 18 Die Götzen aber schwinden alle dahin.^[1] 19 Und sie werden in Felshöhlen und Erdlöcher hineingehen / vor dem Schrecken des HERRN und vor der Pracht seiner Hoheit, / wenn er aufsteht, um die Erde in Angst zu versetzen. (Is 2:10) 20 An jenem Tag wirft der Mensch seine silbernen und goldenen Götzen, / die er sich gemacht hat, um sich niederzuwerfen, / den Maulwürfen und Fledermäusen hin;^[2] 21 und man wird in die Spalten und Höhlen der Felsen gehen / vor dem Schrecken des HERRN und vor der Pracht seiner Hoheit, / wenn er aufsteht, um die Erde in Angst zu versetzen. (Is 2:10) 22 Lasst ab vom Menschen, / in dessen Nase ein Hauch ist, / denn was gilt er schon?