Isaia 1 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Viziunea pe care a avut‑o Isaia, fiul lui Amoț, cu privire la Iuda și la Ierusalim, în timpul lui Uzia, Iotam, Ahaz și Ezechia, regii lui Iuda.

Un neam răzvrătit

2 Ascultați, ceruri! Ia aminte, pământ, pentru că DOMNUL a vorbit: „Am îngrijit copii și i‑am crescut, dar ei s‑au răzvrătit împotriva Mea. 3 Boul își cunoaște stăpânul, iar măgarul știe ieslea stăpânului său, însă Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu înțelege!“ 4 Vai, neam păcătos, popor încărcat cu nelegiuire, sămânță de răufăcători, copii pervertiți! Ei L‑au părăsit pe DOMNUL, L‑au disprețuit pe Sfântul lui Israel și I‑au întors spatele! 5 Ce folos să mai fiți loviți, de vreme ce stăruiți în apostazie!? Tot capul este bolnav și toată inima suferă! 6 Din tălpi și până‑n creștet, nimic nu este sănătos, doar răni și vânătăi, tăieturi sângerânde^[1], care nu s‑au uscat și care n‑au fost legate sau alinate cu ulei. 7 Țara voastră este pustie, cetățile voastre sunt arse de foc, câmpurile voastre sunt devorate de străini chiar în fața voastră; țara vă este distrusă deoarece a fost răscolită de străini. 8 Fiica Sionului^[2] este părăsită ca o colibă în vie, ca un adăpost într‑un ogor de castraveți, ca o cetate asediată. 9 Dacă DOMNUL Oștirilor^[3] nu ne‑ar fi lăsat câțiva supraviețuitori, am fi ajuns ca Sodoma și ne‑am fi asemănat cu Gomora. (Gen 2:1; Ex 7:4; Deut 4:19; Ios 5:14; 1 Re 22:19; Ps 44:9; Ps 148:2; Is 40:26)

Gen 2:1Ex 7:4Deut 4:19Ios 5:141 Re 22:19Ps 44:9Ps 148:2Is 40:26

10 Ascultați Cuvântul DOMNULUI, voi, conducători ai Sodomei! Luați aminte la Legea Dumnezeului nostru, voi, popor al Gomorei! 11 „Ce este pentru Mine mulțimea jertfelor voastre? zice DOMNUL. Sunt sătul de arderile‑de‑tot ale berbecilor și de grăsimea vițeilor îngrășați! Nu‑Mi place deloc sângele taurilor, al mieilor sau al țapilor. 12 Cine v‑a cerut să vă înfățișați înaintea Mea, pângărindu‑Mi curțile? 13 Nu mai aduceți daruri de mâncare fără rost! Tămâia voastră este o urâciune înaintea Mea! Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nelegiuirea: lunile noi, Sabatele și adunările voastre. 14 Sufletul Meu urăște lunile voastre noi și sărbătorile voastre. Ele au devenit o povară pentru Mine; am obosit să le mai port. 15 Când vă veți întinde mâinile, Îmi voi ascunde ochii de voi. Chiar dacă veți face multe rugăciuni, nu le voi asculta. Mâinile vă sunt pline de sânge; 16 spălați‑vă și curățiți‑vă! Îndepărtați faptele voastre rele dinaintea ochilor Mei! Nu mai faceți rău, 17 ci învățați să faceți bine! Căutați dreptatea, scăpați pe cel asuprit!^[4] Faceți dreptate orfanului și vorbiți în apărarea văduvei! 18 Veniți acum să ne judecăm! zice DOMNUL. Deși păcatele voastre sunt precum culoarea stacojie, ele se vor face albe ca zăpada; deși sunt roșii ca purpura, ele se vor face ca lâna. 19 Dacă veți vrea și veți asculta, veți mânca ce are țara mai bun, 20 dar dacă vă veți împotrivi și vă veți răzvrăti, veți fi devorați de sabie“, căci gura DOMNULUI a vorbit.

O cetate necredincioasă

21 Vezi cum orașul credincios a devenit o prostituată! Era plin de judecată; dreptatea locuia în el; dar acum este plin de ucigași! 22 Argintul vostru s‑a făcut zgură, și băutura voastră este amestecată cu apă. 23 Conducătorii voștri sunt răzvrătiți și sunt prieteni cu tâlharii. Toți iubesc mita și aleargă după daruri! Nu‑l apără pe cel orfan, iar cauza văduvei n‑ajunge înaintea lor. 24 De aceea Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, Puternicul lui Israel, zice: „Vai, Îmi voi vărsa mânia asupra vrăjmașilor mei, Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei! 25 Îmi voi întoarce mâna împotriva ta, voi curăța zgura ta așa cum o curăță leșia și voi îndepărta toate impuritățile tale. 26 Îi voi face pe judecătorii tăi cum erau odinioară, iar pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, ți se va zice: «Cetate a dreptății, orașul credincios!»“ 27 Sionul va fi răscumpărat prin judecată, și cei ai lui care se pocăiesc, prin dreptate. 28 Dar răzvrătiții și păcătoșii vor fi nimiciți împreună și cei ce‑L părăsesc pe DOMNUL vor fi mistuiți. 29 „Într-adevăr, vă va fi rușine de stejarii sacri în care vă găseați desfătarea; veți roși din cauza grădinilor pe care le‑ați ales! 30 Căci veți fi ca un terebint ale cărui frunze se veștejesc, ca o grădină fără apă! 31 Cel puternic va fi ca un câlț, iar lucrarea sa ca o scânteie; el și lucrarea lui vor arde împreună și nimeni nu‑i va stinge!“

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk

ZION UND JERUSALEM ZWISCHEN GERICHT UND HEIL

Buchüberschrift

1 Vision Jesajas, des Sohnes des Amoz, die er über Juda und Jerusalem geschaut hat, in den Tagen des Usija, des Jotam, des Ahas, des Hiskija, der Könige von Juda. (Mica 1:1)

Untreue des Volkes

2 Hört, ihr Himmel, horch auf, Erde! / Denn der HERR hat gesprochen: Ich habe Söhne großgezogen und emporgebracht, / doch sie sind mir abtrünnig geworden. (Is 23:4) 3 Der Ochse kennt seinen Besitzer / und der Esel die Krippe seines Herrn; Israel aber hat keine Erkenntnis, / mein Volk hat keine Einsicht. (Lu 2:16) 4 Wehe der sündigen Nation, dem schuldbeladenen Volk, / der Brut von Übeltätern, den Söhnen, die Verderben bringen! Sie haben den HERRN verlassen, / den Heiligen Israels verschmäht/ und ihm den Rücken zugekehrt. (Is 30:9)

Die übrig gelassene Tochter Zion

5 Wohin sollt ihr noch geschlagen werden? / Ihr bleibt ja doch widerspenstig. Der ganze Kopf ist wund, / das ganze Herz ist krank. 6 Von der Fußsohle bis zum Kopf ist nichts heil an ihm, / nur Beulen, Striemen und frische Wunden, sie sind nicht ausgedrückt, nicht verbunden, / nicht mit Öl gelindert. 7 Euer Land ist verwüstet, / eure Städte sind feuerverbrannt. Fremde verzehren vor euren Augen den Ertrag eures Ackers; / eine Verwüstung wie bei der Zerstörung durch Fremde. 8 Die Tochter Zion ist übrig gelassen / wie eine Hütte im Weinberg, wie ein Schutzdach für die Nacht im Gurkenfeld, / wie eine belagerte Stadt. (Is 24:20) 9 Hätte der HERR der Heerscharen für uns nicht einige Entkommene übrig gelassen, / wir wären wie Sodom geworden, / wir glichen Gomorra. (Gen 19:1)

Falscher und wahrer Gottesdienst

10 Hört das Wort des HERRN, ihr Wortführer von Sodom! / Horcht auf die Weisung unseres Gottes, Volk von Gomorra! 11 Was soll ich mit euren vielen Schlachtopfern?, / spricht der HERR. Die Brandopfer von Widdern / und das Fett von Mastkälbern habe ich satt / und am Blut der Stiere, Lämmer und Böcke habe ich kein Gefallen. (Amos 5:21) 12 Wenn ihr kommt, um vor meinem Angesicht zu erscheinen - / wer hat von euch verlangt, dass ihr meine Vorhöfe zertrampelt? 13 Bringt mir nicht länger nutzlose Gaben, / Räucheropfer, die mir ein Gräuel sind! Neumond und Sabbat, das Ausrufen von Festversammlungen, / ich ertrage nicht Frevel und Feier. 14 Eure Neumonde und Feste / sind mir in der Seele verhasst, sie sind mir zur Last geworden, / ich bin es müde, sie zu ertragen. 15 Wenn ihr eure Hände ausbreitet, / verhülle ich meine Augen vor euch. Wenn ihr auch noch so viel betet, / ich höre es nicht. / Eure Hände sind voller Blut. 16 Wascht euch, reinigt euch! / Schafft mir eure bösen Taten aus den Augen! / Hört auf, Böses zu tun! 17 Lernt, Gutes zu tun! / Sucht das Recht! Schreitet ein gegen den Unterdrücker! / Verschafft den Waisen Recht, / streitet für die Witwen! (Amos 5:24)

Streit Gottes mit seinem Volk

18 Kommt doch, wir wollen miteinander rechten, / spricht der HERR. Sind eure Sünden wie Scharlach, / weiß wie Schnee werden sie. Sind sie rot wie Purpur, / wie Wolle werden sie. 19 Wenn ihr willig seid und hört, / werdet ihr das Beste des Landes essen. 20 Wenn ihr euch aber weigert und auflehnt, / werdet ihr vom Schwert gefressen. / Ja, der Mund des HERRN hat gesprochen.

Läuterungsgericht über Jerusalem

21 Ach, wie ist zur Hure geworden die treue Stadt. / Die voll des Rechts war, in der Gerechtigkeit die Nacht verbrachte - / und jetzt Mörder! 22 Dein Silber wurde zu Schlacke, / dein Wein ist mit Wasser gepanscht. (Ez 22:18) 23 Deine Fürsten sind Aufrührer / und eine Bande von Dieben, ein jeder liebt Bestechung / und jagt Geschenken nach. Dem Waisen verschaffen sie kein Recht / und der Rechtsstreit der Witwe gelangt nicht vor sie. 24 Darum - Spruch Gottes, des HERRN der Heerscharen, / des Starken Israels: Wehe, ich werde mir Genugtuung verschaffen an meinen Gegnern, / mich rächen an meinen Feinden. 25 Ich will meine Hand gegen dich wenden, / ich schmelze wie mit Lauge deine Schlacken aus / und will all dein Blei entfernen. (Prov 25:4; Ez 22:18; Mal 3:3) 26 Ich will dir Richter geben wie am Anfang / und Ratgeber wie zu Beginn. Danach wird man dich Stadt der Gerechtigkeit nennen, / treue Stätte. 27 Zion wird durch Recht erlöst / und die zu ihr umkehren durch Gerechtigkeit. 28 Doch Abtrünnige und Sünder brechen zusammen. / Die den HERRN verlassen, sind am Ende. 29 Denn sie werden zuschanden wegen der Eichen, / die ihr begehrt habt, und ihr werdet beschämt / wegen der Gärten, die ihr euch erwählt habt. (Is 65:3) 30 Ja, ihr werdet wie eine Eiche, deren Blätter verwelken, / und wie ein Garten, der kein Wasser hat. 31 Dann wird der Starke zu Flachs / und sein Tun zum zündenden Funken; beide verbrennen zusammen / und keiner ist da, der löscht.