1Fiindcă mulți au încercat să alcătuiască o istorisire detaliată despre lucrurile care s‑au împlinit printre noi,2așa cum ni le‑au încredințat cei ce au fost de la început martori oculari și care au ajuns slujitori ai Cuvântului,3am decis și eu, după ce am cercetat cu atenție toate lucrurile de la început, să ți le scriu în ordine, preaalesule Teofil,4ca să cunoști bine certitudinea[1] lucrurilor[2] despre care ai fost învățat prin viu grai.
Anunțarea nașterii lui Ioan Botezătorul
5În zilele lui Irod, regele Iudeei,[3] era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia.[4] Soția lui era dintre fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta. (1 Cro 24:1)6Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, urmând fără vină toate poruncile și hotărârile drepte ale Domnului.7Dar nu aveau niciun copil, fiindcă Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în vârstă.8În timp ce Zaharia era de slujbă, pentru că venise rândul cetei lui să slujească înaintea lui Dumnezeu,9a fost ales prin sorți, după obiceiul preoției, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze.10La ora tămâierii, toată mulțimea poporului se ruga afară.11Atunci i s‑a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii.12Când l‑a văzut, Zaharia s‑a tulburat și l‑a cuprins frica.13Dar îngerul i‑a zis: – Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu și îi vei pune numele Ioan[5].14El va fi bucuria și veselia ta și mulți se vor bucura de nașterea lui,15căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea niciodată vin, nici băutură tare și va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecul mamei lui.16El îi va întoarce pe mulți dintre fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.17Va merge înaintea Domnului, în duhul și în puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taților spre copii[6], iar pe cei neascultători să‑i întoarcă la înțelepciunea celor drepți, ca să pregătească Domnului un popor gata pentru El. (Mal 4:5)18Zaharia l‑a întrebat pe înger: – După ce voi cunoaște lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soția mea este înaintată în vârstă.19Îngerul, răspunzând, i‑a zis: – Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu, și am fost trimis să vorbesc cu tine și să‑ți aduc aceste vești bune[7]. (Lu 2:10; Lu 3:18)20Iată că vei fi mut și nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că nu ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.21Oamenii îl așteptau pe Zaharia și se mirau de întârzierea lui în Templu.22Când a ieșit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înțeles că avusese o viziune în Templu. El le făcea semne întruna și a continuat să rămână mut.23Când i s‑au terminat zilele de slujbă, s‑a dus acasă.24După un timp, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată. Ea s‑a ținut ascunsă timp de cinci luni, zicând:25„Iată ce mi‑a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându‑mi disprețul pe care l‑am îndurat între oameni!“
Anunțarea nașterii lui Isus
26În luna a șasea,[8] îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într‑o cetate din Galileea, numită Nazaret,27la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din Casa lui David. Numele fecioarei era Maria.28Intrând la ea, îngerul a zis: – Salutare[9], ție căreia ți s‑a dat har! Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei!29Ea a fost foarte tulburată de aceste cuvinte și se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.30Îngerul i‑a zis: – Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har înaintea lui Dumnezeu!31Iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus[10]. (Fapte 7:45; Ev 4:8)32El va fi mare și va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoșului[11] Său, David.[12] (2 Sam 7:13; 2 Sam 7:16; Ps 2:6; Ps 89:26; Is 9:6)33Va împărăți peste Casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit.34Maria l‑a întrebat pe înger: – Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu știu de bărbat?35Îngerul, răspunzând, i‑a zis: – Duhul Sfânt Se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul Care Se va naște va fi numit „Fiul lui Dumnezeu“[13].36Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput și ea un fiu, la bătrânețe. Și ea, care era numită stearpă, este acum în luna a șasea.37Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este fără putere.[14]38Maria a zis: – Iată‑mă, sunt roaba Domnului! Facă‑mi‑se după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea.
Maria în vizită la Elisabeta
39În zilele acelea, Maria s‑a ridicat și s‑a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într‑o cetate a lui Iuda.40Ea a intrat în casa lui Zaharia și a salutat‑o pe Elisabeta.41Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilașul a săltat în pântecul ei, și Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt.42Ea a strigat cu glas tare și a zis: – Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecului tău!43Cum de mi‑a fost dat să vină la mine mama Domnului meu?!44Căci iată, de îndată ce am auzit sunetul salutului tău, mi‑a săltat copilașul în pântec de bucurie!45Fericită este cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i‑au fost spuse de Domnul!
Cântarea Mariei
46Maria a zis: – Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul[15]47și mi se bucură nespus duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,48pentru că a privit cu îndurare la starea smerită a roabei Sale. Căci iată, de acum încolo, toate generațiile mă vor considera fericită49pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt.50Mila Lui ține din generație în generație față de cei ce se tem de El.51El a făcut o minune cu[16] brațul Său; i‑a împrăștiat pe cei ce sunt mândri în cugetul inimii lor.52I‑a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor și i‑a înălțat pe cei smeriți.53Pe cei flămânzi i‑a săturat cu bunătăți, iar pe cei bogați i‑a dat afară cu mâinile goale.54El l‑a ajutat pe Israel, slujitorul[17] Său, amintindu‑Și de mila Sa,55așa cum le spusese strămoșilor[18] noștri, lui Avraam și seminței[19] lui, în veci! (Gal 3:16)56Maria a rămas împreună cu Elisabeta aproape trei luni, iar apoi s‑a întors acasă.
Nașterea lui Ioan Botezătorul
57Când i s‑a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat.58Vecinii și rudele au auzit că Domnul Și‑a arătat nespus de mult mila față de ea și se bucurau împreună cu ea.59În ziua a opta, au venit să circumcidă copilașul.[20] Voiau să‑i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, (Lev 12:3)60dar mama lui, răspunzând, a zis: – Nu, ci se va numi Ioan.61Ei i‑au zis: – Nu este nimeni între rudele tale care poartă acest nume.62Și îi făceau semne tatălui copilului, ca să știe ce nume dorește să‑i dea.63El a cerut o tăbliță și a scris: „Numele lui este Ioan.“ Și toți au rămas uimiți.64Deodată i‑a fost deschisă gura și limba, și el vorbea, binecuvântându‑L pe Dumnezeu.65Pe toți vecinii lor i‑a cuprins frica și în întreaga regiune muntoasă a Iudeei se vorbea despre toate aceste lucruri.66Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, zicând: „Oare ce va deveni acest copil?“ Căci mâna Domnului era cu el.
Cântarea lui Zaharia
67Zaharia, tatăl lui, a fost umplut de Duhul Sfânt și a profețit, zicând:[21]68– Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a venit în ajutor[22] și a adus răscumpărare poporului Său.69El ne‑a ridicat un corn al mântuirii[23] în Casa[24] slujitorului Său David,70așa cum a spus prin gura sfinților Săi profeți din vechime,71aducându‑ne eliberare de dușmanii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc.72El Își arată astfel mila față de strămoșii noștri și Își amintește de legământul Lui cel sfânt,73de jurământul pe care i l‑a făcut lui Avraam, tatăl nostru, potrivit căruia ne va da voie,74eliberați fiind din mâna dușmanilor noștri, să‑I slujim fără teamă,75în sfințenie și dreptate înaintea Lui, în toate zilele noastre.76Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt; căci vei merge înaintea Domnului ca să pregătești căile Lui,77să dai poporului Său cunoștința mântuirii, prin iertarea păcatelor lui,78datorită milei duioase a Dumnezeului nostru, în urma căreia va veni în ajutorul nostru Răsăritul[25] din înălțime, (Num 24:17; Ier 23:5; Zah 6:12; Mal 4:2; Apo 22:16)79ca să strălucească peste cei aflați în întuneric și în umbra morții, ca să ne călăuzească picioarele pe calea păcii.80Și copilul creștea și se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua prezentării lui înaintea lui Israel.
5In the days of Herod, king of Judea, there was a priest named Zechariah,[1] of the division of Abijah. And he had a wife from the daughters of Aaron, and her name was Elizabeth. (1 Cro 24:10; Mat 2:1; Lu 1:8)6And they were both righteous before God, walking blamelessly in all the commandments and statutes of the Lord. (Lu 2:25; Fapte 23:1; Fapte 24:16; Filip 2:15; Filip 3:6; 1 Tes 2:10; 1 Tes 3:13; 1 Tes 5:23)7But they had no child, because Elizabeth was barren, and both were advanced in years. (Gen 18:11; Jud 13:2; 1 Sam 1:2; Lu 1:36; Ev 11:11)8Now while he was serving as priest before God when his division was on duty, (1 Cro 24:19; 2 Cro 8:14; 2 Cro 31:2; Lu 1:5; Lu 1:23)9according to the custom of the priesthood, he was chosen by lot to enter the temple of the Lord and burn incense. (Ex 30:7; 1 Sam 2:28; 1 Cro 23:13; 2 Cro 29:11; Lu 1:21; Ev 9:2; Apo 11:2; Apo 11:19)10And the whole multitude of the people were praying outside at the hour of incense. (Lev 16:17; Ps 141:2; Apo 5:8; Apo 8:3)11And there appeared to him an angel of the Lord standing on the right side of the altar of incense. (Ex 30:1; Ex 40:26)12And Zechariah was troubled when he saw him, and fear fell upon him. (Fapte 19:17)13But the angel said to him, “Do not be afraid, Zechariah, for your prayer has been heard, and your wife Elizabeth will bear you a son, and you shall call his name John. (Lu 1:60; Lu 1:63; Fapte 10:4; Fapte 10:31)14And you will have joy and gladness, and many will rejoice at his birth, (Lu 1:58)15for he will be great before the Lord. And he must not drink wine or strong drink, and he will be filled with the Holy Spirit, even from his mother’s womb. (Num 6:3; Jud 13:4; Jud 13:7; Jud 13:14; Is 49:1; Is 49:5; Ier 1:5; Mat 11:11; Mat 11:18; Lu 1:41; Lu 1:67; Lu 7:28; Lu 7:33; Fapte 2:4; Fapte 2:15; Fapte 2:17; Gal 1:15; Ef 5:18)16And he will turn many of the children of Israel to the Lord their God,17and he will go before him in the spirit and power of Elijah, to turn the hearts of the fathers to the children, and the disobedient to the wisdom of the just, to make ready for the Lord a people prepared.” (Mal 3:1; Mal 4:6; Mat 11:10; Mat 11:14; Mar 1:2; Lu 1:76; Lu 7:27; Ioan 3:28; Ro 10:21)18And Zechariah said to the angel, “How shall I know this? For I am an old man, and my wife is advanced in years.” (Gen 15:8; Gen 17:17)19And the angel answered him, “I am Gabriel. I stand in the presence of God, and I was sent to speak to you and to bring you this good news. (1 Re 17:1; Iov 1:6; Is 63:9; Dan 8:16; Dan 9:21; Mat 18:10; Lu 1:26; Apo 8:2)20And behold, you will be silent and unable to speak until the day that these things take place, because you did not believe my words, which will be fulfilled in their time.” (Ez 3:26; Ez 24:27)21And the people were waiting for Zechariah, and they were wondering at his delay in the temple. (Lu 1:9)22And when he came out, he was unable to speak to them, and they realized that he had seen a vision in the temple. And he kept making signs to them and remained mute. (Lu 1:21; Lu 1:62)23And when his time of service was ended, he went to his home. (2 Re 11:5; 1 Cro 9:25; 2 Cro 23:8; Lu 1:8; Ev 10:11)24After these days his wife Elizabeth conceived, and for five months she kept herself hidden, saying,25“Thus the Lord has done for me in the days when he looked on me, to take away my reproach among people.” (Gen 30:23; 1 Sam 1:6; Ps 113:9; Is 4:1)
Birth of Jesus Foretold
26In the sixth month the angel Gabriel was sent from God to a city of Galilee named Nazareth, (Mat 2:23; Lu 1:19)27to a virgin betrothed[2] to a man whose name was Joseph, of the house of David. And the virgin’s name was Mary. (Mat 1:16; Mat 1:18; Mat 1:20; Lu 2:4)28And he came to her and said, “Greetings, O favored one, the Lord is with you!”[3] (Jud 6:12; Ps 45:2; Dan 9:23)29But she was greatly troubled at the saying, and tried to discern what sort of greeting this might be. (Lu 1:12)30And the angel said to her, “Do not be afraid, Mary, for you have found favor with God. (Fapte 7:46)31And behold, you will conceive in your womb and bear a son, and you shall call his name Jesus. (Is 7:14; Mat 1:21; Mat 1:25; Lu 2:21)32He will be great and will be called the Son of the Most High. And the Lord God will give to him the throne of his father David, (2 Sam 7:11; 2 Sam 7:16; Ps 89:4; Ps 132:11; Is 9:6; Is 16:5; Mat 1:1; Mar 5:7; Lu 1:69; Lu 1:76; Lu 6:35; Fapte 2:30; Fapte 7:48; Apo 3:7)33and he will reign over the house of Jacob forever, and of his kingdom there will be no end.” (Dan 2:44; Dan 7:14; Dan 7:18; Dan 7:27; Ioan 12:34; Ev 1:8; Apo 11:15)34And Mary said to the angel, “How will this be, since I am a virgin?”[4]35And the angel answered her, “The Holy Spirit will come upon you, and the power of the Most High will overshadow you; therefore the child to be born[5] will be called holy—the Son of God. (Mat 1:18; Mat 1:20; Mat 14:33; Lu 1:32; Ioan 6:69)36And behold, your relative Elizabeth in her old age has also conceived a son, and this is the sixth month with her who was called barren. (Lu 1:7)37For nothing will be impossible with God.” (Gen 18:14; Mat 19:26)38And Mary said, “Behold, I am the servant[6] of the Lord; let it be to me according to your word.” And the angel departed from her. (Jud 6:21; Fapte 12:10)
Mary Visits Elizabeth
39In those days Mary arose and went with haste into the hill country, to a town in Judah, (Ios 20:7; Ios 21:11; Lu 1:65)40and she entered the house of Zechariah and greeted Elizabeth.41And when Elizabeth heard the greeting of Mary, the baby leaped in her womb. And Elizabeth was filled with the Holy Spirit, (Lu 1:15; Lu 1:67)42and she exclaimed with a loud cry, “Blessed are you among women, and blessed is the fruit of your womb! (Deut 28:4; Jud 5:24; Ps 127:3)43And why is this granted to me that the mother of my Lord should come to me? (Lu 2:11; Lu 20:42; Ioan 20:28)44For behold, when the sound of your greeting came to my ears, the baby in my womb leaped for joy.45And blessed is she who believed that there would be[7] a fulfillment of what was spoken to her from the Lord.” (Lu 1:20; Ioan 20:29)
57Now the time came for Elizabeth to give birth, and she bore a son.58And her neighbors and relatives heard that the Lord had shown great mercy to her, and they rejoiced with her. (Gen 19:19)59And on the eighth day they came to circumcise the child. And they would have called him Zechariah after his father, (Gen 17:12; Lev 12:3; Lu 2:21; Filip 3:5)60but his mother answered, “No; he shall be called John.” (Lu 1:13)61And they said to her, “None of your relatives is called by this name.”62And they made signs to his father, inquiring what he wanted him to be called. (Lu 1:22)63And he asked for a writing tablet and wrote, “His name is John.” And they all wondered. (Is 8:1; Is 30:8; Lu 1:60)64And immediately his mouth was opened and his tongue loosed, and he spoke, blessing God. (Mar 7:35; Lu 1:20; Lu 2:28; Lu 24:53)65And fear came on all their neighbors. And all these things were talked about through all the hill country of Judea, (Lu 1:39; Lu 7:16)66and all who heard them laid them up in their hearts, saying, “What then will this child be?” For the hand of the Lord was with him. (Lu 2:19; Lu 2:51; Fapte 11:21; Fapte 13:11)