1După moartea lui Saul, David se întorsese de la înfrângerea amalekiților și se afla în Țiklag de două zile.2A treia zi a venit un bărbat din tabăra lui Saul, cu hainele sfâșiate și cu țărână pe cap. Când a ajuns la David, s‑a aruncat la pământ și s‑a închinat.3David l‑a întrebat: – De unde vii? El i‑a răspuns: – Am scăpat din tabăra lui Israel.4David i‑a zis: – Spune‑mi, te rog, ce s‑a întâmplat? El a răspuns: – Oamenii au fugit de pe câmpul de luptă și mulți dintre ei au murit. Saul și fiul său Ionatan au murit și ei.5David l‑a întrebat pe tânărul care l‑a înștiințat: – De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?6Tânărul care l‑a înștiințat a răspuns: – S‑a întâmplat să mă aflu pe muntele Ghilboa, unde l‑am văzut pe Saul, sprijinit pe sulița sa, în timp ce carele și călăreții îl ajungeau din urmă.7Când Saul s‑a uitat în urmă și m‑a văzut, m‑a chemat, iar eu i‑am răspuns: – Iată‑mă!8El m‑a întrebat: – Cine ești? Eu i‑am răspuns: – Sunt amalekit.9Atunci el mi‑a zis: – Stai în dreptul meu și omoară‑mă, căci, deși mai este viață în mine, m‑a apucat amețeala.10Așadar, am stat în dreptul lui și l‑am omorât, deoarece știam că nu va mai trăi în urma căderii sale. I‑am luat apoi coroana de pe cap și brățara de la braț și le‑am adus aici stăpânului meu.11Atunci David și‑a apucat hainele și le‑a sfâșiat, iar toți bărbații care erau cu el au făcut același lucru.12Au jelit, au plâns și au postit până seara pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul DOMNULUI și pentru Casa lui Israel, căci au căzut loviți de sabie.13Apoi David l‑a întrebat pe tânărul care i‑a adus veștile: – De unde ești? El i‑a răspuns: – Sunt fiul unui străin, un amalekit.14Atunci David i‑a zis: – Cum de nu te‑ai temut să‑ți ridici mâna ca să‑l dobori pe unsul DOMNULUI?15Apoi David l‑a chemat pe unul dintre tinerii lui și i‑a zis: – Apropie‑te și doboară‑l! El l‑a lovit și acesta a murit.16David i‑a zis: – Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta când ai zis: „L‑am omorât pe unsul DOMNULUI.“
Cântarea de jale a lui David
17David a cântat această cântare de jale despre Saul și despre Ionatan, fiul acestuia,18și le‑a spus fiilor lui Iuda să învețe această Cântare a Arcului (iată că ea se află scrisă în „Cartea lui Iașar“[1]):19„Gloria ta, Israel, zace ucisă pe înălțimile tale. O, cum au căzut vitejii!20Nu spuneți în Gat și nu‑l vestiți pe străzile Așchelonului, ca nu cumva să se bucure fiicele filistenilor, ca nu cumva să tresalte de bucurie fiicele celor necircumciși.21O, munți ai Ghilboei! Să nu mai fie nici rouă și nici ploaie peste voi, și nici câmpii pentru darurile de mâncare![2] Căci acolo a fost detestat[3] scutul vitejilor, scutul lui Saul, care nu va mai fi uns cu untdelemn.22De la sângele celor uciși, de la grăsimea vitejilor, arcul lui Ionatan nu dădea înapoi, iar sabia lui Saul nu se învârtea în gol.23Saul și Ionatan, care, în viață, s‑au iubit și s‑au plăcut, nici măcar în moarte n‑au fost despărțiți. Erau mai iuți decât vulturii și mai puternici decât leii.24Voi, fiice ale lui Israel, plângeți‑l pe Saul! Pe cel care vă îmbrăca în stacojiu și cu mult fast, pe cel care vă împodobea veșmintele cu ornamente de aur.25O, cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Ionatan zace ucis pe înălțimile tale.26Sunt mâhnit din cauza ta, frate Ionatan! Mi‑ai fost atât de drag! Dragostea ta pentru mine a fost minunată, mai minunată chiar decât dragostea femeilor.27O, cum au căzut vitejii și cum au fost distruse armele!“
1After the death of Saul, when David had returned from striking down the Amalekites, David remained two days in Ziklag. (1 Sam 30:17)2And on the third day, behold, a man came from Saul’s camp, with his clothes torn and dirt on his head. And when he came to David, he fell to the ground and paid homage. (Ios 7:6; 2 Sam 4:10; 2 Sam 14:4)3David said to him, “Where do you come from?” And he said to him, “I have escaped from the camp of Israel.”4And David said to him, “How did it go? Tell me.” And he answered, “The people fled from the battle, and also many of the people have fallen and are dead, and Saul and his son Jonathan are also dead.” (1 Sam 4:16)5Then David said to the young man who told him, “How do you know that Saul and his son Jonathan are dead?”6And the young man who told him said, “By chance I happened to be on Mount Gilboa, and there was Saul leaning on his spear, and behold, the chariots and the horsemen were close upon him. (1 Sam 31:1; 1 Cro 10:1)7And when he looked behind him, he saw me, and called to me. And I answered, ‘Here I am.’8And he said to me, ‘Who are you?’ I answered him, ‘I am an Amalekite.’9And he said to me, ‘Stand beside me and kill me, for anguish has seized me, and yet my life still lingers.’ (Jud 9:54)10So I stood beside him and killed him, because I was sure that he could not live after he had fallen. And I took the crown that was on his head and the armlet that was on his arm, and I have brought them here to my lord.” (2 Re 11:12)11Then David took hold of his clothes and tore them, and so did all the men who were with him. (Ios 7:6; 2 Sam 3:31; 2 Sam 13:31)12And they mourned and wept and fasted until evening for Saul and for Jonathan his son and for the people of the Lord and for the house of Israel, because they had fallen by the sword. (2 Sam 3:35)13And David said to the young man who told him, “Where do you come from?” And he answered, “I am the son of a sojourner, an Amalekite.”14David said to him, “How is it you were not afraid to put out your hand to destroy the Lord’s anointed?” (1 Sam 12:3; 1 Sam 24:6; 1 Sam 24:10; 1 Sam 26:9; 1 Sam 31:4)15Then David called one of the young men and said, “Go, execute him.” And he struck him down so that he died. (2 Sam 4:10)16And David said to him, “Your blood be on your head, for your own mouth has testified against you, saying, ‘I have killed the Lord’s anointed.’” (Ios 2:19; 1 Sam 12:3; 2 Sam 3:29; 1 Re 2:32; 1 Re 2:37; Mat 27:25)
David’s Lament for Saul and Jonathan
17And David lamented with this lamentation over Saul and Jonathan his son, (2 Sam 3:33; 2 Cro 35:25)18and he said it[1] should be taught to the people of Judah; behold, it is written in the Book of Jashar.[2] He said: (Ios 10:13)19“Your glory, O Israel, is slain on your high places! How the mighty have fallen! (2 Sam 1:25; 2 Sam 1:27)20Tell it not in Gath, publish it not in the streets of Ashkelon, lest the daughters of the Philistines rejoice, lest the daughters of the uncircumcised exult. (Ex 15:20; Jud 11:34; Jud 14:3; 1 Sam 31:9; Amos 3:9; Mica 1:10)21“You mountains of Gilboa, let there be no dew or rain upon you, nor fields of offerings![3] For there the shield of the mighty was defiled, the shield of Saul, not anointed with oil. (1 Sam 10:1; 1 Sam 31:1)22“From the blood of the slain, from the fat of the mighty, the bow of Jonathan turned not back, and the sword of Saul returned not empty. (1 Sam 18:4)23“Saul and Jonathan, beloved and lovely! In life and in death they were not divided; they were swifter than eagles; they were stronger than lions. (Jud 14:18; Ier 4:13; Hab 1:8)24“You daughters of Israel, weep over Saul, who clothed you luxuriously in scarlet, who put ornaments of gold on your apparel. (Ez 16:11)25“How the mighty have fallen in the midst of the battle! “Jonathan lies slain on your high places. (2 Sam 1:19)26I am distressed for you, my brother Jonathan; very pleasant have you been to me; your love to me was extraordinary, surpassing the love of women. (1 Sam 18:1; 1 Sam 18:3)27“How the mighty have fallen, and the weapons of war perished!” (2 Sam 1:25)