Pentru dirijor. De cântat ca și „Nu distruge!“ Al lui David. Un mihtam compus pe vremea când acesta se refugiase în peșteră, fugind de Saul.
1Arată‑Ți bunăvoința față de mine, Dumnezeule, arată‑Ți bunăvoința față de mine, căci în Tine se adăpostește sufletul meu. La umbra aripilor Tale mă adăpostesc până când va trece necazul.[1] (Ps 16:1)2Strig către Dumnezeul cel Preaînalt, către Dumnezeul Care mă răzbună.3El va trimite ajutor din ceruri și mă va izbăvi; îl va face de rușine pe prigonitorul meu. Selah Dumnezeu Își va trimite îndurarea și credincioșia.4Sufletul meu este în mijlocul leilor; stau întins printre cei ce devorează, fii ai omului, ai căror dinți sunt sulițe și săgeți și a căror limbă este o sabie tăioasă.5Fii înălțat[2], Dumnezeule, mai presus de ceruri! Fie slava Ta peste întreg pământul!6Ei întinseseră un laț pașilor mei; sufletul îmi era încovoiat; ei săpaseră o groapă înaintea mea, dar au căzut ei înșiși în ea. Selah7Inima mea este pregătită, Dumnezeule, inima mea este pregătită! Voi cânta și Te voi lăuda.8Trezește‑te, suflete al meu[3]! Treziți‑vă, harfă și liră! Voi trezi zorii.9Stăpâne, Îți voi mulțumi printre popoare, Voi cânta spre lauda Ta printre neamuri.10Căci mare este îndurarea Ta, până la ceruri, iar credincioșia Ta este până la nori.11Fii înălțat, Dumnezeule, mai presus de ceruri! Fie slava Ta peste întreg pământul!
1Dem Chorleiter. ⟨Nach der Melodie:⟩ »Verdirb nicht!«[1] Von David. Ein Miktam[2]. Als er vor Saul in die Höhle floh. (Deut 9:26; 1 Sam 22:1; 1 Sam 24:4; Ps 58:1; Ps 142:1)2Sei mir gnädig, Gott, sei mir gnädig! Denn bei dir birgt sich meine Seele. Im Schatten deiner Flügel berge ich mich, bis vorübergezogen das Verderben. (Ps 17:8; Ps 41:5; Ps 143:9; Is 26:20)3Ich rufe zu Gott, dem Höchsten, zu dem Gott, der es für mich vollendet. (Ps 138:8)4Er sende vom Himmel und rette mich; gehöhnt hat der, der mir nachstellt[3]. // Gott sende seine Gnade und seine Wahrheit[4], ⟨er rette⟩ meine Seele[5]. (Ps 43:3)5Mitten unter Löwen liege ich, die Menschen verschlingen. Ihre Zähne sind Speer und Pfeile, und ihre Zunge ist ein scharfes Schwert. (Ps 59:8; Ps 64:4; Prov 30:14)6Erhebe dich über den Himmel, Gott, über der ganzen Erde ⟨sei⟩ deine Herrlichkeit! (1 Cro 29:11; Ps 8:2; Ps 108:6)7Ein Netz haben sie meinen Schritten gestellt, er[6] hat meine Seele gebeugt. Sie haben vor mir eine Grube gegraben, sie sind mitten hineingefallen. // (Ps 7:16; Ps 35:7; Ps 108:2; Ps 141:9)8Gefestigt ist mein Herz, Gott, gefestigt ist mein Herz! Ich will singen und spielen. (Ps 27:6; Iac 5:13)9Wache auf, meine Seele[7]! Wachet auf, Harfe und Zither! Ich will aufwecken die Morgenröte. (Ps 43:4; Ef 5:14)10Ich will dich preisen unter den Völkern, Herr, will dich besingen unter den Völkerschaften. (Ps 18:50)11Denn groß bis zum Himmel ist deine Gnade, und bis zu den Wolken deine Wahrheit[8]. (Ps 31:20; Ps 59:17)12Erhebe dich über den Himmel, Gott, über der ganzen Erde ⟨sei⟩ deine Herrlichkeit! (Ps 113:4)