1DOMNUL este lumina și mântuirea mea; de cine să mă tem? DOMNUL este refugiul vieții mele; de cine să‑mi fie frică?2Când se apropie răufăcătorii de mine ca să‑mi devoreze carnea, tocmai ei, asupritorii și dușmanii mei, se poticnesc și cad.3Chiar dacă o armată și‑ar așeza tabăra împotriva mea, inima mea nu s‑ar teme. Chiar dacă s‑ar porni război împotriva mea, chiar și atunci aș fi încrezător.4Un singur lucru cer de la DOMNUL și‑l caut cu stăruință: să locuiesc în Casa DOMNULUI în toate zilele vieții mele, ca să privesc frumusețea DOMNULUI și să‑L caut în Templul Lui.5Căci El mă va ascunde în Coliba Sa în ziua cea rea, mă va acoperi în locul tainic al Cortului Său și mă va înălța pe o stâncă.6Deja mi se înalță capul deasupra dușmanilor care sunt în jurul meu. De aceea voi aduce jertfe în Cortul Lui cu strigăte de bucurie. Voi cânta și Îl voi lăuda pe DOMNUL.7DOAMNE, ascultă‑mi glasul când Te chem, arată‑Ți bunăvoința față de mine și răspunde‑mi!8Inima îmi spune din partea Ta: „Caută fața Mea!“[1] DOAMNE, fața Ta o caut!9Nu‑Ți ascunde fața de mine, nu îndepărta cu mânie pe robul Tău! Tu ești ajutorul meu. Nu mă lăsa și nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!10Chiar dacă tatăl meu și mama mea m‑ar părăsi, DOMNUL m‑ar primi.[2]11DOAMNE, învață‑mă calea Ta, condu‑mă pe cărarea cea netedă, din cauza dușmanilor mei.12Nu mă lăsa în voia vrăjmașilor mei, căci împotriva mea se ridică niște martori mincinoși care suflă violență.13O, dacă n‑aș fi crezut că voi vedea bunătatea DOMNULUI pe pământul celor vii…!14Nădăjduiește în DOMNUL! Fii tare și încurajează‑ți inima! Nădăjduiește în DOMNUL!
1Von David. Der HERR ist mein Licht und mein Heil[1], vor wem sollte ich mich fürchten? Der HERR ist meines Lebens Zuflucht[2], vor wem sollte ich erschrecken? (Ps 18:29; Ps 118:6; Is 12:2; Mica 7:8; Ioan 8:12; Ev 13:6)2Wenn Übeltäter mir nahen, mein Fleisch zu fressen, meine Bedränger und meine Feinde – sie straucheln und fallen. (Ioan 18:6)3Wenn sich ein Heer gegen mich lagert, fürchtet sich mein Herz nicht; wenn sich auch Krieg gegen mich erhebt, trotzdem bin ich vertrauensvoll. (Ps 3:7; Ps 112:7)4Eins habe ich vom HERRN erbeten, danach trachte ich: zu wohnen im Haus des HERRN alle Tage meines Lebens, um anzuschauen die Freundlichkeit des HERRN und nachzudenken[3] in seinem Tempel. (Ps 23:6)5Denn er wird mich bergen in seiner[4] Hütte am Tag des Unheils, er wird mich verbergen im Versteck seines Zeltes; auf einen Felsen wird er mich heben. (Ps 31:21; Ps 32:7; Ps 40:3; Ps 61:3)6Und nun wird mein Haupt sich erheben über meine Feinde rings um mich her. Opfer voller Jubel will ich opfern in seinem Zelt, ich will singen und spielen dem HERRN. (Ps 3:4; Ps 57:8; Ps 59:18; Ps 107:22; Ps 119:108; Ev 13:15)7Höre, HERR, mit meiner Stimme rufe ich: sei mir gnädig und erhöre mich! (Ps 30:11; Ps 31:10)8Mein Herz erinnert dich[5]: »Sucht mein Angesicht!« – Dein Angesicht, HERR, suche ich. (Ps 24:6; Ps 105:4)9Verbirg dein Angesicht nicht vor mir, weise deinen Knecht nicht ab im Zorn! Du bist meine Hilfe gewesen. Gib mich nicht auf und verlass mich nicht, Gott meines Heils[6]! (Ps 69:18; Ps 102:3)10Sogar mein Vater und meine Mutter haben mich verlassen, aber der HERR nimmt mich auf.11Lehre mich, HERR, deinen Weg, und leite mich auf ebenem Pfad wegen meiner Feinde! (Ps 5:9; Ps 25:4; Ps 139:24; Ps 143:8)12Gib mich nicht preis der Gier meiner Bedränger, denn falsche Zeugen sind gegen mich aufgestanden und der, der Gewalttat schnaubt. (Ps 35:11; Mat 26:60)13Ach, wenn ich mir nicht sicher wäre, das Gute des HERRN zu schauen im Land der Lebendigen …! (Ps 116:9; Ps 142:6)14Harre auf den HERRN! Sei stark, und dein Herz erweise sich als mutig, und harre auf den HERRN! (Ps 31:25; Ps 37:7; 2 Tim 2:1)