Psalmi 104

Noua Traducere Românească

de la Biblica

1 Suflete al meu, binecuvântează‑L pe DOMNUL! DOAMNE, Dumnezeul meu, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu splendoare și măreție! 

2 Tu Te învelești cu lumina ca și cu o manta; Tu întinzi cerurile ca pe un cort, 

3 și pui grinzile odăilor Tale de sus pe ape. Din nori Îți faci car și umbli pe aripile vântului. 

4 El îi face pe îngerii Săi duhuri și pe slujitorii Săi – un foc arzător. 

5 Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată. 

6 L‑ai acoperit cu adâncul ca și cu o haină. Apele stăteau pe munți, 

7 dar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat‑o la fugă. 

8 S‑au scurs de pe munți, au coborât în văi, în locul pe care l‑ai hotărât pentru ele. 

9 Le‑ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă și să acopere pământul. 

10 Tu faci să țâșnească izvoarele în albii uscate și ele curg printre munți. 

11 Toate vietățile câmpului se adapă din ele și măgarii sălbatici își potolesc setea acolo. 

12 Pe malul lor își fac cuibul păsările cerului care‑și fac auzit glasul din frunziș. 

13 Din odăile de sus, Tu uzi munții; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale. 

14 Tu faci să crească iarbă pentru vite și verdețuri pe care omul să le cultive. Faci să iasă hrană din pământ: 

15 vin care înveselește inima omului, ulei care dă strălucire feței și pâine care întărește inima omului. 

16 Copacii DOMNULUI sunt bine udați, cedrii Libanului pe care El i‑a sădit. 

17 În ei își fac cuibul păsările; barza își are casa în chiparoși. 

18 Munții cei înalți sunt ai țapilor sălbatici, iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă. 

19 El a făcut luna să arate vremurile, iar soarele știe când să apună. 

20 Tu aduci întunericul și se face noapte; atunci toate vietățile pădurii încep să mișune. 

21 Puii de leu rag după pradă, cerându‑și hrana de la Dumnezeu. 

22 Când răsare soarele, se adună și se culcă în vizuinile lor. 

23 Atunci iese omul la lucrul lui, la munca lui – până seara. 

24 Ce multe sunt lucrările Tale, DOAMNE! Pe toate le‑ai făcut cu înțelepciune; pământul este plin de vietățile Tale. 

25 Iată marea cât de încăpătoare și de întinsă este! Acolo mișună vietăți fără număr, viețuitoare mici și mari. 

26 Corăbiile o străbat, în ea se joacă Leviatanul, pe care l‑ai întocmit Tu. (Iov 3:8; Iov 41:1; Ps 74:14; Is 27:1) 

27 Toate nădăjduiesc în Tine ca să le dai hrana la vreme. 

28 Când Tu le‑o dai, ele o primesc; când Tu Îți deschizi mâna, ele se satură de bunătăți. 

29 Când Îți ascunzi fața, ele se îngrozesc; când le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărână. 

30 Când Îți trimiți Duhul, ele sunt create, înnoind astfel fața pământului. 

31 Fie ca slava DOMNULUI să rămână pe vecie! DOMNUL să Se bucure de lucrările Sale, 

32 El, Care atunci când privește pământul, acesta se cutremură, iar când atinge munții, aceștia fumegă. 

33 Voi cânta DOMNULUI cât voi trăi! Voi cânta spre lauda Dumnezeului meu cât voi fi! 

34 Fie‑I plăcută cugetarea mea! Eu mă voi bucura în DOMNUL. 

35 Să piară păcătoșii de pe pământ, și cei răi să nu mai fie! Suflete al meu, binecuvântează‑L pe DOMNUL! Lăudați‑L pe DOMNUL! 

Holy Bible, New Romanian Translation TM
(Noua Traducere În Limba Română TM)
Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc.
Used with permission. All rights reserved worldwide.

“Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

Psalmi 104

Elberfelder Bibel

de la SCM Verlag

Psalm 104

1 Preise den HERRN, meine Seele! HERR, mein Gott, du bist sehr groß, mit Majestät und Pracht bist du bekleidet. (Ps 93:1; Ps 95:3; Ps 103:1; Ps 104:35) 

2 ⟨Du,⟩ der in Licht sich hüllt wie in ein Gewand, der den Himmel ausspannt gleich einer Zeltdecke, (Is 40:22; 1 Ioan 1:5) 

3 der seine Obergemächer errichtet in den Wassern, der Wolken macht zu seinem Wagen, der einherzieht auf den Flügeln des Windes, (Deut 33:26; Ps 18:11; Ps 148:4; Is 19:1; Amos 9:6) 

4 der Winde zu seinen Boten macht, Feuer und Lohe zu seinen Dienern: (Ev 1:7) 

5 Er hat die Erde gegründet auf ihre Grundfesten. Sie wird nicht wanken immer und ewig. (Ps 119:90; Prov 8:29; Ecl 1:4) 

6 Die Flut bedeckte sie wie ein Kleid, das Wasser stand über den Bergen. 

7 Vor deinem Schelten floh es, vor dem Schall deines Donners wurde es fortgetrieben. 

8 Die Berge erhoben sich, es senkten sich die Täler an den Ort, den du ihnen bestimmt hattest. (Prov 8:25) 

9 Du hast eine Grenze gesetzt, die überschreitet es nicht. Es wird nicht zurückkehren, die Erde zu bedecken. 

10 ⟨Du,⟩ der Quellen entsendet in die Täler: Zwischen den Bergen fließen sie dahin. (Deut 8:7) 

11 Sie tränken alle Tiere des Feldes, die Wildesel stillen ihren Durst. 

12 An ihnen wohnen die Vögel des Himmels, aus dichtem Laub lassen sie ihre Stimme erschallen. 

13 ⟨Du,⟩ der die Berge tränkt aus seinen Obergemächern: von der Frucht deiner Werke wird die Erde gesättigt. (Ps 65:10; Ier 10:13) 

14 Der Gras hervorsprossen lässt für das Vieh und Pflanzen zum Dienst des Menschen, damit er Brot hervorbringe aus der Erde (Gen 1:12; Gen 1:29; Ps 147:8; Mar 4:28; Iac 5:18) 

15 und Wein, der des Menschen Herz erfreut; damit er das Angesicht glänzend mache vom Öl und Brot des Menschen Herz stärke. (Jud 9:13; Ecl 10:19; Is 55:10; Zah 10:7) 

16 Es werden gesättigt die Bäume des HERRN, die Zedern des Libanon, die er gepflanzt hat, (Num 24:6) 

17 wo die Vögel nisten; der Storch – Wacholderbäume sind sein Nest. (Ez 31:6) 

18 Die hohen Berge sind für die Steinböcke, die Felsen eine Zuflucht für die Klippdachse. (Prov 30:26) 

19 Er hat den Mond gemacht zur Zeitbestimmung, die Sonne kennt ihren Untergang. 

20 Du bestellst Finsternis, und es wird Nacht. In ihr regen sich alle Tiere des Waldes. (Ps 74:16) 

21 Die Junglöwen brüllen nach Raub, sie fordern von Gott ihre Speise. (Iov 38:39) 

22 Geht die Sonne auf, ziehen sie sich zurück und lagern sich in ihren Verstecken. (Iov 37:8) 

23 Der Mensch geht aus an sein Werk, an seine Arbeit bis zum Abend. 

24 Wie zahlreich sind deine Werke, HERR! Du hast sie alle mit Weisheit gemacht, die Erde ist voll deines Eigentums. (Ps 92:6; Prov 3:19; Ier 10:12) 

25 Da ist das Meer, groß und ausgedehnt nach allen Seiten. Dort ist ein Gewimmel ohne Zahl: Tiere klein und groß. (Gen 1:20) 

26 Da ziehen Schiffe einher, der Leviatan, den du gebildet hast, um mit ihm zu spielen. (Ps 107:23) 

27 Sie alle warten auf dich, dass du ihnen ihre Speise gibst zu seiner Zeit. (Ps 136:25; Ps 145:15; Lu 12:6) 

28 Du gibst ihnen: Sie sammeln ein. Du tust deine Hand auf: Sie werden gesättigt mit Gutem. (Ps 145:16; Mat 14:20) 

29 Du verbirgst dein Angesicht: Sie erschrecken. Du nimmst ihren Lebensatem weg: Sie vergehen und werden wieder zu Staub. (Ps 90:3) 

30 Du sendest deinen Lebenshauch aus: Sie werden geschaffen; du erneuerst die Flächen des Ackers. (Iov 33:4; Fapte 17:25) 

31 Die Herrlichkeit des HERRN sei ewig! Der HERR freue sich seiner Werke! (Ro 11:36) 

32 Der die Erde anschaut, und sie bebt; er rührt die Berge an, und sie rauchen. (Ex 19:18; Ps 77:19; Ps 144:5; Naum 1:5) 

33 Singen will ich dem HERRN mein Leben lang, ich will meinem Gott spielen, solange ich bin. (Ps 63:5; Ps 146:2) 

34 Möge ihm gefallen meine Rede! Ich, ich freue mich in dem HERRN! (Ps 19:15; Ps 35:9; Ps 105:3; Hab 3:18) 

35 Die Sünder sollen verschwinden von der Erde und die Gottlosen nicht mehr sein. Preise den HERRN, meine Seele! Halleluja! (Ps 104:1; Ps 145:20; Prov 2:22; Is 13:9) 

Elberfelder Bibel 2006, © 2006 by SCM R.Brockhaus in der SCM Verlagsgruppe GmbH, Witten/Holzgerlingen