Psalmi 102 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

O rugăciune a unui om sărman, când era doborât de întristare și își vărsa plângerea înaintea Domnului.

1 DOAMNE, ascultă rugăciunea mea! Să ajungă la Tine strigătul meu după ajutor! 2 Nu‑Ți ascunde fața de mine în ziua necazului meu! Pleacă‑Ți urechea spre mine! Răspunde‑mi degrabă în ziua când Te chem! 3 Căci zilele mi se sfârșesc în fum iar oasele‑mi ard ca jarul. 4 Inima‑mi este rănită și se usucă precum iarba, căci uit să‑mi mănânc pâinea. 5 Din cauza gemetelor mele mi s‑au lipit oasele de carne. 6 Mă asemăn cu ciușul din pustie; am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături. 7 Stau treaz și sunt ca o pasăre singuratică pe acoperiș. 8 Toată ziua dușmanii mei mă batjocoresc; cei ce mă iau în derâdere jură pe mine. 9 Mănânc cenușă în loc de pâine și îmi amestec băutura cu lacrimi, 10 din cauza mâniei și a urgiei Tale; căci Tu m‑ai ridicat și m‑ai aruncat. 11 Zilele îmi sunt ca umbra înserării și mă usuc ca iarba. 12 Însă Tu, DOAMNE, tronezi pe vecie, amintirea Ta ține din generație în generație. 13 Tu Te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci este timpul să‑Ți arăți bunăvoința față de el, fiindcă i‑a sosit vremea. 14 Într-adevăr, robii Tăi îndrăgesc pietrele lui și le este milă de țărâna lui. 15 Neamurile se vor teme de Numele DOMNULUI, și toți regii pământului – de slava Lui, 16 când DOMNUL va zidi Sionul și Se va arăta în slava Lui. 17 El va răspunde la rugăciunile celor nevoiași și nu va disprețui rugăciunile lor. 18 Să se scrie aceasta pentru generația viitoare, pentru ca poporul care se va naște să‑L laude pe DOMNUL^[1]! (Ps 104:35; Ps 105:45; Ps 106:1; Ps 106:48; Ps 111:1; Ps 112:1; Ps 113:1; Ps 113:9)

Ps 104:35Ps 105:45Ps 106:1Ps 106:48Ps 111:1Ps 112:1Ps 113:1Ps 113:9

19 Căci El privește din înălțimea sfințeniei Sale; DOMNUL privește din ceruri pe pământ, 20 ca să ia aminte la gemetele prizonierilor, să‑i elibereze pe cei condamnați la moarte. 21 Numele DOMNULUI va fi vestit în Sion, și lauda Lui – în Ierusalim, 22 când se vor strânge popoarele și regatele ca să‑I slujească DOMNULUI. 23 Mi‑a frânt puterea pe drum; mi‑a scurtat zilele. 24 De aceea am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai Cărui ani țin din generație în generație. 25 Tu ai întemeiat în vechime pământul, iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. 26 Ele vor pieri, dar Tu rămâi, și toate se vor învechi ca o haină. Le vei schimba ca pe un veșmânt, și ele vor trece. 27 Tu însă rămâi Același, și anii Tăi nu se vor sfârși. 28 Fiii robilor Tăi vor locui aici, și sămânța lor va rămâne în prezența Ta.“

Elberfelder Bibel

de la SCM Verlag

Psalm 102

1 Gebet eines Elenden, wenn er verzagt ist und seine Klage vor dem Herrn ausschüttet. (Ps 142:3) 2 HERR, höre mein Gebet, lass zu dir kommen mein Schreien! (Ex 2:23; Ps 17:1) 3 Verbirg dein Angesicht nicht vor mir am Tag meiner Bedrängnis! Neige zu mir dein Ohr! An dem Tage, da ich rufe, erhöre mich eilends! (Ps 27:9; Ps 31:3) 4 Denn als Rauch entschwinden meine Tage, meine Gebeine glühen wie ein Brand. (Iov 30:30; Iac 4:14) 5 Wie Gras ist abgemäht und verdorrt mein Herz, denn ich habe vergessen, mein Brot zu essen. (1 Sam 1:7; Iov 14:2; Ps 90:6) 6 Wegen der Stimme meines Seufzens klebt mein Gebein an meinem Fleisch. (Iov 19:20) 7 Ich gleiche der Eule^[1] der Wüste, ich bin wie das Käuzchen in den Ruinen. 8 Ich wache und bin wie ein einsamer Vogel auf dem Dach. (Ps 77:5) 9 Den ganzen Tag höhnen mich meine Feinde; die mich verspotten, schwören bei mir^[2]. (Ps 42:11) 10 Denn Asche esse ich wie Brot, meinen Trank vermische ich mit Tränen (Ps 42:4) 11 vor deiner Verwünschung und deinem Grimm. Denn du hast mich emporgehoben und hast mich hingeworfen. (Pl 3:1) 12 Meine Tage sind wie ein gestreckter Schatten, ich verdorre wie Gras. (Iov 14:2; Ps 90:6; Ps 109:23) 13 Du aber, HERR, bleibst auf ewig, dein Lob^[3] von Generation zu Generation. (Ex 3:15; Ps 90:2; Ps 92:9; Ps 135:13)

Ex 3:15Ps 90:2Ps 92:9Ps 135:13

14 Du wirst aufstehen, wirst dich Zions erbarmen. Denn es ist Zeit, ihn^[4] zu begnadigen, denn gekommen ist die bestimmte Zeit. (Ps 119:126; Is 40:2; Is 51:3; Ier 29:10)

Ps 119:126Is 40:2Is 51:3Ier 29:10

15 Denn deine Knechte haben Gefallen an seinen Steinen, sie haben Mitleid mit seinem Schutt. (Ne 2:3) 16 Die Nationen werden den Namen des HERRN fürchten, alle Könige der Erde deine Herrlichkeit, (Ps 67:8; Is 59:19; Is 60:3) 17 wenn der HERR Zion aufgebaut hat, erschienen ist in seiner Herrlichkeit, (Ps 147:2; Is 40:5) 18 wenn er sich zum Gebet der Verlassenen gewendet und ihr Gebet nicht verachtet hat. (Ps 69:34) 19 Dies sei aufgeschrieben für die künftige Generation, und ein ⟨neu⟩ geschaffenes Volk soll Jah loben. (Ps 22:32; Is 43:21; Ro 15:4) 20 Denn der HERR hat herniedergeblickt von der Höhe seines Heiligtums, er hat herabgeschaut vom Himmel auf die Erde, (Deut 26:15) 21 um zu hören das Seufzen des Gefangenen, um zu lösen die Kinder des Todes, (Ex 3:16; Ps 79:11) 22 damit man den Namen des HERRN verkündige in Zion ⟨und⟩ in Jerusalem sein Lob, (Is 52:8) 23 wenn die Völker sich alle versammeln und die Königreiche, um dem HERRN zu dienen. (Is 2:2; Ier 3:17) 24 Er hat meine Kraft gebrochen auf dem Weg, hat verkürzt meine Tage. (Ps 89:46) 25 Ich sprach: Mein Gott, nimm mich nicht hinweg in der Hälfte meiner Tage! Von Generation zu Generation sind deine Jahre. (Ps 90:2; Ps 92:9; Is 38:10; Ev 1:10)

Ps 90:2Ps 92:9Is 38:10Ev 1:10

26 Du hast einst die Erde gegründet, und der Himmel ist deiner Hände Werk. (2 Re 19:15) 27 Sie werden umkommen, du aber bleibst. Sie alle werden zerfallen wie ein Kleid; wie ein Gewand wechselst du sie, und sie werden verwandelt. (Mat 24:35; 2 Pe 3:10) 28 Du aber bist derselbe^[5], und deine Jahre enden nicht. (Mal 3:6; Ev 13:8) 29 Die Söhne deiner Knechte werden wohnen bleiben, ihre Nachkommen werden vor dir Bestand haben. (Ps 69:37; Ez 37:25)