de la Biblica1Preaiubiților, întrucât avem aceste promisiuni, să ne curățim de orice întinăciune a trupului și a duhului, ducându‑ne sfințenia până la capăt în frică de Dumnezeu.
Bucuria lui Pavel
2Faceți‑ne loc în inima voastră! N‑am făcut rău nimănui, n‑am ruinat[1] pe nimeni, n‑am profitat de nimeni.3Nu spun aceasta ca să vă condamn, căci am spus mai înainte că sunteți în inimile noastre, atât ca să murim împreună, cât și să trăim împreună.4Mare este îndrăzneala mea față de voi! Mare este lauda mea cu voi! Sunt plin de încurajare, sunt copleșit de bucurie în orice necaz al nostru.5Căci și după ce am venit în Macedonia, trupurile noastre n‑au avut odihnă, ci am fost în necaz în toate: conflicte din afară, temeri dinăuntru.6Însă Dumnezeu, Care‑i încurajează pe cei descurajați, ne‑a încurajat prin venirea lui Titus,7și nu doar prin venirea sa, ci și prin încurajarea cu care el a fost încurajat de voi, înștiințându‑ne despre dorința voastră puternică, despre durerea voastră adâncă și despre zelul vostru pentru mine. Astfel, m‑am bucurat și mai mult.8Chiar dacă v‑am întristat prin scrisoarea mea, nu regret. Și, chiar dacă am regretat, căci văd că scrisoarea mea v‑a întristat, măcar că numai pentru puțin timp,9totuși acum mă bucur, nu pentru că ați fost întristați, ci pentru că ați fost întristați spre pocăință. Căci ați fost întristați după voia lui Dumnezeu, ca nimeni să nu sufere nicio pierdere din cauza noastră.10Căci întristarea după voia lui Dumnezeu lucrează o pocăință care duce la mântuire, fără regret, dar întristarea lumii lucrează moarte.11Căci iată ce râvnă a lucrat în voi această întristare după voia lui Dumnezeu, ce apărare, ce indignare, ce teamă, ce dorință, ce zel, ce dorință de dreptate! În toate v‑ați dovedit a fi curați în această privință.12Astfel, deși v‑am scris, n‑am făcut‑o din cauza celui ce a făcut răul, nici din cauza celui ce a suferit răul, ci pentru ca râvna voastră față de noi să vă fie arătată înaintea lui Dumnezeu.13Prin aceasta suntem încurajați. Dar, pe lângă încurajarea aceasta a noastră, ne‑am bucurat și mai mult de bucuria lui Titus, pentru că duhul lui a fost înviorat de voi toți.14Căci dacă m‑am lăudat înaintea lui cu ceva despre voi, nu am fost făcut de rușine, ci, așa cum tot ce v‑am spus a fost adevărat, tot astfel și lauda noastră cu voi înaintea lui Titus s‑a dovedit adevărată.15Astfel, simțămintele lui față de voi sunt și mai puternice când își reamintește de ascultarea voastră, a tuturor, de felul cum l‑ați primit cu frică și cutremur.16Mă bucur că pot avea deplină încredere în voi.
1Mivel tehát ilyen ígéreteink vannak, szeretteim, tisztítsuk meg magunkat minden testi és lelki tisztátalanságtól, Isten félelmében vigyük végbe megszentelésünket.2Fogadjatok be minket. Senkit meg nem bántottunk, senkit meg nem károsítottunk, senkit meg nem csaltunk.3Nem vádként mondom, hiszen az előbb mondtam, hogy szívünkben vagytok, hogy együtt haljunk, együtt éljünk.4Nagyon bízom bennetek, és sok dicsekedni valóm van veletek. Tele vagyok vigasztalódással, sok nyomorúságunkban is túlárad bennem az öröm.
Titusz jó hírei a gyülekezetről
5Mert amikor Macedóniába jöttünk, semmi nyugalma sem volt testünknek, sőt minden felől zaklattak: kívül harc, belül félelem.6De az Isten, a megalázottak vigasztalója, minket is megvigasztalt Titusz megjöttével.7Sőt nem megjöttével csupán, hanem azzal a vigasztalással is, amellyel ti vigasztaltátok meg. Hírül hozta ugyanis nekünk a ti vágyódásotokat, kesergéseteket, hozzám való ragaszkodásotokat, úgyhogy én még jobban megörültem.
A gyülekezet Isten szerinti megszomorodása
8Mert ha megszomorítottalak titeket azzal a levéllel nem bánom, noha bántam, mert látom, hogy az a levél, ha ideig-óráig meg is szomorított titeket,9most örülök, nem azért, hogy megszomorodtatok, hanem hogy megtérésre szomorodtatok meg. Isten akarata szerint szomorodtatok meg, hogy miattunk semmiben kárt ne valljatok.10Mert az Isten szerint való szomorúság üdvösségre vezető, visszavonhatatlan megtérést munkál, a világ szerinti szomorúság pedig halálba visz.11A ti Isten szerint való szomorúságtok milyen nagy buzgóságot keltett bennetek, sőt védekezést, sőt méltatlankodást, sőt félelmet, sőt vágyakozást, sőt buzgóságot, sőt igazságszolgáltatást. Mindenképpen bebizonyítottátok, hogy tiszták vagytok e dologban.12Ha tehát írtam is nektek, nem a sértő és nem a sértett miatt tettem, hanem azért, hogy nyilvánvalóvá legyen Isten előtt irántunk való odaadástok.13Ezért megvigasztalódtunk. Vigasztalódásunkban még sokkal inkább örültünk Titusz örömén, hogy ti mindnyájan megnyugtattátok lelkét.14Ha előtte dicsekedtem is veletek, nem maradtam szégyenben, mert amint nektek is csak igazat szóltunk, úgy Titusz előtt is igaznak bizonyult veletek való dicsekedésünk.15És most még jobb szívvel van irántatok, visszaemlékezve mindnyájatok engedelmességére, és hogy milyen félve és aggódva fogadtátok.16Örülök, hogy minden tekintetben bízhatom bennetek.