1„De n‑ar fi fost DOMNUL de partea noastră…“ – să spună acum Israel lucrul acesta!2„De n‑ar fi fost DOMNUL de partea noastră, când s‑au ridicat oamenii împotriva noastră,3ne‑ar fi înghițit de vii, când li s‑a aprins mânia față de noi;4ne‑ar fi potopit apele, ar fi trecut peste noi torentul[1];5ar fi trecut peste noi apele cele năprasnice.6Binecuvântat să fie DOMNUL, Care nu ne‑a lăsat pradă colților lor.7Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din lațul păsărarilor; lațul s‑a rupt, iar noi am scăpat!8Ajutorul nostru este în Numele DOMNULUI, Creatorul cerurilor și al pământului.“
1Който се надява Господу, е като планина Сион, – няма да се помръдне: той пребъдва вечно. (Prov 16:20; Prov 28:25; Is 33:20)2Планините са около Иерусалим, а Господ е около Своя народ отсега и навеки.3Защото (Господ) няма да остави жезъла на нечестивците върху жребия на праведните, за да не протягат праведниците ръце към беззаконието. (Fapte 22:30)4Господи, прави добро на добрите и на правите по сърце. (Ps 7:11; Ps 111:4)5А които се отклоняват по свои криви пътища, тях Господ да остави да ходят с ония, които вършат беззаконие. Мир на Израиля! (Ps 127:5; Gal 6:16)