Proverbele 18 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Cel ce s‑a separat își caută propria plăcere; el se dezlănțuie împotriva oricărei înțelepciuni. 2 Cel nesăbuit nu‑și găsește plăcerea în pricepere, ci doar în a face cunoscut ce este în inima lui. 3 Când vine cel rău, vine și disprețul, iar odată cu rușinea, vine și reproșul. 4 Cuvintele gurii unui om sunt ca niște ape adânci; izvorul înțelepciunii este ca un pârâu curgător. 5 Nu este bine să fii părtinitor cu cel rău, sau să nedreptățești pe cel drept la judecată. 6 Buzele nesăbuitului aduc ceartă și gura lui invită la lovituri. 7 Gura celui nesăbuit îi aduce ruina și buzele lui sunt o cursă pentru sufletul lui. 8 Cuvintele bârfitorului sunt ca niște prăjituri; ele alunecă până în odăile pântecului. 9 Cel ce este leneș în lucrul lui este frate cu cel ce distruge. 10 Numele DOMNULUI este un turn tare; cel drept fuge în el și este protejat la înălțime. 11 Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; el și‑o închipuie ca pe un zid înalt. 12 Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă, dar smerenia merge înaintea gloriei. 13 Cine răspunde fără să fi ascultat face o prostie și își atrage rușinea. 14 Duhul omului îl sprijină în boală, dar cine poate ridica un duh zdrobit? 15 O inimă cu discernământ dobândește cunoștință, și urechea celor înțelepți caută cunoștință. 16 Un dar deschide uși celui ce îl oferă și‑l duce înaintea celor mari. 17 Primul care‑și apără cauza pare drept, însă doar până intră semenul său și‑l cercetează. 18 Sorțul pune capăt neînțelegerilor și decide între cei puternici. 19 Un frate nedreptățit este mai greu de câștigat decât o cetate întărită, și neînțelegerile sunt ca porțile închise ale unei cetăți. 20 Din rodul gurii lui, omul își satură pântecul; din venitul buzelor lui, se satură. 21 Moartea și viața sunt în puterea limbii, iar cei ce o iubesc îi vor mânca roadele. 22 Cel ce‑și găsește o soție găsește ce este bine^[1] și primește astfel o favoare de la DOMNUL. (Gen 2:18) 23 Săracul vorbește cu rugăminți, dar bogatul răspunde cu asprime. 24 Cine are mulți prieteni poate ajunge la ruină, dar există un amic care ține la tine mai mult decât un frate.

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society

1 Своенравният върви след своите прищевки, въстава против всичко умно. 2 Глупавият не обича знание, а само да покаже ума си. 3 С дохождане на нечестивеца дохожда и презрение, а с безславието – позор. 4 Думите на човешките уста са дълбоки води; изворът на мъдростта е буен поток. (Prov 20:5) 5 Не е добро да бъдеш лицеприятен към нечестивия, за да събориш праведния в съда. (Lev 19:15; Deut 1:17; Prov 24:23; Sir 42:1)

Lev 19:15Deut 1:17Prov 24:23Sir 42:1

6 Устата на глупавия водят към свада, и думите му предизвикват бой. 7 Езикът на глупавия е гибел за него, и устата му са примка за душата му. (Prov 10:14; Prov 12:13) 8 (Страхът събаря ленивеца, а женоподобните души ще гладуват.) 9 Думите на шепотника са като сладкиши, и те влизат вътре в утробата. 10 Нехайният в работата си е брат на разсипника. 11 Името на Господа е яка кула: побегне ли в нея праведник, в безопасност е. (Prov 14:26) 12 Имотът на богатия е негов як град и във въображението му е като висока ограда. (Prov 10:15) 13 Пред падение сърцето на човека се възгордява, а смирението върви пред слава. (Prov 16:18) 14 Който дава отговор, преди да е изслушал, глупав е, и срам за него. (Sir 11:8) 15 Духът на човека го подкрепя в немощ, а сломен дух – кой може го подкрепи? 16 Сърцето на разумния придобива знание, и ухото на мъдрите търси знание. 17 Подаръкът, който дава човек, му отваря път и до велможи го довежда. (Prov 17:8; Mat 2:11) 18 Първият в тъжбата си е прав, ала дохожда съперникът му и го изпитва. 19 Жребието прекъсва препирни и решава спор между силните. 20 Озлобен брат е по-непристъпен от як град, и свадите са като ключалки на крепост. 21 От плода на устата на човека се пълни коремът му; от произведението на устата си той се насища. (Prov 14:14; Is 3:10) 22 Смърт и живот са подвластни на езика, и които го владеят, ще вкусят от плодовете му. (Prov 13:3; Iac 3:8) 23 Който е намерил (добра) жена, намерил е благо и получил е благодат от Господа. (Който напъжда добра жена, напъжда щастие, а който поддържа прелюбодейка, безумен е и нечестив.) (Prov 19:14) 24 Сиромахът говори с молба, а богатият отговаря грубо. (Sir 13:4) 25 Който желае да има приятели, трябва и сам да бъде дружелюбие; бива приятел по-привързан и от брат. (Prov 17:17)