Proverbele 17 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Mai bine o coajă de pâine uscată, mâncată în liniște, decât o casă plină de cărnuri^[1], cu ceartă. 2 Un rob înțelept va stăpâni peste un fiu care aduce rușine și va avea parte de moștenire ca unul din frați. 3 Creuzetul este pentru argint, și cuptorul pentru aur, dar Cel Ce testează inimile este DOMNUL. 4 Cel ce face răul ascultă de buzele nelegiuite, și cel mincinos dă atenție limbii răutăcioase. 5 Cine îl batjocorește pe sărac Îl disprețuiește pe Creatorul lui; cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit. 6 Coroana bătrânilor sunt nepoții^[2], iar gloria copiilor sunt părinții lor. 7 Cuvintele alese nu se potrivesc celui nebun, cu atât mai puțin buzele mincinoase pentru un nobil. 8 Mita este o piatră prețioasă în ochii stăpânilor ei; oriîncotro se întoarce, ea reușește. 9 Cel ce acoperă o greșeală caută dragostea, dar cel ce o amintește mereu dezbină pe cei mai buni prieteni. 10 O mustrare îl pătrunde mai mult pe cel priceput, decât o sută de lovituri pe cel nesăbuit. 11 Cel rău este înclinat doar spre revoltă; un sol fără milă va fi trimis împotriva lui. 12 Mai bine să întâlnești o ursoaică prădată de puii ei, decât un nesăbuit în nebunia lui. 13 Dacă un om întoarce rău pentru bine, nu se va îndepărta răul de casa lui. 14 Începutul unui conflict este ca eliberarea unor ape; renunță, înainte de a izbucni cearta! 15 Cel ce îndreptățește pe cel rău și cel ce condamnă pe cel drept sunt amândoi o urâciune înaintea DOMNULUI. 16 Ce folos au banii în mâna celui nesăbuit? Ca să cumpere înțelepciunea? Dar n‑are minte… 17 Prietenul iubește oricând, iar fratele s‑a născut să fie alături în necaz. 18 Omul nechibzuit dă garanție și girează pentru semenul său. 19 Cine iubește cearta iubește fărădelegea; cine‑și face poarta înaltă caută distrugerea. 20 Cel cu inima necinstită nu găsește binele, și cel cu limba înșelătoare cade în necaz. 21 Cine naște un nesăbuit va avea întristare, și tatăl unui nebun nu va avea bucurie. 22 O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. 23 Cel rău acceptă mita pe ascuns, ca să corupă căile judecății. 24 Înțelepciunea este înaintea omului priceput, dar ochii nesăbuitului sunt la capătul pământului. 25 Un fiu nesăbuit aduce întristare tatălui său și amărăciune celei ce l‑a născut. 26 Nu este bine să‑l pedepsești pe cel drept, nici să lovești pe cei nobili din cauza dreptății lor. 27 Cel ce‑și înfrânează cuvintele are cunoștință, și cel cu duhul prețios^[3] este un om priceput. 28 Chiar și un nebun este considerat înțelept dacă tace și priceput dacă‑și ține gura.

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society

1 По-добре сух залък и с него мир, нежели къща, пълна със заклан добитък, но в нея раздор. (Prov 15:17) 2 Разумен раб господарува над разпътен син и с братята ще сподели наследството. (Sir 10:28) 3 Пота е за сребро, горнило – за злато, а сърцата Господ изпитва. (Prov 27:21; Ier 17:10; Sir 2:5)

Prov 27:21Ier 17:10Sir 2:5

4 Злосторник се вслушва в беззаконни уста, лъжец слуша пагубен език. 5 Който се гаври със сиромаха, Твореца му хули; който се радва на злочестина, няма да остане ненаказан (а милосърдният ще бъде помилуван). (Prov 14:31) 6 Синовете на синовете са венец на старците, и слава за децата са родителите им. (У верния има грамадно богатство, а у неверния няма ни обол.) (Ps 127:5; 2 Tim 1:5) 7 На глупец важна реч не прилича, още повече на велможа – лъжливи уста. 8 Дарът е безценен камък в очите на оногова, който го има: накъдето и да се обърне, ще успее. 9 Който потуля грешки, търси любов, а който отново напомня за тях, отдалечава приятел. (Prov 10:12; Sir 6:5) 10 На разумен по-силно действува мъмрене, нежели на глупав сто удара. 11 Размирник търси само зло, затова жесток ангел ще бъде пратен против него. 12 По-добре е човек да срещне мечка, лишена от мечета, нежели глупец с неговата глупост. 13 Който отплаща зло за добро, злото няма да напусне къщата му. (Deut 32:35; Ro 12:17; Ro 12:19; 1 Tes 5:15; 1 Pe 3:9)

Deut 32:35Ro 12:17Ro 12:191 Tes 5:151 Pe 3:9

14 Началото на свадата е като кога вода се отприщя: отстъпи от свадата, преди да се е разпалила. 15 Който оправдава нечестив и който обвинява праведен – и двамата са гнусота пред Господа. (Prov 24:24; Is 5:23) 16 За какво е съкровище в ръцете на глупец? За да придобие мъдрост – той няма разум. (Който си прави висока къща, търси да се съсипе, а който се отклонява от учение, изпада в беда.) 17 Приятел обича във всяко време и като брат ще се яви във време на злочестина. (Prov 18:24; Sir 12:8) 18 Малоумен човек дава ръка и се залага за ближния си. (Prov 6:1; Prov 11:15) 19 Който обича свада, обича грях, и който високо издига вратата си, търси да падне. 20 Коварно сърце не ще намери добро, и лукав език ще изпадне в беда. (Prov 6:14) 21 Роди ли се някому глупец, горко му, и бащата на глупеца няма да види радост. (Prov 15:20) 22 Весело сърце е като цяр благотворно, а отпаднал дух кости суши. (Prov 15:13) 23 Нечестивият взима подарък из пазуха, за да изкриви пътя на правосъдието. (Prov 21:14) 24 Мъдростта е пред лицето на разумния, а очите на глупеца са на край-земя. (Ecl 2:14; Ecl 8:1)

Ecl 2:14Ecl 8:1

25 Глупав син е скръб за баща си и огорчение за майка си. (Prov 15:20) 26 Не е добро да обвиняваш правия, нито да биеш велможи за правда. 27 Разумният е въздържан в думите си, и благоразумният е хладнокръвен. (Iac 1:19) 28 И глупец, кога мълчи, може да се покаже мъдър, и който затваря устата си – благоразумен.