Luca 15:1 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Pilda cu oaia pierdută

1 Toți vameșii^[1] și păcătoșii^[2] se apropiau de El ca să‑L asculte. (Mat 18:12; Lu 3:12; Lu 5:30) 2 Dar fariseii și cărturarii murmurau și ziceau: – Acest Om îi primește pe păcătoși și mănâncă împreună cu ei! 3 El însă le‑a spus următoarea pildă: 4 – Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și pierde una din ele, nu le lasă pe câmp pe celelalte nouăzeci și nouă și nu se duce după cea pierdută, până când o găsește?! 5 Iar când o găsește, o pune bucuros pe umeri, 6 vine acasă și‑și cheamă prietenii și vecinii, zicându‑le: „Bucurați‑vă împreună cu mine, fiindcă mi‑am găsit oaia pierdută!“ 7 Tot așa, vă spun că va fi mai mare bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni drepți care n‑au nevoie de pocăință!

Pilda cu moneda pierdută

8 Sau care femeie, dacă are zece drahme^[3] și pierde una din ele, nu aprinde o candelă, nu mătură casa și nu caută cu atenție până când o găsește?! (Lu 7:41) 9 Iar când o găsește, își cheamă prietenele și vecinele și le spune: „Bucurați‑vă împreună cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem!“ 10 Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește!

Pilda fiului risipitor

11 El a mai zis: – Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i‑a zis tatălui: „Tată, dă‑mi partea de avere care mi se cuvine!“ Și tatăl a împărțit între ei avuția.^[4] (Deut 21:17) 13 Nu după multe zile, fiul cel tânăr a strâns totul și a plecat într‑o țară îndepărtată, iar acolo și‑a risipit averea, trăind într‑un mod destrăbălat. 14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea, iar el a început să ducă lipsă. 15 S‑a dus și s‑a alipit de unul dintre cetățenii acelei țări, iar acesta l‑a trimis pe câmpurile lui ca să‑i pască porcii.^[5] (Lev 11:7) 16 El tânjea să se sature din roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. 17 Atunci și‑a venit în fire și a zis: „Câți angajați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici! 18 Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu și‑i voi spune: «Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta 19 și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Fă‑mă ca pe unul dintre angajații tăi!»“ 20 Și s‑a ridicat și s‑a dus la tatăl lui. În timp ce el era încă departe, tatăl său l‑a văzut și i s‑a făcut milă de el. A alergat la el, l‑a îmbrățișat și l‑a sărutat mult. 21 Fiul i‑a zis: „Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău!“ 22 Dar tatăl le‑a zis sclavilor săi: „Aduceți repede cea mai bună robă și îmbrăcați‑l cu ea! Puneți‑i un inel în deget și sandale în picioare! 23 Aduceți apoi vițelul cel îngrășat și tăiați‑l!^[6] Să mâncăm și să ne înveselim, (Gen 41:42; Zah 3:4) 24 pentru că acest fiu al meu era mort, și trăiește iarăși, era pierdut, și a fost găsit!“ Și au început să se înveselească. 25 Fiul lui cel mai în vârstă era la câmp. Când a venit și s‑a apropiat de casă, a auzit muzică și dansuri 26 și l‑a chemat pe unul dintre slujitori ca să‑l întrebe ce se întâmplă. 27 Acesta i‑a răspuns: „A venit fratele tău, iar tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l‑a primit înapoi sănătos.“ 28 Atunci el s‑a mâniat și n‑a vrut să intre. Tatăl lui a ieșit afară și l‑a rugat să intre, 29 însă el, răspunzând, i‑a zis tatălui său: „Iată, eu îți slujesc de atâția ani și niciodată nu ți‑am încălcat porunca! Și mie nu mi‑ai dat niciodată nici măcar un ied ca să mă înveselesc cu prietenii mei! 30 Dar când a venit acest fiu al tău, care ți‑a mâncat averea cu prostituatele, lui i‑ai tăiat vițelul cel îngrășat!“ 31 Tatăl i‑a zis: „Copile, tu întotdeauna ești cu mine și tot ce este al meu este și al tău. 32 Dar trebuia să ne înveselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, și acum trăiește, era pierdut, și a fost găsit!“

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society

1 Приближаваха се при Него всички митари и грешници да Го слушат. 2 А фарисеите и книжниците роптаеха и казваха: Той приема грешници и яде с тях. 3 Но Иисус им каза тая притча: 4 кой от вас, имайки сто овци, като изгуби една от тях, не оставя деветдесетте и девет в пустинята и не тръгва подир загубената, докле я намери? (Mat 18:12) 5 А като я намери, вдига я на раменете си радостен; 6 и като дойде дома, свиква приятели и съседи и им казва: порадвайте се с мене, защото си намерих загубената овца. 7 Казвам ви, че тъй и на небесата повече радост ще има за един каещ се грешник, нежели за деветдесет и девет праведници, които нямат нужда от покаяние. 8 Или коя жена, имайки десет драхми, ако изгуби една, не запаля светило и не помита къщата и търси грижливо, докле я намери? 9 А като я намери, свиква приятелки и съседки и казва: порадвайте се с мене, защото намерих изгубената драхма. 10 Такава радост, казвам ви, бива пред Ангелите Божии и за един каещ се грешник. 11 И още каза: един човек имаше двама сина; 12 и по-младият от тях рече на баща си: татко, дай ми дела, който ми се пада от имота. И бащата им раздели имота. 13 Не след много дни, младият син, като събра всичко, отиде в далечна страна, и там прахоса имота си, като живееше разпътно. 14 А след като той разпиля всичко, настана голям глад в оная страна, и той изпадна в нужда; 15 и отиде та се пристави у едного от жителите на оная страна, а тоя го прати по земите си да пасе свини; 16 и той бе петимен да напълни корема си с рожкове, що свините ядяха, но никой не му даваше. 17 А като дойде в себе си, рече: колко наемници у баща ми имат в изобилие хляб, пък аз от глад умирам! 18 Ще стана и ще отида при баща си и ще му река: татко, съгреших против небето и пред тебе, 19 и не съм вече достоен да се нарека твой син; направи ме като един от наемниците си. 20 И стана, та отиде при баща си. И когато беше още далеч, видя го баща му, и му домиля; и като се затече, хвърли се на шията му и го обцелува. 21 А синът му рече: татко, съгреших против небето и пред тебе, и не съм вече достоен да се нарека твой син. 22 А бащата рече на слугите си: изнесете най-хубавата премяна и го облечете, и дайте пръстен на ръката му и обуща на нозете; 23 па докарайте и заколете угоеното теле: нека ядем и се веселим, 24 защото тоя мой син мъртъв беше, и оживя, изгубен беше и се намери. И взеха да се веселят. (Ef 2:1; Ef 5:14; Col 2:13; Apo 3:1)

Ef 2:1Ef 5:14Col 2:13Apo 3:1

25 А по-старият му син беше на нива; и на връщане, като наближи до къщи, чу песни и игри; 26 и като повика едного от слугите, попита: що е това? 27 Той му рече: брат ти си дойде, и баща ти закла угоеното теле, защото го прие здрав. 28 Той се разсърди, и не искаше да влезе. А баща му излезе и го канеше. 29 Но той отговори на баща си и рече: ето, аз толкова години ти служа, и ни веднъж твоя заповед не престъпих; и мене никога дори козле не си дал, за да се повеселя с приятелите си; 30 а като дойде тоя ти син, който прахоса имота ти с блудници, за него ти закла угоеното теле. 31 А той му рече: чедо, ти си винаги с мене, и всичко мое е твое; 32 а трябваше да се зарадваме и развеселим затова, че тоя ти брат мъртъв беше, и оживя, изгубен беше, и се намери.