1Apoi le‑a zis ucenicilor: – Un om bogat avea un administrator care a fost acuzat că‑i risipește averea.2El l‑a chemat și i‑a zis: „Ce înseamnă lucrul acesta pe care‑l aud despre tine? Dă socoteală de administrația ta, pentru că nu mai poți fi administrator!“3Administratorul și‑a zis: „Ce să fac, pentru că stăpânul meu va lua administrația de la mine? Să sap – nu sunt în stare, iar să cerșesc – mi‑e rușine.4Știu ce‑o să fac, pentru ca, atunci când voi fi îndepărtat din administrație, ei să mă primească în casele lor!“5I‑a chemat unul câte unul pe datornicii stăpânului său și i‑a zis primului: „Cât îi datorezi stăpânului meu?“6Acela i‑a răspuns: „O sută de bați[1] de ulei de măsline.“ El i‑a zis: „Ia‑ți zapisul, așază‑te repede și scrie cincizeci!“ (Lu 7:41)7A zis apoi altuia: „Dar tu, cât îi datorezi?“ Acela i‑a răspuns: „O sută de cori[2] de grâu.“ El i‑a zis: „Ia‑ți zapisul și scrie optzeci!“ (Lu 7:41)8Stăpânul l‑a lăudat pe administratorul nedrept, deoarece lucrase cu perspicacitate.[3] Căci fiii veacului acestuia sunt mai isteți față de propria lor generație, decât fiii luminii.9Și Eu vă spun: faceți‑vă prieteni cu ajutorul bogăției[4] nedreptății, pentru ca, atunci când ea va înceta să mai fie, aceștia să vă primească în corturile veșnice!10Cine este credincios în lucrul cel mai mic, este credincios și în cel mare, și cine este nedrept în lucrul cel mai mic, este nedrept și în cel mare.11Așadar, dacă n‑ați fost credincioși în ce privește bogăția nedreptății, cine v‑o va încredința pe cea adevărată?!12Și dacă n‑ați fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?!13Niciun servitor nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul și‑l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia și‑l va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji și lui Dumnezeu și bogăției.14Fariseii, care erau iubitori de bani, au auzit toate acestea și își băteau joc de El.15Dar El le‑a zis: – Voi sunteți cei ce vă îndreptățiți pe voi înșivă înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaște inimile! Căci ce este înălțat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.
Alte învățături
16Legea și Profeții au ținut până la Ioan. De atunci încoace se vestește Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și fiecare dă năvală în ea. (Mat 5:18; Mat 5:31; Mat 11:12)17Este mai ușor să treacă cerul și pământul, decât să cadă o parte a vreunei litere[5] a Legii!18Oricine divorțează de soția lui și se căsătorește cu alta, comite adulter, iar cel care se căsătorește cu o femeie divorțată de soțul ei comite adulter.
Bogatul și Lazăr
19Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură și in subțire și se bucura de lux în fiecare zi.20La poarta lui zăcea cineva sărac, pe nume Lazăr, care era plin de bube21și care tânjea să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului. Până și câinii veneau și‑i lingeau bubele.22Săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam[6]. A murit apoi și bogatul și a fost înmormântat. (Lu 13:28; Ioan 13:23)23În Locuința Morților[7], unde se afla în chinuri, și‑a ridicat ochii și l‑a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul acestuia.24Atunci el, strigând, a zis: „Tată Avraam, ai milă de mine și trimite‑l pe Lazăr să‑și umezească vârful degetului în apă și să‑mi răcorească limba, căci sunt atât de chinuit în flacăra aceasta!“25Însă Avraam a zis: „Copile, amintește‑ți că, în viața ta, tu ai primit lucrurile bune, iar Lazăr le‑a primit pe cele rele, așa că acum, aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit.26Pe lângă toate acestea, între noi și voi a fost așezată o prăpastie mare, astfel încât cei ce vor să treacă de aici la voi, să nu poată, și nici cei de acolo să nu poată trece la noi.“27El a zis: „Atunci, te rog, tată Avraam, să‑l trimiți în casa tatălui meu, –28căci am cinci frați –, ca să‑i avertizeze, așa încât să nu vină și ei în locul acesta de chin!“29Însă Avraam a zis: „Îi au pe Moise și pe Profeți[8]. Să asculte de ei!“30Dar el a zis: „Nu, tată Avraam, ci dacă se duce la ei cineva dintre cei morți, atunci se vor pocăi!“31Însă Avraam i‑a zis: „Dacă nu ascultă de Moise și de Profeți, nu vor fi convinși nici dacă învie cineva dintre cei morți!“
Luca 16
Библия, синодално издание
de la Bulgarian Bible Society1А каза и на учениците Си: един човек беше богат и имаше пристойник, за когото му бе донесено, че разпилява имота му;2и като го повика, рече му: какво е това, що чувам за тебе? Дай сметка за пристойничеството си, защото не ще можеш вече да бъдеш пристойник.3Тогава пристойникът си рече: що да сторя? Господарят ми отнима от мене пристойничеството; да копая, не мога; да прося, срамувам се;4сетих се, що да сторя, за да ме приемат в къщите си, когато бъда отстранен от пристойничеството.5И като повика длъжниците на господаря си, всекиго поотделно, рече на първия: колко дължиш на господаря ми?6Той отговори: сто мери масло. И рече му: вземи си разписката, седни и бърже напиши: петдесет.7После рече другиму: а ти колко дължиш? Той отговори: сто крини пшеница. И му рече: вземи разписката си и напиши: осемдесет.8И господарят похвали неверния пристойник, задето постъпил досетливо; защото синовете на тоя век в своя род са по-досетливи от синовете на светлината.9И Аз ви казвам: придобийте си приятели с неправедно богатство, та, кога осиромашеете, те да ви приемат във вечните живелища. (Mat 6:19; Mat 19:21)10Верният в най-малкото е верен и в многото, а несправедливият в най-малкото е несправедлив и в многото. (Mat 25:21)11И тъй, ако в неправедното богатство не бяхте верни, кой ще ви повери истинското?12И ако в чуждото не бяхте верни, кой ще ви даде вашето?13Никой слуга не може да слугува на двама господари, защото или единия ще намрази, а другия ще обикне; или на единия ще угоди, а другия ще презре. Не можете да служите на Бога и на мамона. (Mat 6:24)14Всичко това слушаха и фарисеите, които бяха сребролюбци, и Му се подсмиваха. (1 Tim 6:10)15Той им рече: вие представяте себе си за праведни пред човеците, но Бог знае вашите сърца; защото, което е високо у човеците, то е мерзост пред Бога. (1 Sam 16:7; Ier 11:20)16Законът и пророците бяха до Иоана: оттогава се благовествува царството Божие, и всеки насиля да влезе в него. (Mat 11:12)17Но по-лесно е небе и земя да премине, нежели една чертица от Закона да пропадне. (Is 40:8)18Всеки, който напуска жена си, и се жени за друга, прелюбодействува, и всеки, който се жени за напусната от мъж, прелюбодействува. (Deut 24:1; Mat 19:9)19Някой си човек беше богат, обличаше се в багреница и висон и всеки ден пируваше бляскаво.20Имаше тъй също един сиромах, на име Лазар, който струпав лежеше при вратата му21и петимен беше да се нахрани от трохите, що падаха от трапезата на богаташа, и псетата прихождаха, та ближеха струпите му.22Умря сиромахът, и занесоха го Ангелите в лоното Авраамово; умря и богаташът, и го погребаха;23и в ада, когато беше на мъки, подигна очите си, видя Авраама отдалеч и Лазаря в лоното му24и, като извика, рече: отче Аврааме, смили се над мене, и прати Лазаря да намокри края на пръста си във вода и да ми разхлади езика, защото се мъча в тоя пламък.25Авраам пък рече: чедо, спомни си, че ти получи вече доброто си приживе, а Лазар – злото: сега пък той тук се утешава, а ти се мъчиш; (Iov 21:7; Iov 21:13)26па освен това между нас и вас зее голяма пропаст, та ония, които искат да преминат оттук при вас, да не могат, тъй също и оттам към нас да не преминават.27А той рече: моля ти се тогава, отче, прати го в бащината ми къща,28защото имам петима братя, та да им засвидетелствува, за да не дойдат и те в това място на мъката.29Авраам му рече: имат Моисея и пророците: нека ги слушат. (Ioan 5:39; Ioan 5:45)30А той рече: не, отче Аврааме, но ако някой от мъртвите отиде при тях, ще се покаят.31Тогава Авраам му рече: ако Моисея и пророците не слушат, то и да възкръсне някой от мъртвите, няма да се убедят.