Luca 14 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Isus vindecă un bolnav de hidropizie

1 Într‑o zi de Sabat, Isus a intrat să mănânce în casa unuia dintre conducătorii fariseilor. Ei Îl urmăreau îndeaproape. 2 Și iată că înaintea Lui era un om bolnav de dropică^[1]. 3 Isus i‑a întrebat pe învățătorii Legii și pe farisei: – Este voie să vindeci în ziua de Sabat sau nu? 4 Ei însă tăceau. Isus l‑a luat de mână, l‑a vindecat și l‑a lăsat să plece. 5 Apoi le‑a zis: – Cine dintre voi, când îi cade fiul sau boul într‑un puț, nu‑l va scoate imediat afară în ziua de Sabat? 6 Și n‑au putut să‑I răspundă nimic la aceste cuvinte.

Smerenie și ospitalitate

7 Când i‑a văzut pe cei invitați cum își aleg scaunele de onoare, le‑a spus următoarea pildă: 8 – Când ești invitat de cineva la o nuntă, să nu te așezi să mănânci în locul de onoare, ca nu cumva să fi fost invitat, de către gazdă, cineva mai de seamă decât tine, 9 iar cel ce te‑a invitat și pe tine, și pe el, să vină să‑ți spună: „Dă locul tău acestui om!“ Atunci, cu rușine, va trebui să ocupi cel din urmă loc. 10 Ci tu, când ești invitat, du‑te și așază‑te să mănânci în cel din urmă loc, pentru ca atunci când vine cel ce te‑a invitat, să‑ți spună: „Prietene, mută‑te mai în față!“ Atunci vei avea cinste înaintea tuturor celor ce șed la masă împreună cu tine. 11 Căci oricine se înalță pe sine, va fi smerit, și oricine se smerește, va fi înălțat. 12 Apoi i‑a zis și celui ce‑L invitase: – Când dai un prânz sau o cină, nu‑ți invita nici prietenii, nici frații, nici rudele, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te invite și ei pe tine și să fii astfel răsplătit. 13 Ci tu, când dai un ospăț, invită‑i pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei ologi, pe cei orbi, 14 și vei fi fericit, pentru că ei n‑au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți.

Pilda celor invitați la cină

15 Când a auzit acestea, unul dintre cei ce ședeau la masă I‑a zis: – Fericit este oricine va mânca^[2] în Împărăția lui Dumnezeu! (Mat 22:1) 16 Dar Isus i‑a răspuns: – Un om a dat o cină mare și i‑a invitat pe mulți. 17 La ora cinei, și‑a trimis sclavul să le spună celor invitați: „Veniți, căci acum toate sunt gata!“ 18 Dar toți, unul după altul, au început să se scuze.^[3] Primul i‑a zis: „Am cumpărat un ogor și am nevoie să mă duc să‑l văd. Te rog să mă scuzi!“ 19 Altul i‑a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să‑i pun la probă. Te rog să mă scuzi!“ 20 Altul i‑a zis: „Tocmai m‑am însurat și de aceea nu pot să vin!“ 21 Când sclavul s‑a întors, i‑a istorisit stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s‑a mâniat și i‑a zis sclavului său: „Ieși repede pe străzile și pe aleile cetății și adu‑i aici pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei orbi și pe cei ologi!“ 22 La urmă, sclavul a zis: „Stăpâne, s‑a făcut ce ai poruncit și tot mai este loc!“ 23 Stăpânul i‑a zis atunci sclavului: „Ieși pe drumuri și pe la garduri și silește‑i pe oameni să vină, ca să mi se umple casa! 24 Căci vă spun că niciunul dintre acei oameni care fuseseră invitați nu va gusta din cina mea!“

Costul uceniciei

25 Împreună cu El mergeau mulțimi mari de oameni. El S‑a întors și le‑a zis: (Mat 5:13; Mat 10:37; Mar 9:50) 26 „Dacă vine cineva la Mine și nu‑și urăște^[4] tatăl, mama, soția, copiii, frații, surorile, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu. (Mat 10:37) 27 Oricine nu‑și duce crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. 28 Căci cine dintre voi, dacă vrea să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze costul, ca să vadă dacă are cu ce să‑l termine? 29 Pentru ca nu cumva, după ce‑i pune temelia, să nu‑l poată termina și toți cei care văd aceasta să înceapă să‑și bată joc de el 30 și să zică: «Omul acesta a început să construiască și n‑a putut să termine!» 31 Sau care rege, când pornește la război împotriva altui rege, nu se așază mai întâi să hotărască dacă este în stare să i se opună cu zece mii de oameni celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?! 32 Dacă nu poate, atunci, în timp ce acesta este încă departe, îi va trimite o solie ca să ceară pace. 33 Tot așa, oricine dintre voi, care nu renunță la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu. 34 Sarea este bună. Dar dacă sarea și‑a pierdut puterea de a săra, prin ce va fi făcută din nou sărată?! 35 Nu mai este de folos nici pentru pământ și nici pentru grămada de gunoi, ci oamenii o aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society

1 Когато един съботен ден Той дойде в къщата на едного от фарисейските началници да яде хляб, ония, които бяха там, Го наблюдаваха; 2 и ето, застана пред Него един човек, болен от красник. 3 Иисус продума на законниците и фарисеите и рече: позволено ли е да се лекува в събота? 4 Те мълчаха. И като хвана болния, изцери го и отпрати. 5 След това им рече: кой от вас, ако осел или вол му падне в кладенец, няма веднага да го извади и в съботен ден? 6 И не можаха да Му отговорят на това. 7 А като забелязваше, как поканените избираха първите места, каза им притча: 8 кога те покани някой на сватба, не сядай на предно място, да не би някой между поканените от него да бъде по-почетен от тебе, (Prov 25:6) 9 и да не би тоя, който е поканил тебе и него, дойде и ти каже: отстъпи на тогова място; и тогава ще отидеш засрамен да заемеш последното място. 10 Но, кога бъдеш поканен, иди и седни на последното място, та тоя, който те е поканил, като дойде, да ти каже: друже, премести се по-горе; тогава ще ти бъде чест пред насядалите с тебе; 11 защото всеки, който превъзнася себе си, ще бъде унизен; а който се смирява, ще бъде въздигнат. (Mat 23:12; Lu 18:14) 12 А и на тогова, който Го бе поканил, рече: кога даваш обяд или вечеря, не кани приятелите си, нито братята си, нито роднините си, нито богати съседи, да не би да те поканят и те някога, и да получиш отплата. (Prov 3:27; Tob 4:7) 13 Но, кога даваш гощавка, кани бедни, маломощни, хроми, слепи, 14 и ще бъдеш блажен, задето те не могат да ти се отплатят, понеже ще ти бъде отплатено, кога възкръснат праведните. 15 Като чу това един от насядалите с Него на трапезата, рече Му: блажен е, който ще яде хляб в царството Божие! 16 А Той му отвърна: един човек приготви голяма вечеря и покани мнозина; (Prov 9:1; Mat 22:2; Apo 19:9)

Prov 9:1Mat 22:2Apo 19:9

17 и в часа за вечеря изпрати слугата си да каже на поканените: дойдете, понеже всичко е вече готово. 18 И почнаха всички като сговорени да се извиняват. Първият му рече: купих си нива и ще трябва да отида да я видя; моля те, извини ме. 19 Другият рече: купих си пет рала волове и отивам да ги опитам; моля те, извини ме. 20 Третият рече: ожених се, и затова не мога да дойда. 21 И като се върна, слугата обади това на господаря си. Тогава стопанинът на къщата се разсърди и рече на слугата си: излез по-скоро по стъгдите и улиците на града и доведи тук бедните, маломощните, хромите и слепите. (Mat 5:3; 1 Cor 1:27) 22 И рече слугата: господарю, извършено е, както заповяда, и още място има. 23 И рече господарят на слугата: излез по друмища и плетища, и, колкото намериш, накарай ги да влязат, за да се напълни къщата ми. 24 Защото, казвам ви: никой от поканените няма да вкуси от вечерята ми. Понеже мнозина са звани, а малцина – избрани. (Mat 22:8) 25 С Него вървеше множество народ, а Той се обърна и им рече: 26 ако някой дохожда при Мене, и не намрази баща си и майка си, жена си и децата си, братята и сестрите си, та дори и самия си живот, той не може да бъде Мой ученик; (Mat 10:37) 27 и който не носи кръста си, а върви след Мене, не може да бъде Мой ученик. (Mat 10:38; Mat 16:24; Mar 8:34; Lu 9:23; 2 Tim 3:12)

Mat 10:38Mat 16:24Mar 8:34Lu 9:232 Tim 3:12

28 Защото кой от вас, кога иска да съгради кула, не ще седне първом да пресметне разноските, дали има, каквото е нужно за доизкарването и, 29 та, кога тури основите и не може да я доизкара, да не би някак да почнат да му се смеят всички, които гледат, 30 и да казват: тоя човек почна да строи, и не можа да доизкара? 31 Или кой цар, отивайки на война срещу друг цар, не ще седне да се посъветва първом, дали може с десет хиляди да противостои на оногова, който иде срещу него с двайсет хиляди? 32 Инак, докато е онзи още далеч, той ще проводи при него пратеници да моли за мир. 33 Тъй, прочее, всеки от вас, който се не отрече от всичко, що има, не може да бъде Мой ученик. 34 Солта е добро нещо: но, ако солта изгуби сила, с какво ще бъде подправена? (Mat 5:13; Mar 9:50) 35 Нито за земя, нито за тор е годна; изхвърлят я навън. Който има уши да слуша, нека слуша!