1Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care Isus îl înviase dintre cei morți. (Mat 26:6; Mar 14:3; Lu 7:37)2Au pregătit acolo o cină pentru El. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă[1] cu El.3Maria a luat o litră[2] de parfum de nard pur, foarte scump, a uns picioarele lui Isus și I‑a șters picioarele cu părul ei. Casa s‑a umplut de mirosul parfumului.4Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care urma să‑L trădeze, a zis:5– De ce nu s‑a vândut parfumul acesta cu trei sute de denari[3], iar banii să fi fost dați săracilor? (Ioan 6:7)6Spunea însă lucrul acesta nu pentru că‑i păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoț și, fiind cel care ținea punga, fura el ce se punea în ea.7Atunci Isus a zis: – Las‑o, fiindcă l‑a păstrat pentru[4] ziua înmormântării Mele.8Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna.9O mare mulțime de iudei au aflat că El este acolo și au venit, nu numai pentru Isus, ci și ca să‑l vadă pe Lazăr, pe care El îl înviase dintre cei morți.10Prin urmare, conducătorii preoților s‑au hotărât să‑l omoare și pe Lazăr,11pentru că mulți dintre iudei îi părăseau din cauza lui și credeau în Isus.
Intrarea triumfală în Ierusalim
12În ziua următoare, mulțimea cea mare care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim, (Mat 21:4; Mar 11:7; Lu 19:35)13a luat ramuri de palmieri și I‑a ieșit în întâmpinare. Ei strigau: „Osana![5] Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului,[6] Împăratul lui Israel!“ (Ps 118:25; Ps 118:26)14Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, așa cum este scris:15„Nu te teme, fiică a Sionului! Iată că Împăratul tău vine, călare pe mânzul unei măgărițe.“[7] (Zah 9:9)16Ucenicii Lui n‑au înțeles aceste lucruri la început, dar când Isus a fost proslăvit, și‑au amintit că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le‑au împlinit cu privire la El.17Astfel, mulțimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt și‑l înviase dintre cei morți, mărturisea în continuare.18Mulțimile L‑au întâmpinat, pentru că auziseră că făcuse acest semn.19Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu câștigați nimic! Iată că lumea se duce după El!“
Isus vorbește despre moartea Sa
20Erau și niște greci[8] printre cei care se duseseră la sărbătoare ca să se închine.21Aceștia s‑au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileei, și l‑au rugat, zicând: „Domnule, dorim să‑L vedem pe Isus!“22Filip s‑a dus și i‑a spus lui Andrei. Apoi Andrei și Filip s‑au dus și I‑au spus lui Isus.23Isus le‑a răspuns, zicând: – A sosit ceasul ca Fiul Omului să fie proslăvit.24Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod.25Cel ce‑și iubește viața, o va pierde, dar cel ce‑și urăște[9] viața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică. (Mat 10:37; Mar 14:26)26Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă‑Mi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.27Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce‑ar trebui să spun? „Tată, salvează‑Mă din ceasul acesta!?“ Dar tocmai de aceea am venit până în ceasul acesta!28Tată, proslăvește‑Ți Numele! Atunci a venit din cer un glas care a zis: – L‑am proslăvit și‑l voi proslăvi din nou.29Mulțimea care stătea acolo și care a auzit glasul, a zis că a fost un tunet. Alții ziceau: – I‑a vorbit un înger!30Isus a răspuns și a zis: – Nu pentru Mine s‑a auzit glasul acesta, ci pentru voi.31Acum are loc judecata acestei lumi; acum va fi alungat conducătorul lumii acesteia.32Și când voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toți.33Spunea lucrul acesta pentru a arăta cu ce fel de moarte urma să moară.34Atunci mulțimea I‑a răspuns: – Noi am auzit din Lege[10] despre Cristos că rămâne pe veci. Cum spui Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat?! Cine este Acest Fiu al Omului? (Ps 89:36; Ps 110:4; Is 9:7; Ez 37:25; Dan 7:14)35Isus le‑a zis: – Lumina mai este încă puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați cât timp aveți Lumina, pentru ca nu cumva să vă învăluie întunecimea. Cel ce umblă în întunecime nu știe unde se duce.36Cât timp aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să deveniți fii ai Luminii. După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat și S‑a ascuns de ei.
Iudeii continuă în necredința lor
37Dar, cu toate că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,38ca să se împlinească cuvântul lui Isaia, profetul, care zice: „Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit? Și brațul Domnului, cui i‑a fost descoperit?“[11] (Is 53:1)39De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:40„Le‑a orbit ochii și le‑a împietrit inima, ca nu cumva să vadă cu ochii, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă și să‑i vindec!“[12] (Is 6:9)41Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut slava Lui și a vorbit despre El.[13] (Is 6:1)42Totuși, chiar și dintre conducători, mulți au crezut în El, dar, din cauza fariseilor, nu mărturiseau aceasta[14], ca să nu fie excluși din sinagogă. (Ioan 9:22)43Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.44Isus a strigat, zicând: „Cel ce crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel Ce M‑a trimis pe Mine,45iar cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine.46Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întunecime.47Iar dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec. Căci Eu n‑am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.48Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să‑l judece: cuvântul pe care l‑am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă.49Căci Eu n‑am vorbit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M‑a trimis, Tatăl Însuși, Mi‑a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc.50Și știu că porunca Lui este viață veșnică. Prin urmare, lucrurile pe care Eu le spun, le spun așa cum Mi le‑a zis Tatăl.“
Ioan 12
Библия, синодално издание
de la Bulgarian Bible Society1Шест дни преди Пасха Иисус дойде във Витания, дето беше умрелият Лазар, когото възкреси от мъртвите. (Mat 26:6; Mar 14:3; Ioan 11:2)2Там Му приготвиха вечеря, и Марта прислужваше, а Лазар беше един от седналите с Него на трапезата. (Lu 10:40)3Мария пък, като взе литра нардово чисто, драгоценно миро, помаза нозете Иисусови, и с косата си отри нозете Му; и къщата се напълни с благоухание от мирото.4Тогава един от учениците Му, Иуда Симонов Искариот, който щеше да Го предаде, рече:5защо да се не продаде това миро за триста динария, и парите да се раздадат на сиромаси?6Това каза той, не че се грижеше за сиромасите, а защото беше крадец. (Той държеше ковчежето, и крадеше от онова, каквото там пускаха.) (Ioan 13:29)7А Иисус рече: остави я; тя е запазила това за деня на погребението Ми.8Защото сиромасите всякога имате при себе си, а Мене не всякога. (Deut 15:11)9Голямо множество иудеи узнаха, че е там, и дойдоха не само заради Иисуса, но за да видят и Лазаря, когото Той възкреси от мъртвите.10А първосвещениците се сговориха да убият и Лазаря,11защото поради него мнозина иудеи ги напускаха и вярваха в Иисуса.12На другия ден тълпи народ, дошли на празника, като чуха, че Иисус иде в Иерусалим,13взеха палмови клончета и излязоха да Го посрещнат, като викаха: осана! Благословен Идещият в име Господне, Царят Израилев. (Mat 21:8; Mar 11:8; Lu 19:36)14А Иисус, като намери едно осле, възседна го, както е писано:15„не бой се, дъще Сионова! Ето, твоят Цар иде, възседнал осле“. (Is 62:11; Zah 9:9; Mat 21:5)16Учениците Му изпървом не разбраха това; но, когато се прослави Иисус, тогава си спомниха, че това беше писано за Него, и това Му бяха направили.17Множеството, което беше с Него, когато Той извика Лазаря из гроба и го възкреси от мъртвите, свидетелствуваше.18Затова Го и посрещна народът, защото бе чул, че Той стори това чудо.19А фарисеите казаха помежду си: видите ли, че нищо не помага? Ето, цял свят тръгна подире Му.20Между дошлите на поклонение по празника имаше някои елини;21те се приближиха до Филипа, който беше от Витсаида Галилейска, и го молеха, думайки: господине, искаме да видим Иисуса.22Дохожда Филип и обажда на Андрея; Андрей пък и Филип обаждат на Иисуса.23Иисус им отговори и рече: дошъл е часът да се прослави Син Човеческий.24Истина, истина ви казвам: ако житното зърно, паднало в земята, не умре, остава си само; ако ли умре, принася много плод.25Който обича душата си, ще я изгуби; а който мрази душата си на тоя свят, ще я запази за вечен живот. (Mat 10:39; Mar 8:35; Lu 9:24; Lu 14:27)26Който Ми служи, нека Ме последва; и дето съм Аз, там ще бъде и Моят служител. И който служи на Мене, него ще почете Моят Отец. (Ioan 17:24)27Душата Ми сега се смути, и що да кажа? Отче, избави Ме от тоя час? Но затова и дойдох на тоя час. (Mat 26:38; Ev 5:7)28Отче, прослави името Си! Тогава дойде глас от небето: и прославих, и пак ще прославя.29А народът, който стоеше и чу това, казваше: гръмна се; други пък казваха: Ангел Му говори.30Иисус отговори и рече: не за Мене беше тоя глас, а за вас.31Сега е съд над тоя свят; сега князът на тоя свят ще бъде изпъден вън. (Ioan 14:30; Ioan 16:11)32И кога Аз бъда издигнат от земята, всички ще привлека към Себе Си. (Ioan 3:14)33А това говореше, като даваше да се разбере, от каква смърт щеше да умре.34Народът Му отговори: ние сме слушали от Закона, че Христос пребъдва вовеки; а как Ти казваш, че трябвало Син Човеческий да бъде издигнат? Кой е Този Син Човеческий? (2 Sam 7:13; Ps 88:19; Is 9:7; Ez 37:25; Mica 5:2; Lu 1:33)35Тогава Иисус им рече: още малко време светлината е с вас; ходете, докле имате светлината, за да ви не обгърне мрак; а който ходи в мрака, не знае къде отива.36Докле имате светлината, вярвайте в светлината, за да бъдете синове на светлина. Като каза това, Иисус се оттегли и скри от тях.37Ако и да бе направил Той толкова чудеса пред тях, те пак не вярваха в Него,38за да се сбъдне казаното от пророк Исаия слово: „Господи, кой повярва на това, що е чул от нас? И кому се откри мишцата Господня?“ (Is 53:1; Ro 10:16)39Те затова не можаха да вярват, защото Исаия още е рекъл:40„Тези люде ослепиха очите си и вкамениха сърцата си, та с очи да не видят и със сърце да не разумеят и да се не обърнат, за да ги изцеря“. (Is 6:9; Mat 13:14; Mar 4:12; Lu 8:10; Fapte 28:26; Ro 11:8)41Това каза Исаия, когато бе видял славата Му и бе говорил за Него.42Обаче и мнозина началници повярваха в Него; но поради фарисеите не изповядваха, за да не бъдат отлъчени от синагогата;43защото бяха обикнали повече човешката слава, отколкото Божията слава. (Ioan 5:44)44А Иисус издигна глас и рече: който вярва в Мене, не в Мене вярва, а в Оногова, Който Ме е пратил;45и който вижда Мене, вижда Оногова, Който Ме е пратил.46Аз светлина дойдох в света, щото всякой вярващ в Мене да не остане в тъмнината. (Ioan 3:19)47И ако някой чуе думите Ми, и не повярва, Аз няма да го съдя, защото не дойдох да съдя света, а да спася света. (Ioan 3:17)48Който отхвърля Мене и не приема думите Ми, има кой да го съди: словото, що казах, то ще го съди в последния ден. (Mar 16:16)49Защото Аз от Себе Си не говорих; но Отец, Който Ме прати, Той Ми даде заповед, що да кажа и що да говоря. (Ioan 14:10)50И зная, че Неговата заповед е живот вечен. И тъй, което Аз говоря, говоря го тъй, както Ми е казал Отец.