Ioan 11 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Moartea lui Lazăr

1 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora acesteia, era bolnav. 2 Maria era cea care L‑a uns pe Domnul cu parfum și I‑a șters picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. 3 Surorile au trimis la Isus să‑I spună: „Doamne, iată că cel pe care‑l iubești este bolnav!“ 4 Dar Isus, când a auzit, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit prin ea.“ 5 Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr. 6 Prin urmare, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai rămas două zile în locul unde era. 7 După aceea, Isus le‑a zis ucenicilor: – Să ne ducem din nou în Iudeea! 8 Ucenicii I‑au răspuns: – Rabbi^[1], iudeii tocmai căutau să Te omoare cu pietre, și Tu Te duci iarăși acolo?! (Ioan 1:38) 9 Isus a răspuns: – Nu sunt douăsprezece ore de lumină în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi. 10 Dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el. 11 După ce a spus acestea, le‑a zis: – Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să‑l trezesc. 12 Ucenicii I‑au zis: – Doamne, dacă doarme, atunci se va face bine. 13 Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre somnul obișnuit. 14 Atunci Isus le‑a spus deschis: – Lazăr a murit. 15 Și Mă bucur pentru voi că n‑am fost acolo, ca să credeți. Dar să mergem la el! 16 Atunci Toma, căruia i se zicea „Didymos“^[2], le‑a zis celorlalți ucenici: – Să mergem și noi să murim împreună cu El!

Isus, învierea și viața

17 Când a ajuns Isus, a aflat că Lazăr era deja de patru zile^[3] în mormânt. 18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii^[4], 19 și mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. 20 Când a auzit Marta că vine Isus, s‑a dus să‑L întâmpine. Maria însă ședea în casă. 21 Marta I‑a zis lui Isus: – Doamne, dacă ai fi fost aici, n‑ar fi murit fratele meu! 22 Dar chiar și acum știu că orice‑I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da! 23 Isus i‑a zis: – Fratele tău va învia. 24 Marta I‑a răspuns: – Știu că va învia la învierea din ziua de pe urmă. 25 Isus i‑a zis: – Eu sunt Învierea și Viața. Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă moare. 26 Și oricine trăiește și crede în Mine în veci nu va muri. Crezi lucrul acesta? 27 Ea I‑a răspuns: – Da, Doamne, cred că Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel Care urma să vină în lume. 28 Și zicând aceasta, s‑a dus și a chemat‑o pe Maria, sora ei, spunându‑i în șoaptă: „A sosit Învățătorul și te cheamă!“ 29 Cum a auzit aceasta, Maria s‑a ridicat repede și s‑a dus la El. 30 Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde‑L întâmpinase Marta. 31 Atunci iudeii care erau cu ea în casă și o mângâiau, când au văzut că Maria se ridică repede și iese, au urmat‑o, crezând că se duce la mormânt, ca să plângă acolo. 32 Maria, când a ajuns unde era Isus și L‑a văzut, a căzut la picioarele Lui, zicându‑I: – Doamne, dacă ai fi fost aici, n‑ar fi murit fratele meu! 33 Isus, când a văzut‑o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S‑a înfiorat^[5] în duh și S‑a tulburat. 34 El a întrebat: – Unde l‑ați pus? Ei I‑au răspuns: – Doamne, vino și vezi! 35 Lui Isus I‑au dat lacrimile.^[6] 36 Atunci iudeii au zis: „Iată cât de mult îl iubea!“ 37 Însă unii dintre ei ziceau: „El, Care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici acesta să nu moară?“

Învierea lui Lazăr

38 Isus S‑a înfiorat din nou în Sine și S‑a dus la mormânt. Mormântul era o peșteră la intrarea căreia fusese pusă o piatră. 39 Isus a zis: – Dați piatra la o parte! Marta, sora celui mort, I‑a zis: – Doamne, deja miroase urât, căci este mort de patru zile! 40 Isus i‑a zis: – Nu ți‑am spus că, dacă crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu? 41 Au dat deci piatra la o parte. Isus Și‑a ridicat ochii și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M‑ai ascultat^[7]! 42 Știam că întotdeauna Mă asculți, dar am spus aceasta de dragul mulțimii care stă împrejur, ca să creadă că Tu M‑ai trimis.“ 43 După ce a spus acestea, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!“ 44 Cel ce murise a ieșit cu picioarele și mâinile legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată într‑un ștergar. Isus le‑a zis: – Dezlegați‑l și lăsați‑l să meargă!

Uneltire împotriva lui Isus

45 Mulți dintre iudeii care au venit la Maria și au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. (Mat 26:1; Mar 14:1; Lu 22:1) 46 Dar unii dintre ei s‑au dus la farisei și le‑au spus ce făcuse Isus. 47 Conducătorii preoților și fariseii au adunat Sinedriul^[8] și au zis: – Ce facem? Omul Acesta face multe semne. 48 Dacă‑L lăsăm să continue așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor nimici atât locul^[9], cât și neamul. 49 Însă unul dintre ei, Caiafa^[10], care era mare preot în anul acela, le‑a zis: – Voi nu știți nimic, 50 nici nu vă gândiți^[11] că este mai de folos pentru voi să moară un singur om pentru popor și să nu piară întregul neam. 51 Dar nu a spus lucrul acesta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profețit că Isus urma să moară pentru neam 52 și nu numai pentru neam, ci și ca să‑i adune laolaltă^[12] pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți. 53 Așadar, din ziua aceea s‑au hotărât să‑L omoare. 54 Drept urmare, Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în regiunea din apropierea pustiei, într‑o cetate numită Efraim, și a rămas acolo cu ucenicii. 55 Paștele iudeilor era aproape și mulți din ținutul acela se suiau la Ierusalim înainte de Paște ca să se curățească. 56 Ei Îl căutau pe Isus și‑și spuneau unii altora, în timp ce stăteau în Templu: „Ce credeți? Nu va veni deloc la sărbătoare?“ 57 Dar conducătorii preoților și fariseii dăduseră porunci ca, dacă cineva știe unde este, să le dea de știre, astfel încât să‑L poată aresta.

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society

1 Беше болен някой си Лазар, от Витания, от градеца на Мария и сестра и Марта. 2 (А Мария, чийто брат Лазар бе болен, беше оная, която помаза Господа с миро и отри нозете Му с косата си.) (Mat 26:7; Mar 14:3; Ioan 12:3)

Mat 26:7Mar 14:3Ioan 12:3

3 Сестрите проводиха да Му кажат: Господи, ето оня, когото обичаш, е болен! 4 Като чу това, Иисус рече: тая болест не е за умиране, а за слава Божия, за да се прослави чрез нея Син Божий. (Ioan 9:3) 5 А Иисус обичаше Марта, и сестра и, и Лазаря. 6 А когато чу, че е болен, престоя два дни в мястото, дето се намираше. 7 След това рече на учениците: да идем пак в Иудея. 8 Учениците Му рекоха: Равй, сега иудеите искаха с камъни да Те убият, и пак ли там отиваш? (Ioan 10:31) 9 Иисус отговори: нали дванайсет часа има в деня? Който ходи дене, не се препъва, защото вижда светлината на тоя свят; (Ioan 9:4) 10 а който ходи нощя, препъва се, защото светлината не е в него. (Ioan 12:32) 11 Той рече това и после им казва: Лазар, нашият приятел, е заспал; но отивам да го събудя. 12 Учениците Му рекоха: Господи, ако е заспал, ще оздравее. 13 Иисус бе казал за смъртта му, а те помислиха, че говори за сънно заспиване. 14 Тогава Иисус им рече открито: Лазар умря; 15 ала се радвам за вас, че Ме нямаше там, та да повярвате; но да идем при него. 16 Тогава Тома, наричан Близнак, каза на съучениците: да идем и ние да умрем с Него. 17 Като дойде Иисус, намери, че той е вече от четири дена в гроба. 18 А Витания беше близо до Иерусалим, около петнайсет стадии; 19 и мнозина иудеи бяха дошли при Марта и Мария да ги утешат за брата им. 20 Марта, като чу, че иде Иисус, посрещна Го; а Мария седеше вкъщи. 21 Тогава Марта рече на Иисуса: Господи, да беше тук, нямаше да умре брат ми. 22 Но и сега зная, че, каквото и да поискаш от Бога, ще Ти даде Бог. 23 Иисус и рече: брат ти ще възкръсне. 24 Марта Му каза: зная, че ще възкръсне при възкресението, в последния ден. (Iov 19:25; Is 26:19; Ez 37:4)

Iov 19:25Is 26:19Ez 37:4

25 Иисус и рече: Аз съм възкресението и животът; който вярва в Мене, и да умре, ще оживее. 26 И всеки, който живее и вярва в Мене, няма да умре вовеки. Вярваш ли това? (Ioan 6:54) 27 Тя Му дума: да, Господи, аз вярвам, че Ти си Христос, Син Божий, Който иде на света. (Mat 16:16) 28 Като каза това, отиде та повика скришом сестра си Мария и рече: Учителят е тук и те вика. 29 Тая, щом чу, става бързо и дохожда при Него. 30 (Иисус още не бе дошъл в градеца, а стоеше на мястото, дето Го бе посрещнала Марта.) 31 Иудеите, които бяха с нея вкъщи и я утешаваха, като видяха, че Мария стана бързо и излезе, отидоха подире и, мислейки, че отива на гроба – да плаче там. 32 А Мария, като стигна там, дето беше Иисус, и Го видя, падна при нозете Му и рече: Господи, да беше тук, нямаше да умре брат ми. 33 Иисус, като я видя да плаче, и дошлите с нея иудеи да плачат, разтъжи се духом, смути се 34 и рече: де сте го положили? Казват Му: Господи, дойди и виж. 35 Иисус се просълзи. 36 Тогава иудеите казваха: гледай, колко го е обичал. 37 Някои пък от тях казаха: не можеше ли Тоя, Който отвори очите на слепия, да направи, щото и тоя да не умре? (Ioan 9:6) 38 А Иисус, пак тъгувайки в Себе Си, дохожда при гроба; това беше пещера, и камък стоеше отгоре и. 39 Иисус казва: дигнете камъка. Сестрата на умрелия, Марта, Му казва: Господи, мирише вече; защото е от четири дена. 40 Иисус и дума: не казах ли ти, че, ако повярваш, ще видиш славата Божия? 41 Тогава дигнаха камъка от пещерата, дето лежеше умрелият. А Иисус дигна очи нагоре и рече: Отче, благодаря Ти, че Ме послуша. 42 Аз и знаех, че Ти винаги Ме слушаш; но това казах за народа, който стои наоколо, за да повярват, че Ти си Ме пратил. 43 Като каза това, извика с висок глас: Лазаре, излез вън! 44 И излезе умрелият с повити ръце и нозе в погребални повивки, а лицето му забрадено с кърпа. Иисус им казва: разповийте го и оставете го да ходи. 45 Тогава мнозина от иудеите, които бяха дошли при Мария и видяха, що стори Иисус, повярваха в Него. 46 А някои от тях отидоха при фарисеите и им разправиха, що стори Иисус. 47 Тогава първосвещениците и фарисеите се събраха на съвет и казваха: какво да правим? Тоя Човек върши много чудеса. (Mat 26:3; Mar 14:1) 48 Ако Го оставим тъй, всички ще повярват в Него, – и ще дойдат римляни, та ще ни разорят и страната и народа. 49 Един пък от тях, на име Каиафа, който нея година беше първосвещеник, им рече: вие нищо не знаете, 50 нито помисляте, че за нас е по-добре един човек да умре за народа, отколкото цял народ да погине. (Ioan 18:14) 51 И това не от себе си каза, но като беше нея година първосвещеник, предсказа, че Иисус ще умре за народа, 52 и не само за народа, но за да събере наедно и разпилените чеда Божии. (Ioan 10:16; Ef 2:13) 53 От тоя ден, прочее, се сговориха да Го убият. (Mat 21:38) 54 Поради това Иисус вече не ходеше явно между иудеите, а оттам отиде в една местност, близо до пустинята, в града, наричан Ефраим, и там стоеше с учениците Си. 55 Наближаваше Пасха иудейска, и мнозина от цялата страна отидоха в Иерусалим пред Пасха, за да се очистят. (2 Cro 30:17) 56 Тогава диреха Иисуса и, стоейки в храма, думаха си един другиму: как ви се струва? Дали не ще дойде на празника? 57 А първосвещениците и фарисеите бяха дали заповед, ако някой узнае де е, да обади, за да Го уловят.