1Înainte de Sărbătoarea Paștelui, Isus știa că I‑a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl. Și fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i‑a iubit până la sfârșit.[1]2În timpul cinei, diavolul pusese deja în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, gândul să‑L trădeze[2].3Isus, știind că Tatăl I‑a dat toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu Se duce,4S‑a ridicat de la cină, Și‑a pus deoparte hainele, a luat un ștergar și S‑a încins cu el.5Apoi a turnat apă într‑un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.6Când a ajuns la Simon Petru, acesta I‑a zis: – Doamne, Tu să‑mi speli mie picioarele?!7Isus a răspuns și i‑a zis: – Tu nu pricepi acum ce fac Eu, dar vei înțelege după aceea.8Petru I‑a zis: – În veci nu‑mi vei spăla picioarele! Isus i‑a răspuns: – Dacă nu te spăl, nu vei avea parte cu Mine.9Simon Petru I‑a zis: – Doamne, nu doar picioarele, ci și mâinile și capul!10Isus i‑a zis: – Cel ce s‑a îmbăiat nu are nevoie să‑și spele decât picioarele, dar el este curat în întregime. Și voi sunteți curați, dar nu toți.11Căci El îl știa pe cel ce urma să‑L trădeze. De aceea a spus: „Nu toți sunteți curați.“12După ce le‑a spălat picioarele, Și‑a luat haina și S‑a așezat să mănânce din nou. El le‑a zis: – Înțelegeți voi ce v‑am făcut?13Voi Mă numiți „Învățătorul“ și „Domnul“ și bine ziceți, pentru că sunt.14Așadar, dacă Eu – Domnul și Învățătorul – v‑am spălat picioarele, atunci și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora.15Căci Eu v‑am dat un exemplu, ca să faceți și voi așa cum v‑am făcut Eu vouă.16Adevărat, adevărat vă spun că sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui, nici apostolul[3] mai mare decât cel ce l‑a trimis.17Dacă știți aceste lucruri, sunteți fericiți dacă le faceți.
Descoperirea trădătorului
18Nu vorbesc despre voi toți; Eu îi cunosc pe cei pe care i‑am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice: „Cel ce mănâncă pâinea Mea și‑a ridicat călcâiul împotriva Mea!“[4] (Ps 41:9; Mat 26:17; Mar 14:12; Lu 22:7)19Vă spun lucrul acesta încă de pe acum, înainte să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți că Eu sunt.20Adevărat, adevărat vă spun că cine‑l primește pe cel pe care‑l trimit Eu, pe Mine Mă primește, iar cel ce Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine.21După ce a spus aceste lucruri, Isus S‑a tulburat în duhul Său și a mărturisit, zicând: – Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.22Ucenicii se uitau unii la alții, fiind nedumeriți despre cine vorbește.23Unul dintre ucenicii Lui, cel pe care‑l iubea Isus[5], ședea la masă rezemat pe pieptul lui Isus. (Ioan 21:24)24Simon Petru i‑a făcut semn să‑L întrebe pe Isus cine este cel despre care vorbește.25Atunci ucenicul acela care ședea rezemat pe pieptul lui Isus L‑a întrebat: – Doamne, cine este?26Isus a răspuns: – Este acela căruia îi voi înmuia bucățica de pâine și i‑o voi da. A înmuiat o bucățică de pâine și i‑a dat‑o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul.27Și imediat după ce a primit bucățica de pâine, Satan[6] a intrat în el. Atunci Isus i‑a zis: – Ce ai să faci, fă repede!28Dar niciunul dintre cei ce ședeau la masă n‑a înțeles de ce îi spusese aceasta.29Unii credeau că, de vreme ce Iuda ținea punga, Isus îi spusese: „Cumpără ceea ce avem nevoie pentru sărbătoare!“ sau îi spusese să dea ceva celor săraci.30După ce a luat bucățica de pâine, Iuda a ieșit imediat afară. Era noapte.
Isus prezice lepădarea lui Petru
31După ce acesta a ieșit afară, Isus a zis: – Acum Fiul Omului este proslăvit și Dumnezeu este proslăvit în El. (Mat 26:31; Mar 14:27; Lu 22:31)32Dacă Dumnezeu este proslăvit în El, atunci și Dumnezeu Îl va proslăvi în Sine Însuși și‑L va proslăvi îndată.33Copilași, mai sunt puțin cu voi. Mă veți căuta și, așa cum le‑am spus iudeilor că „Unde Mă duc Eu voi nu puteți veni“, tot așa vă spun și vouă acum.34Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții! Așa cum v‑am iubit Eu, tot așa să vă iubiți și voi unii pe alții.35Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.36Simon Petru L‑a întrebat: – Doamne, unde Te duci? Isus i‑a răspuns: – Acolo unde Mă duc Eu, tu nu poți să Mă urmezi, dar mai târziu Mă vei urma.37Petru I‑a zis: – Doamne, de ce nu pot să Te urmez acum? Îmi voi da viața pentru Tine!38Isus a răspuns: – Îți vei da viața pentru Mine? Adevărat, adevărat îți spun că nicidecum nu va cânta cocoșul[7] până nu te vei lepăda de Mine de trei ori.
Ioan 13
Библия, синодално издание
de la Bulgarian Bible Society1Пред празник Пасха Иисус, знаейки, че е дошъл часът Му да премине от тоя свят към Отца, и понеже бе възлюбил Своите, които бяха в света, Той ги възлюби докрай. (Mat 26:2; Mar 14:1)2И във време на вечеря, когато дяволът бе вече вложил в сърцето на Иуда Симонов Искариот да Го предаде,3Иисус, знаейки, че Отец всичко Му е предал в ръцете, и че от Бога е излязъл и при Бога отива, (Mat 11:27; Mat 28:18)4стана от вечерята, съблече горната Си дреха и, като взе убрус, препаса се; (Lu 17:8; Lu 22:27)5после наля вода в умивалника и почна да мие нозете на учениците и да ги отрива с убруса, с който бе препасан.6Дохожда, прочее, при Симона Петра, а тоя Му казва: Господи, Ти ли ще ми миеш нозете?7Иисус му отговори и рече: което върша Аз, ти сега не знаеш, а отпосле ще разбереш.8Петър Му казва: няма да умиеш нозете ми вовеки. Иисус му отговори: ако те не умия, нямаш дял с Мене.9Симон Петър Му казва: Господи, не само нозете ми, но и ръцете и главата.10Иисус му казва: умитият има нужда само нозете си да умие, защото цял е чист; и вие сте чисти, ала не всички. (Ioan 15:3)11Защото Той знаеше, кой щеше да Го предаде, затова и рече: не всички сте чисти.12А когато им уми нозете и Си облече дрехата, седна пак на трапезата и им рече: знаете ли, какво ви направих?13Вие Ме наричате Учител и Господ, и добре казвате, понеже съм такъв. (1 Cor 8:6; 1 Cor 12:3; Filip 2:11)14И тъй, ако Аз, Господ и Учител, ви умих нозете, то и вие сте длъжни да умивате нозете един другиму.15Защото ви дадох пример, да правите и вие същото, каквото Аз ви направих.16Истина, истина ви казвам: няма слуга по-горен от господаря си, нито пратеник по-горен от оногова, който го е пратил. (Mat 10:24; Lu 6:40; Ioan 15:20)17Ако знаете това, блажени сте, кога го изпълнявате.18Не за всички ви говоря: Аз зная, кои съм избрал. Но да се сбъдне Писанието: „който яде с Мене хляб, дигна против Мене петата си“. (Ps 40:10; Fapte 1:16)19Отсега ви казвам, преди да се е сбъднало, та, кога се сбъдне, да повярвате, че съм Аз. (Ioan 14:29)20Истина, истина ви казвам: който приема, когото Аз пратя, Мене приема; а който приема Мене, приема Оногова, Който Ме е пратил. (Mat 10:40; Lu 10:16)21Като каза това, Иисус се смути духом, засвидетелствува и рече: истина, истина ви казвам, че един от вас ще Ме предаде. (Mat 26:21; Mar 14:18; Lu 22:21)22Тогава учениците взеха да се споглеждат един други, недоумявайки, за кого говори.23А един от учениците, когото Иисус обичаше, беше се облегнал на гърдите Иисусови. (Ioan 21:20)24Нему Симон Петър кимна да попита, кой ли ще е, за когото говори.25Той, като припадна върху гърдите на Иисуса, рече Му: Господи, кой е?26Иисус отговори: онзи е, комуто Аз натопя залък и подам. И, като натопи залъка, подаде го на Иуда Симонов Искариот.27И тогава, подир залъка, сатаната влезе в него. А Иисус му рече: каквото ще вършиш, върши по-скоро.28Никой обаче от насядалите на трапезата не разбра, защо му каза това.29А понеже Иуда държеше ковчежето, някои мислеха, че Иисус му казва: купи, каквото ни трябва за празника, или – да раздаде нещо на сиромаси.30Той, като взе залъка, веднага излезе; беше нощ.31Когато той излезе, Иисус рече: сега се прослави Син Човеческий, и Бог се прослави в Него. (Ioan 12:23)32Ако Бог се прослави в Него, и Бог ще Го прослави в Себе Си, и веднага ще Го прослави.33Чеда, още малко съм с вас. Ще Ме дирите, и, както казах на иудеите, че където отивам Аз, вие не можете да дойдете, и вам казвам сега. (Ioan 7:34; Ioan 8:21)34Нова заповед ви давам, да любите един другиго; както ви възлюбих, да любите и вие един другиго. (Ioan 15:12; 1 Tes 4:9; 1 Ioan 3:11)35По това ще познаят всички, че сте Мои ученици, ако любов имате помежду си.36Симон Петър Му рече: Господи, къде отиваш? Иисус му отговори: където Аз отивам, ти не можеш да дойдеш подире Ми сега, а сетне ще Ме последваш.37Петър Му рече: Господи, защо не мога да дойда подире Ти сега? Душата си за Тебе ще положа.38Иисус му отговори: душата си ли за Мене ще положиш? Истина, истина ти казвам: не ще пропее петел, докле три пъти не се отречеш от Мене. (Mat 26:34; Mar 14:30; Lu 22:34)