2 Samuel 15 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Răzvrătirea lui Absalom

1 După aceea, Absalom și‑a făcut rost de un car, de cai și de cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. 2 Absalom se scula dis‑de‑dimineață și stătea pe marginea drumului care ducea spre poarta cetății. Oricine venea la rege cu vreo neînțelegere pe care acesta s‑o judece, Absalom îl chema la el și‑l întreba: „Din care cetate ești?“, iar acesta îi spunea: „Robul tău este dintr‑una din semințiile lui Israel.“ 3 Atunci Absalom îi zicea: „Vezi, cererea ta este bună și dreaptă, însă nimeni din partea regelui nu te va asculta.“ 4 Apoi Absalom spunea: „Dacă m‑ar pune pe mine judecător în țară, atunci oricine ar avea vreo neînțelegere sau vreo pricină de judecată, ar veni la mine, iar eu i‑aș face dreptate!“ 5 Se mai întâmpla că oricine se apropia să se plece înaintea lui, el îi întindea mâna, îl îmbrățișa și‑i dădea sărutare. 6 Așa făcea Absalom cu toți cei din Israel care veneau la rege pentru judecată. Astfel, Absalom a câștigat inima bărbaților lui Israel. 7 După o perioadă de patru ani, Absalom i‑a zis regelui: – Dă‑mi voie, te rog, să merg la Hebron ca să împlinesc un jurământ pe care I l‑am făcut DOMNULUI, 8 căci, pe când se afla în Aram, la Gheșur, robul tău a făcut un jurământ, zicând: „Dacă DOMNUL mă va aduce înapoi la Ierusalim, voi sluji DOMNULUI!“ 9 Regele i‑a răspuns: – Mergi în pace. Absalom s‑a ridicat și a plecat la Hebron. 10 Dar Absalom a trimis cercetași în toate semințiile lui Israel, spunând: „Atunci când veți auzi sunetul trâmbiței^[1], să ziceți: «Absalom s‑a întronat la Hebron!»“ (2 Sam 2:28) 11 Două sute de oameni din Ierusalim au mers cu Absalom, fiind invitații acestuia. În naivitatea lor, ei mergeau fără să știe nimic. 12 În timp ce aducea jertfele, Absalom a trimis în cetatea Ghilo după ghilonitul Ahitofel, sfetnicul lui David. Uneltirea căpăta putere și tot mai mult popor trecea de partea lui Absalom.

Fuga lui David

13 Atunci a venit un mesager la David, zicând: – Inimile oamenilor lui Israel sunt de partea lui Absalom. 14 Atunci David le‑a zis tuturor slujitorilor săi care erau cu el în Ierusalim: – Ridicați‑vă! Să fugim, căci altfel nu vom avea nicio scăpare din fața lui Absalom. Grăbiți‑vă, să plecăm! Altfel, el se va grăbi, ne va ajunge, va arunca nenorocirea asupra noastră și va trece cetatea prin ascuțișul sabiei. 15 Slujitorii regelui i‑au zis acestuia: – Iată, slujitorii tăi sunt gata să facă tot ceea ce va alege stăpânul nostru, regele. 16 Astfel, regele a ieșit, fiind urmat de întreaga sa familie. A lăsat însă zece țiitoare ca să îngrijească de palat. 17 Regele a ieșit împreună cu toți cei care‑l urmau și s‑au oprit la cea din urmă casă. 18 Toți slujitorii săi au trecut pe lângă el. Toți cheretiții, toți peletiții^[2] și toți cei șase sute de ghitiți, care veniseră în urma lui din Gat, au trecut înaintea regelui. (2 Sam 8:18) 19 Regele i‑a zis atunci ghititului Itai: – Tu de ce vii cu noi? Întoarce‑te și rămâi cu regele Absalom, căci ești un străin și ai fost alungat din țara ta. 20 De ieri ai venit, și azi să te fac să rătăcești, mergând împreună cu noi? Eu merg acolo unde trebuie să merg! Întoarce‑te și i‑ai cu tine și pe frații tăi! Îndurarea și credincioșia să fie cu tine! 21 Itai i‑a răspuns regelui: – Viu este DOMNUL și viu este stăpânul meu, regele, că acolo unde se va afla stăpânul meu, regele, fie că va însemna moarte, fie viață, acolo se va afla și robul tău. 22 Atunci David i‑a zis lui Itai: – Bine, vino și treci înainte! Astfel, și ghititul Itai, împreună cu toți oamenii și toți copiii care erau cu el, au trecut înainte. 23 Toți oamenii acelui ținut plângeau cu voce tare, la trecerea întregului popor. Regele a trecut uedul^[3] Chidron și tot poporul s‑a îndreptat spre drumul dinspre pustie. 24 Se afla acolo și Țadok, împreună cu toți leviții, ducând Chivotul Legământului cu Dumnezeu. Leviții au așezat Chivotul lui Dumnezeu jos, iar Abiatar a adus jertfe până când tot poporul a ieșit din cetate. 25 După aceea regele i‑a zis lui Țadok: „Du Chivotul lui Dumnezeu înapoi, în cetate. Dacă voi găsi bunăvoință înaintea^[4] DOMNULUI, atunci El mă va aduce înapoi și mă va lăsa să revăd Chivotul și Locuința Lui. 26 Dacă însă va spune: «Nu Îmi ești plăcut!», atunci iată‑mă, El să facă cu mine ce este bine în ochii Lui!“ 27 Regele i‑a mai zis preotului Țadok: „Oare nu ești tu un văzător? Întoarceți‑vă în pace în cetate, atât tu și fiul tău Ahimaaț, cât și Abiatar cu fiul său Ionatan. 28 Eu voi aștepta la vadurile pustiei până voi primi vești de la voi.“ 29 Așadar, Țadok și Abiatar au dus Chivotul lui Dumnezeu înapoi, la Ierusalim, și au rămas acolo. 30 David urca Muntele Măslinilor, plângând, cu capul acoperit și desculț. Toți oamenii care erau cu el și‑au acoperit capetele și urcau și ei, plângând. 31 David a fost înștiințat: „Ahitofel este printre cei ce au conspirat împreună cu Absalom“. Atunci David a zis: „DOAMNE, Te rog, fă din sfatul lui Ahitofel o nebunie!“ 32 Când a ajuns în vârf, în locul unde oamenii obișnuiesc să I se închine lui Dumnezeu, architul Hușai îl aștepta acolo cu tunica sfâșiată și cu țărână pe cap. 33 David i‑a zis: „Dacă vii cu mine, îmi vei fi o povară. 34 Dacă însă te vei întoarce în cetate și‑i vei spune lui Absalom: «Eu voi fi slujitorul tău, o, rege. Cândva am fost slujitorul tatălui tău, însă acum voi fi slujitorul tău!», atunci vei putea împiedica pentru mine sfatul lui Ahitofel. 35 Oare nu vor fi acolo, cu tine, preoții Țadok și Abiatar? Orice vei auzi vorbindu‑se în palatul regelui să le spui lor. 36 Se mai află acolo, cu ei, și fiii lor: Ahimaaț, fiul lui Țadok, și Ionatan, fiul lui Abiatar. Să‑mi trimiteți prin ei orice știre pe care o veți afla.“ 37 Hușai, prietenul lui David, a intrat în Ierusalim chiar atunci când Absalom intra în cetate.

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society

1 След това Авесалом си набави колесници и коне и петдесет бързоходци. (1 Re 1:5) 2 Авесалом ставаше сутрин рано, спираше се край пътя при портите и, кога някой имаше тъжба и отиваше при царя на съд, той го повикваше и питаше: от кой си град? И когато оня отговореше: от едикое си Израилево коляно е твоят раб, – 3 тогава Авесалом му казваше: ето твоето дело е добро и справедливо, ала при царя няма кой да те изслуша. (2 Sam 8:15) 4 И Авесалом още казваше: о, да бяха мене поставили съдия в тая земя! При мене би дохождал всеки, който има разправия и тъжба, и аз бих го съдил по правда. 5 И кога се някой доближеше да му се поклони, той протегнеше ръка и го прегръщаше и целуваше. 6 Тъй постъпваше Авесалом с всеки израилтянин, който дохождаше при царя да се съди, и се вмъкваше Авесалом в сърцата на израилтяните. 7 След като изминаха четирийсет години от царуването на Давида, Авесалом каза на царя: да ида и да изпълня моя оброк, който бях дал Господу в Хеврон. 8 Защото аз, твоят раб, когато живеех в Гесур, в Сирия, дадох оброк: ако Господ ме върне в Иерусалим, ще принеса жертва Господу. (2 Sam 3:3) 9 И царят му каза: иди смиром. И той стана и отиде в Хеврон. 10 И Авесалом разпрати съгледници между всички Израилеви колена, като каза: кога чуете звук от тръба, казвайте: Авесалом се възцари в Хеврон. (Ro 13:2) 11 От Иерусалим отидоха с Авесалома двеста души, които беше поканил, и те отидоха простодушно, без да знаят, каква е работата. 12 Във време на жертвоприношението, Авесалом прати, та повика гилонеца Ахитофела, Давидов съветник, от неговия град Гило. И скрои се силно съзаклятие, и народът се стичаше и се умножаваше около Авесалома. (2 Sam 17:23; 2 Sam 23:34; 1 Cro 27:33)

2 Sam 17:232 Sam 23:341 Cro 27:33

13 И дойде вестител при Давида и каза: сърцето на израилтяните се обърна към Авесалома. 14 И каза Давид на всичките си слуги, които бяха при него в Иерусалим: ставайте да бягаме, защото за нас няма избава от Авесалома; бързайте да излезем, да ни не завари и залови, да ни не навлече зло и да не изтреби с меч града. (Ps 3:1) 15 И царските слуги казаха на царя: във всичко, що е угодно на господаря ни, царя, ние сме твои раби. 16 И излезе царят и след него всичкият му дом пешком. Царят остави десет жени (свои) наложници да пазят къщата. (2 Sam 16:21) 17 И излезе царят и всичкият народ пешком, и се спряха при Бет-Мерхат. 18 И всичките му слуги вървяха от двете му страни, и всички хелетейци, всички фелетейци и всички гетци – до шестстотин души, – които бяха дошли заедно с него от Гет, вървяха пред царя. (2 Sam 8:18; 1 Cro 18:17) 19 И царят каза на гетеца Етея: защо си тръгнал и ти с нас? върни се и остани с оня цар, понеже си чужденец и си избягал от своята страна. (2 Sam 18:2) 20 Ти вчера си дошъл, а днес ще те карам да вървиш с нас ли? Аз отивам, където се случи; върни се и върни със себе си и братята си; (да ти стори Господ) милост и правда! 21 И Етей отговори на царя и каза: жив Господ, и да живее моят господар, царят; дето и да бъде моят господар, царят, жив или мъртъв, там ще бъде и твоят раб. (Rut 1:16) 22 Тогава Давид каза на Етея: дойди, прочее, и върви с мене. И тръгна гетецът Етей и всичките му люде и всичките деца, които бяха с него. 23 И цялата земя плака с висок глас. И всичкият народ преминаваше, и царят премина поток Кедрон; и тръгна целият народ (и царят) по пътя към пустинята. (1 Re 2:37; Ier 31:40; Ioan 18:1)

1 Re 2:37Ier 31:40Ioan 18:1

24 Ето, и (свещеник) Садок и заедно с него всички левити носеха ковчега на Божия завет от Ветара, и сложиха Божия ковчег; Авиатар пък стоеше на височината, докле целият народ излезе от града. (1 Sam 22:20; 1 Sam 30:7) 25 И царят каза на Садока: върни Божия ковчег в града (и нека стои на мястото си). Ако намеря милост пред очите на Господа, Той ще ме върне и ще ми даде да видя него и неговото жилище. (2 Sam 16:12; Ps 41:5) 26 Ако пък Той каже тъй: „нямам към тебе благоволение“, то ето ме: нека върши с мене, каквото Му бъде благоугодно. (2 Sam 10:12; Mat 6:10; Fapte 21:14)

2 Sam 10:12Mat 6:10Fapte 21:14

27 И каза още царят на свещеник Садока: виждаш ли, – върни се в града смиром заедно със сина си Ахимааса и с Авиатаровия син Ионатана, двамата ваши синове; 28 виждате ли, аз ще се побавя по равнината в пустинята, докле ми пристигне известие от вас. (2 Sam 17:16; 2 Re 25:5) 29 Садок и Авиатар върнаха Божия ковчег в Иерусалим и останаха там. 30 А Давид тръгна към Елеонската планина, вървеше и плачеше; главата му бе покрита, и той вървеше бос; и всички люде, които бяха с него, покриха всеки главата си, вървяха и плачеха. (2 Sam 19:4; Mat 26:30; Mat 26:37; Ev 5:7)

2 Sam 19:4Mat 26:30Mat 26:37Ev 5:7

31 Обадиха на Давида и казаха: и Ахитофел е между съзаклятниците заедно с Авесалома. И каза Давид: Господи, (Боже мой!) осуети съвета на Ахитофела. (2 Sam 16:23) 32 Когато Давид възлезе навръх планината, дето се покланяше Богу, ето насреща му иде Хусий архитенец, Давидов приятел: дрехата му бе раздрана, и на главата му прах. 33 И Давид му каза: ако дойдеш с мене, ще ми бъдеш тегота; 34 но, ако се върнеш в града и кажеш на Авесалома: „царю, (братята ти минаха, и царят, баща ти, мина, и сега) аз съм твой слуга; (остави ме жив,) досега бях слуга на баща ти, а сега съм твой слуга“, ти ще осуетиш за мене съвета на Ахитофела. (2 Sam 17:7; Lu 1:51) 35 Ето, там с тебе ще бъдат свещениците Садок и Авиатар, и всяка дума, която чуеш от дома на царя, обаждай на свещениците Садока и Авиатара. 36 Заедно с тях там са и двамата им синове: Ахимаас, син Садоков, и Ионатан, син Авиатаров; по тях ми пращайте всяка вест, която чуете. 37 И Хусий, Давидов приятел, отиде в града, а в това време Авесалом влизаше в Иерусалим. (2 Sam 16:16; 1 Cro 27:33)