2 Samuel 16 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

David și Țiba

1 Când David trecuse puțin de vârf, iată că Țiba, slujitorul lui Mefiboșet, a venit să‑l întâlnească, având cu el o pereche de măgari înșeuați, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de turte de fructe coapte și un burduf de vin. 2 Regele l‑a întrebat pe Țiba: – De ce ai adus aceste lucruri? Țiba a răspuns: – Măgarii sunt pentru familia regelui, ca să‑i călărească. Pâinile și turtele sunt pentru hrana tinerilor, iar vinul este pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiți în pustie. 3 Regele a întrebat: – Nepotul stăpânului tău unde este? Țiba i‑a răspuns regelui: – Iată, a rămas în Ierusalim, căci a zis: „Astăzi, Casa lui Israel îmi va da înapoi regatul bunicului meu.“ 4 Atunci regele i‑a zis lui Țiba: – Iată, tot ce este al lui Mefiboșet este acum al tău. Țiba a zis: – Mă aplec înaintea ta. Fie să găsesc bunăvoință în ochii stăpânului meu, regele!

Șimei îl blestemă pe David

5 În timp ce regele David se apropia de Bahurim, iată că a ieșit de acolo un om din clanul familiei lui Saul. Numele lui era Șimei, fiul lui Ghera. El mergea întruna și blestema. 6 Șimei a aruncat cu pietre după David și după toți slujitorii regelui David, în timp ce tot poporul și toți vitejii se aflau la dreapta și la stânga regelui. 7 Blestemându‑l pe David, Șimei striga: – Pleacă! Pleacă, om al sângelui, om de nimic! 8 DOMNUL a întors asupra ta tot sângele pe care l‑ai vărsat în familia lui Saul, căruia i‑ai luat domnia. Și DOMNUL i‑a dat domnia fiului tău Absalom. Iată‑te în nenorocire, căci ești un om al sângelui. 9 Abișai, fiul Țeruiei, i‑a zis regelui: – Cum îndrăznește acest câine mort să‑l blesteme pe stăpânul meu, regele? Dă‑mi voie, te rog, să mă duc și să‑i retez capul! 10 Însă regele a zis: – Ce am eu de‑a face cu voi, fii ai Țeruiei? Dacă blestemă, este pentru că DOMNUL i‑a zis: „Blestemă‑l pe David!“ Cine‑i va zice deci: „De ce faci lucrul acesta?“ 11 Apoi David le‑a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi: – Iată că propriul meu fiu, care a ieșit din carnea meu, caută să‑mi ia viața. Cu atât mai mult acum beniamitul acesta! Lăsați‑l să blesteme, căci DOMNUL i‑a zis. 12 Poate că DOMNUL va privi spre necazul meu și îmi va face bine în schimbul blestemului său de astăzi. 13 David și oamenii săi mergeau pe drum, iar Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David. În timp ce mergea, Șimei blestema, arunca cu pietre către acesta și azvârlea cu praf. 14 Regele și tot poporul care era cu el au ajuns obosiți la vadurile pustiei și s‑au odihnit acolo.

Sfaturile lui Ahitofel și Hușai

15 Între timp, Absalom și tot poporul, bărbații lui Israel, intraseră în Ierusalim. Împreună cu el era și Ahitofel. 16 Ajungând la Ierusalim, architul Hușai, prietenul lui David, s‑a înfățișat înaintea lui Absalom și i‑a zis: – Trăiască regele! Trăiască regele! 17 Absalom i‑a zis: – Aceasta este loialitatea pe care o ai față de prietenul tău? De ce nu te‑ai dus împreună cu prietenul tău? 18 Hușai i‑a răspuns: – Pentru că voi fi de partea celui pe care l‑a ales DOMNUL, poporul acesta și toți bărbații lui Israel. Cu acela voi rămâne. 19 De altfel, alături de cine ar trebui să slujesc? Oare nu în prezența fiului său? Cum am slujit în prezența tatălui tău, tot așa voi sluji și în prezența ta. 20 Atunci Absalom i‑a poruncit lui Ahitofel: – Sfătuiți‑vă împreună! Ce avem de făcut? 21 Ahitofel i‑a zis: – Intră la^[1] țiitoarele tatălui tău, pe care le‑a lăsat să îngrijească de palat. În felul acesta tot Israelul va afla că te‑ai făcut urât regelui și astfel toți cei ce sunt de partea ta se vor întări. (2 Sam 3:7) 22 Au întins, așadar, un cort pentru Absalom pe acoperiș, iar acesta a intrat la țiitoarele tatălui său înaintea ochilor întregului Israel. 23 În zilele acelea, sfatul pe care îl dădea Ahitofel avea aceeași autoritate precum sfatul dat cuiva de Însuși Dumnezeu. Așa era considerat orice sfat pe care‑l dădea Ahitofel atât lui David, cât și lui Absalom.

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society

1 Когато Давид послезе от върха на планината, ето, насреща му Сива, слуга на Мемфивостея, с два натоварени осела с двеста хляба, сто вързопчета сухо грозде, сто низи смокини и с мях вино. (2 Sam 9:2; 2 Sam 19:17) 2 Царят попита Сива: защо ти е това? Сива отговори: ослите са за царския дом, за яздене, хлябът и плодовете са храна на момците, а виното за изнемощелите в пустинята. 3 Царят попита: де е синът на господаря ти? Сива отговори на царя: ето, той остана в Иерусалим и казва: тъкмо сега домът Израилев ще ми върне бащиното ми царство. (2 Sam 19:26) 4 И каза на Сива: ето, твое е всичко, що има Мемфивостей. И Сива отговори, като се поклони: дано намеря милост пред очите на моя господар-цар! (2 Sam 19:29) 5 Когато цар Давид стигна до Бахурим, ето, оттам излезе един човек от рода на Сауловия дом, на име Семей, син на Гера. Той вървеше и злословеше, (2 Sam 3:16; 2 Sam 19:16; 1 Re 2:8)

2 Sam 3:162 Sam 19:161 Re 2:8

6 и хвърляше камъни върху Давида и върху всички цар Давидови слуги; а всички люде и всички храбри бяха отдясно и отляво (на царя). 7 Като го злословеше, Семей думаше тъй: махвай се, махвай се, убиецо, и беззаконнико! (Ps 5:7) 8 Господ обърна против тебе всичката кръв на дома на Саула, вместо когото ти се възцари, и Господ предаде царството в ръцете на сина ти Авесалома; и ето, ти си в неволя, понеже си кръвопиец. 9 Тогава Авеса, Саруев син, каза на царя: защо това мъртво псе злослови господаря ми царя? Ще ида и ще му сваля главата. (2 Sam 19:21) 10 Царят каза: какво ни е, мене и вам, Саруеви синове? (оставете го,) нека злослови, защото Господ му е заповядал да злослови Давида. А кой може да каже: защо правиш тъй? (Iov 5:7) 11 И Давид каза на Авеса и на всичките си слуги: когато син ми, който е излязъл из моите чресла, търси душата ми, толкоз повече един син на вениаминец; оставете го, нека злослови, защото Господ му е заповядал; (Ex 22:28; 2 Sam 19:16) 12 може би, Господ ще погледне милостивно на унижението ми, и ще ми въздаде Господ добро за днешното му злословие. (2 Sam 15:25) 13 И вървяха Давид и людете му по пътя си, а Семей вървеше покрай планината, откъм неговата страна, вървеше, злословеше и хвърляше камъни и пръст към него. (1 Re 2:8) 14 И стигна царят и всичкият му народ, който беше с него, изморен, и там си почиваше. 15 Авесалом пък и целият израилски народ дойдоха в Иерусалим, и с него Ахитофел. 16 Когато архитенецът Хусий, Давидов приятел, дойде при Авесалома, каза му: да живее царят! (2 Sam 15:37) 17 И Авесалом каза на Хусия: такова е то твоето усърдие към твоя приятел! защо не отиде с приятели си? 18 Хусий отговори на Авесалома: не, аз ще отида подир тогова, когото избра Господ и тоя народ и цял Израил; с него съм и аз, и с него ще остана. 19 И при това кому ще служа? Нали на сина му? както служих на баща ти, тъй ще служа и на тебе. 20 И Авесалом каза на Ахитофела: дайте съвет, какво да правим. 21 Ахитофел отговори на Авесалома: влез при наложниците на баща си, които той остави да пазят дома му; и ще чуят всички израилтяни, че си станал омразен за баща си, и ще укрепнат ръцете на всички, които са с тебе. (2 Sam 15:16) 22 И поставиха за Авесалома шатра на покрива, и Авесалом влезе при наложниците на баща си пред очите на цял Израил. (2 Sam 12:11) 23 А съветите на Ахитофела, които той даваше, в онова време се смятаха, като кога някой би се допитвал до Бога. Такъв беше всеки Ахитофелов съвет както за Давида, тъй и за Авесалома. (2 Sam 15:31)