2 Corinteni 3 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Slujitorii Noului Legământ

1 Începem noi iarăși să ne recomandăm pe noi înșine? Sau nu cumva avem nevoie, așa cum au unii, de scrisori de recomandare către voi sau de la voi? 2 Voi înșivă sunteți scrisoarea noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii, 3 fiind arătați că sunteți o scrisoare a lui Cristos prin slujirea noastră, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului cel Viu, nu pe table de piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne. 4 O astfel de încredere avem, prin Cristos, înaintea lui Dumnezeu. 5 Nu pentru că suntem destoinici, prin noi înșine, să gândim ceva ca fiind de la noi. Dimpotrivă, destoinicia noastră vine de la Dumnezeu, 6 Care ne‑a și făcut destoinici să fim slujitori ai unui Legământ nou, nu al literei, ci al Duhului, pentru că litera ucide, dar Duhul dă viață.

Slava mai măreață a Noului Legământ

7 Dar dacă slujba morții, încrustată în litere pe pietre, a fost cu slavă, astfel încât fiii lui Israel n‑au putut privi la fața lui Moise, din cauza slavei feței lui, trecătoare cum era, 8 cum nu va fi mai degrabă slujba Duhului cu slavă?! 9 Căci, dacă în slujba condamnării a fost slavă, cu mult mai mult slujba dreptății are din belșug slavă! 10 Fiindcă, în acest caz, ceea ce a fost slăvit, n‑a fost, de fapt, slăvit, din cauza slavei care o întrece cu mult. 11 Într-adevăr, dacă ceea ce era trecător a fost cu slavă, cu mult mai mult este cu slavă ceea ce rămâne. 12 Deci, întrucât avem o astfel de speranță, ne purtăm cu mare îndrăzneală 13 și nu ca Moise, care își punea un văl peste față pentru ca fiii lui Israel să nu se uite la sfârșitul a ceea ce era trecător. 14 Însă mințile lor au fost împietrite. Căci până în ziua de azi, același văl rămâne neridicat când ei citesc din Vechiul Legământ, pentru că doar în Cristos acest văl este înlăturat. 15 Chiar până astăzi, oricând este citit Moise, pe inima lor este un văl, 16 dar atunci când cineva se întoarce la Domnul, vălul este luat^[1]. (Ex 34:34) 17 Iar Domnul este Duhul^[2], și acolo unde este Duhul Domnului este libertate. 18 Iar noi toți, cu fața neacoperită, reflectând^[3] slava Domnului ca într‑o oglindă, suntem transformați după același chip al Său, din slavă în slavă, întocmai ca de la Domnul, Duhul.

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society

1 Пак ли ще почнем да се препоръчваме? Или имаме нужда, както някои, от препоръчителни писма до вас или от вас? (2 Cor 1:12) 2 Вие сте нашето писмо, написано в сърцата ни, което узнават и четат всички човеци; (1 Cor 9:2) 3 вие се явявате, че сте писмо Христово, стъкмено чрез нашето служение, написано не с мастило, а с Духа на живия Бог, не върху каменни скрижали, а върху плътени скрижали на сърцето. (Ez 11:19; Ev 8:10) 4 Такава увереност в Бога имаме чрез Христа, 5 но не затова, че сме способни да помислим нещо от себе си като от нас си; напротив, способността ни иде от Бога: (Ioan 15:5; 1 Cor 15:10) 6 Той ни е дал способност да бъдем служители на новия завет, не на буквата, а на духа; защото буквата убива, а духът животвори. (Ier 31:33; Ioan 6:63) 7 И ако служението на смъртта по букви, издълбано на камъни, беше тъй славно, че синовете Израилеви не можеха да се взират в лицето на Моисея поради преходната сияйност на лицето му, (Ex 34:30) 8 то как не ще бъде много по-славно служението на духа! 9 Защото, ако служението на осъждането е славно, то много повече служението на оправданието изобилва със слава. 10 И първото прославено дори не се показа от тая страна славно, поради надминаващата слава на второто. 11 Защото, ако преходното е било славно, много по-славно е трайното. 12 Прочее, като имаме такава надежда, ние действуваме с голямо дръзновение, 13 а не както Моисей, който туряше покривало на лицето си, за да се не взират синовете Израилеви в края на преходното. (Ro 10:4) 14 Ала умовете им се затъпиха, понеже и доднес, кога се чете Ветхият Завет, остава неснето същото покривало, което се снима чрез Христа. (Is 6:10; 1 Cor 2:8) 15 И доднес, кога се чете Моисей, покривало лежи на сърцето им. 16 Но, кога се обърнат към Господа, покривалото се снима. (Ex 34:34) 17 А Господ е Духът; дето пък е Духът Господен, там има свобода. (Ioan 4:24) 18 А ние всички с открито лице, като в огледало, гледайки славата Господня, се преобразяваме в същия образ, от слава в слава, като от Духа Господен. (1 Cor 15:49; 2 Cor 4:6)

1 Cor 15:492 Cor 4:6