1De aceea, având slujba aceasta, după mila ce ni s‑a arătat, nu ne descurajăm.2Dimpotrivă, am respins lucrurile ascunse și rușinoase[1], și nu umblăm cu viclenie, nici nu falsificăm[2] Cuvântul lui Dumnezeu, ci, prin expunerea adevărului, ne recomandăm pe noi înșine conștiinței oricărui om, înaintea lui Dumnezeu.3Iar, dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită printre cei ce pier,4în mijlocul cărora dumnezeul veacului acestuia a orbit mințile necredincioșilor, ca să nu strălucească asupra lor lumina Evangheliei slavei lui Cristos,[3] Care este chipul lui Dumnezeu.5Noi nu ne predicăm pe noi înșine, ci pe Isus Cristos ca Domn, iar pe noi înșine ca sclavi ai voștri, de dragul lui Isus.6Fiindcă Dumnezeu, Care a spus: „Să strălucească din întuneric lumina!“[4], este Cel Ce a strălucit în inimile noastre ca să ne dea lumina cunoașterii slavei lui Dumnezeu în fața lui Isus Cristos. (Gen 1:3)7Dar noi avem comoara aceasta în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaiîntâlnită să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi.8Suntem în necaz în toate, dar nu zdrobiți, nedumeriți, dar nu disperați,9persecutați, dar nu părăsiți, trântiți la pământ, dar nu distruși,10purtăm întotdeauna în trup moartea lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să fie văzută în trupurile noastre.11Căci noi, cei vii, suntem întotdeauna dați la moarte din cauza lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să fie văzută în trupul nostru muritor.12Astfel, în noi lucrează moartea, iar în voi viața.13Însă, fiindcă avem același duh al credinței, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!“[5], și noi credem și de aceea vorbim. (Ps 116:10)14Știm că Cel Ce L‑a înviat pe Domnul Isus ne va învia și pe noi împreună cu Isus și ne va face să ne înfățișăm împreună cu voi.15Toate sunt pentru voi, pentru ca harul, care crește prin mulți, să facă să sporească mulțumirea, spre slava lui Dumnezeu.16De aceea, noi nu ne descurajăm, ci, chiar dacă omul nostru din afară piere, totuși omul nostru dinăuntru este înnoit din zi în zi.17Căci necazul nostru ușor, temporar, lucrează în noi greutatea veșnică a slavei cu mult mai măreață.18Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd, deoarece cele care se văd sunt trecătoare, dar cele care nu se văd sunt veșnice.
2 Corinteni 4
Библия, синодално издание
de la Bulgarian Bible Society1Поради това, като имаме по милост Божия това служение, не падаме духом;2но ние отхвърлихме скришните срамотни дела, без да прибягваме към хитрост и без да изопачаваме словото Божие, а като се препоръчваме всекиму на съвестта пред Бога чрез откриване истината. (Fapte 23:9; 2 Cor 2:17)3Ако пък е и закрито нашето благовестие, то е закрито за погиващите: (1 Cor 1:18)4на невярващите от тях богът на тоя век е заслепил умовете, за да ги не озари светлината на благовестието за славата на Христа, Който е образ на невидимия Бог. (Ioan 14:9; Col 1:15; Ev 1:3)5Защото не себе си проповядваме, а Христа Иисуса Господа; колкото пък за нас, ние сме ваши слуги заради Иисуса. (1 Cor 2:2; 1 Cor 3:5)6Бог, Който някога заповяда да изгрее светлина от тъмнината, Той Същият озари сърцата ни, за да бъде светло познанието на славата Божия, проявена в лицето на Иисуса Христа. (Gen 1:3; 1 Pe 2:9)7Но това съкровище ние носим в глинени съдове, та преизобилната сила да се отдава Богу, а не нам. (1 Cor 2:5; 2 Cor 3:5)8Отвред сме наскърбявани, но не стеснявани; в затруднение сме, но се не отчайваме;9гонени биваме, но не изоставяни, повалени биваме, но не загиваме. (Ps 36:13)10Винаги носим в тялото си мъртвостта на Господа Иисуса, та и животът Иисусов да се открие в тялото ни. (Gal 6:17)11Защото ние, живите, непрестанно се предаваме на смърт заради Иисуса, та и животът Иисусов да се открие в смъртната ни плът, (Ro 8:17)12тъй че смъртта действува в нас, а животът – във вас.13А като имаме същия дух на вярата, както е писано: „повярвах и затова говорих“, и ние вярваме, затова и говорим, (Ps 115:1)14като знаем, че, Който възкреси Господа Иисуса, ще възкреси и нас чрез Иисуса и ще постави с вас. (1 Cor 6:14; 1 Tes 1:10)15Защото всичко е зарад вас, та благодатта, като се преумножи, да произведе чрез мнозина още по-голяма благодарност за слава Божия.16Затова ние не падаме духом; макар външният ни човек и да тлее, но вътрешният от ден на ден се подновява. (Ef 3:16; 1 Pe 3:4)17Защото кратковременното наше леко страдание ни доставя в голямо изобилие пълна вечна слава, (Ro 8:18)18като имаме пред очи не видимото, а невидимото; понеже видимото е временно, а невидимото – вечно. (Ev 11:1)