2 Corinteni 2

Noua Traducere Românească

de la Biblica
1 Astfel, am hotărât în mine însumi să nu mai vin din nou la voi cu întristare.2 Căci, dacă eu vă întristez, atunci cine mă mai înveselește pe mine, dacă nu cel întristat de mine?3 Și am scris în felul acesta, pentru ca, atunci când voi veni, să nu fiu întristat de cei care ar trebui să mă bucure, căci sunt convins, cu privire la voi toți, că bucuria mea este bucuria voastră, a tuturor.4 Căci v‑am scris cu mult necaz și durere în inimă, printre multe lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți dragostea nespus de mare pe care o am față de voi.5 Dacă cineva a fost un motiv de întristare, nu pe mine m‑a întristat, ci, într‑o oarecare măsură, ca să nu fiu prea sever, pe voi toți.6 Este destul pentru acesta pedeapsa dată de cei mai mulți.7 Astfel, dimpotrivă, ar trebui mai degrabă să‑l iertați și să‑l încurajați, ca să nu fie copleșit de prea multă întristare.8 De aceea, vă îndemn să vă întăriți dragostea față de el.9 Căci v‑am scris și ca să vă încerc caracterul, să aflu dacă sunteți ascultători în toate.10 Pe cine iertați voi îl iert și eu. Căci ceea ce am iertat, dacă am iertat ceva, a fost de dragul vostru, în prezența lui Cristos,11 ca să nu‑l lăsăm pe Satan[1] să profite de noi, pentru că noi nu suntem în necunoștință de planurile lui.12 Când am venit la Troa pentru Evanghelia[2] lui Cristos și mi‑a fost deschisă o ușă de către Domnul,13 n‑am avut liniște în duhul meu, pentru că nu l‑am găsit acolo pe Titus, fratele meu. Astfel, mi‑am luat rămas bun de la ei și m‑am dus în Macedonia.14 Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care întotdeauna ne face să triumfăm în Cristos și răspândește prin noi în orice loc aroma cunoașterii Lui.15 Căci, pentru Dumnezeu, noi suntem mireasma lui Cristos printre cei ce sunt mântuiți și printre cei ce pier –16 pentru aceștia o aromă de la moarte spre moarte, iar pentru aceia o aromă de la viață spre viață. Și cine este destoinic pentru aceste lucruri?17 Căci noi nu suntem asemenea celor mulți, care profită de pe urma Cuvântului[3] lui Dumnezeu, ci vorbim înaintea[4] lui Dumnezeu, în Cristos, din sinceritate, ca din partea lui Dumnezeu.

2 Corinteni 2

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society
1 Итъй, реших в себе си, да не дохождам при вас пак с огорчение.2 Защото ако аз ви огорчавам, то кой ще ме зарадва, ако не онзи, когото съм огорчил?3 Това същото ви и писах, та, като дойда, да ме не огорчат ония, които трябваше да ме радват; защото съм уверен във всички вас, че моята радост е радост и за всинца ви. (2 Cor 1:14)4 От голяма скръб и притеснено сърце ви писах с много сълзи, не за да ви огорча, а за да познаете преголямата любов, която имам към вас. (1 Cor 5:1)5 Ако ли пък някой ме е огорчил, то не мене е огорчил, а донейде, да не кажа много, всинца ви.6 Доста е за такъв това наказание от мнозинството; (1 Cor 5:5)7 така че за вас е по-добре да му простите и да го утешите, за да не пропадне той от преголяма скръб;8 затова моля ви да покажете към него любов.9 Защото с тая цел и писах, за да узная на опит, дали във всичко сте послушни.10 А комуто вие прощавате за нещо, нему и аз прощавам; понеже и аз, ако съм простил някому нещо, простил съм за вас от лице Христово,11 за да не вземе сатаната преднина над нас: защото не са ни неизвестни неговите замисли. (Lu 22:31; 1 Pe 5:8)12 Когато дойдох в Троада да проповядвам Христовото евангелие, и врата ми бяха отворени в име Господне,13 духът ми нямаше покой, понеже не намерих там моя брат Тита; а като се простих с тях, заминах за Македония.14 Но да благодарим Богу, Който всякога ни дава да тържествуваме в Христа и Който навред чрез нас проявява благоуханието, по което познаваме Самия Него.15 Защото ние сме Христово благоухание пред Бога за онези, които се спасяват, и за онези, които гинат: (1 Cor 1:18; 2 Cor 4:3)16 на едните сме смъртоносен дъх за смърт, а на другите – живителен дъх за живот. И кой е способен за това? (Lu 2:34; 2 Cor 3:5)17 Защото ние не изопачаваме словото Божие, както мнозина, а проповядваме искрено, като от Бога, пред Бога, в Христа. (2 Cor 1:12; 2 Cor 4:2; 2 Cor 11:15; 1 Tim 6:5; Tit 1:11)