1Așa să ne privească oamenii: ca pe niște slujitori ai lui Cristos și ca pe niște administratori ai tainelor lui Dumnezeu.2În rest, ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios.3Însă pentru mine este ceva foarte neînsemnat să fiu judecat de voi sau de vreun tribunal omenesc. Mai mult, nici chiar eu însumi nu mă mai judec.4Căci n‑am nimic împotriva mea. Totuși, nu prin aceasta sunt considerat nevinovat. Cel Ce mă judecă este Domnul.5De aceea, nu judecați nimic înainte de vreme, înainte să vină Domnul, Care va și scoate la lumină lucrurile ascunse ale întunericului și va face cunoscute motivațiile[1] inimilor. Atunci fiecare își va primi lauda de la Dumnezeu.6Fraților, am înfățișat diferit aceste lucruri despre mine și Apollos, de dragul vostru, pentru ca, prin noi, să învățați „să nu treceți peste ce este scris“ și astfel niciunul dintre voi să nu se îngâmfe cu unul împotriva altuia.7Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu‑l fi primit? Iar dacă l‑ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l‑ai fi primit?8Sunteți deja sătui! V‑ați îmbogățit deja! Ați început să domniți fără noi! Și măcar de ați fi început să domniți, ca să domnim și noi împreună cu voi!9Căci mi se pare că Dumnezeu ne‑a înfățișat pe noi, apostolii, ca pe cei din urmă, ca pe niște condamnați la moarte, fiindcă am devenit un spectacol pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni.10Noi suntem „nebuni“ de dragul lui Cristos, iar voi sunteți înțelepți în Cristos; noi suntem slabi, iar voi sunteți puternici; voi sunteți onorați, iar noi suntem disprețuiți.11Până în ceasul acesta umblăm flămânzi și însetați, suntem în zdrențe, suntem bătuți și umblăm din loc în loc12și ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Când suntem insultați, binecuvântăm; când suntem persecutați, îndurăm;13când suntem defăimați, încurajăm. Am ajuns precum gunoiul lumii, am ajuns ca mizeria tuturor până acum.14Nu vă scriu acestea ca să vă fac de rușine, ci ca să vă sfătuiesc ca pe niște copii ai mei preaiubiți.15Chiar dacă ați avea zece mii de îndrumători[2] în Cristos, totuși nu aveți mai mulți părinți[3], pentru că eu v‑am născut în Cristos Isus, prin Evanghelie.16Vă îndemn deci, fiți urmașii[4] mei!17De aceea vi l‑am trimis pe Timotei, copilul meu preaiubit și credincios în Domnul. El vă va reaminti căile mele în Cristos Isus, așa cum dau eu învățătură pretutindeni, în toate bisericile.18Unii s‑au îngâmfat, ca și cum n‑aș veni la voi.19Însă, dacă Domnul va vrea, voi veni în curând la voi și atunci voi vedea nu vorbirea[5], ci puterea celor ce s‑au îngâmfat.20Căci Împărăția lui Dumnezeu[6] nu constă în vorbire, ci în putere.21Ce vreți? Să vin la voi cu nuiaua sau cu dragoste și cu duhul blândeții?
1 Corinteni 4
Библия, синодално издание
de la Bulgarian Bible Society1И тъй, нека всякой човек ни счита за служители Христови и разпоредници на тайните Божии; (2 Cor 6:4)2а това, що нататък се иска от разпоредниците, то е – всеки от тях да се окаже верен. (Mat 24:45; Lu 12:42)3Малко ми струва да бъда съден от вас, или от човешки съд; но и аз сам себе си не съдя.4Защото в нищо виновен не се съзнавам, ала с това се не оправдавам: съдия ми е Господ. (Ex 34:7; Iov 9:2; Fapte 23:1)5Прочее, за нищо не съдете преди време, докле не дойде Господ, Който и ще изнесе на виделина тайните на мрака и ще извади наяве намеренията на сърцето; и тогава похвалата ще бъде всекиму от Бога. (Mat 7:1; Mat 25:21; Ro 2:1)6Това, братя, приспособих към себе си и Аполоса зарад вас, за да се научите от нас да не мъдрувате повече от онова, що е писано, и да се не гордеете един пред други за някого си. (Prov 3:7; Ro 12:3)7Защото, кой те отличава от другите? Какво имаш, което да не си получил? А щом си получил, защо се хвалиш, като да не си получил? (Ioan 3:27)8Преситени сте вече, обогатихте се вече и се възцарихте без нас; о, да бяхте се възцарили, та и ние да царуваме с вас!9Защото мисля, че нас, апостолите, Бог постави най-последни, като осъдени на смърт; понеже станахме зрелище на света на Ангели и човеци. (Ps 43:5; Ro 8:36; 2 Cor 4:11)10Ние сме безумни зарад Христа, а вие сте мъдри в Христа; ние сме немощни, а вие силни; вие сте славни, а ние безчестни.11Дори до тоя час и гладуваме, и жадуваме, и ходим голи, и ни бият по лице, и се скитаме,12и се трудим, работейки с ръцете си. Злословени – благославяме; гонени – търпим; (Mat 5:44; Lu 23:34; Fapte 7:60; Fapte 20:34; 1 Tes 2:9; 2 Tes 3:8)13хулени – молим се. Станахме като измет на света, измет за всички досега.14Не за да ви посрамя пиша това, а ви поучавам като мои възлюбени чеда.15Защото, ако имате и десетки хиляди наставници в Христа, много бащи нямате, понеже аз ви родих в Иисуса Христа чрез Евангелието. (Gal 4:19; Filip 1:10)16Прочее, моля ви, бъдете ми подражатели, както съм аз на Христа.17За това пратих при вас Тимотея, който ми е възлюбено и вярно чедо у Господа; той ще ви напомни моите пътища в Христа, както уча навред във всяка църква.18Някои си се възгордели, като че няма да дойда при вас;19но аз ще дойда скоро при вас, ако ще Господ, и ще позная не думите, а силата на ония, които са се възгордели; (Fapte 18:21; Iac 4:15)20защото царството Божие е не в думи, а в сила. (1 Cor 2:4)21Какво искате? С палица ли да дойда при вас или с любов и кротък дух? (2 Cor 13:10)