1 Corinteni 15

Noua Traducere Românească

de la Biblica

Învierea lui Cristos

1 Fraților, vă fac cunoscută Evanghelia pe care v‑am vestit‑o, pe care ați și primit‑o, în care stați și fermi 

2 și prin care sunteți și mântuiți dacă vă țineți strâns de cuvântul pe care vi l‑am vestit. Altfel, ați crezut degeaba. 

3 Căci v‑am încredințat înainte de toate ceea ce și eu am primit: Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, 

4 a fost înmormântat, a fost înviat a treia zi, potrivit Scripturilor, 

5 i S‑a arătat lui Chifa și apoi celor doisprezece 

6 și, după aceea, S‑a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți încă trăiesc, iar unii au adormit. (1 Cor 11:30) 

7 După aceea i S‑a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. 

8 Apoi, celui din urmă dintre toți, ca unei lepădături, mi S‑a arătat și mie. 

9 Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli. Eu nu sunt vrednic să fiu numit apostol, pentru că am persecutat Biserica lui Dumnezeu, 

10 însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul Lui față de mine n‑a fost fără folos, ci m‑am ostenit mai mult decât oricare dintre ei, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. 

11 Așadar, fie eu, fie ei, noi așa predicăm, iar voi așa ați crezut. 

Învierea morților

12 Dar dacă Cristos este predicat ca fiind înviat dintre cei morți, cum spun unii dintre voi că nu există o înviere a celor morți? 

13 Dacă nu există o înviere a celor morți, nici Cristos n‑a fost înviat. 

14 Dar dacă Cristos n‑a fost înviat, atunci predicarea noastră este fără folos, și fără folos este și credința voastră. 

15 Mai mult, noi suntem găsiți și ca martori mincinoși ai lui Dumnezeu, pentru că am depus mărturie despre Dumnezeu că L‑a înviat pe Cristos, pe Care, de fapt, nu L‑a înviat, dacă într-adevăr cei morți nu sunt înviați. 

16 Căci dacă cei morți nu sunt înviați, nici Cristos n‑a fost înviat, 

17 iar dacă Cristos n‑a fost înviat, atunci credința voastră este fără rost, voi sunteți încă în păcatele voastre. 

18 Prin urmare, și cei care au murit în Cristos sunt pierduți. 

19 Dacă numai în viața aceasta ne‑am pus speranța în Cristos, atunci suntem cei mai jalnici dintre toți oamenii! 

20 Dar acum, Cristos a fost înviat dintre cei morți, fiind primul rod dintre cei care au adormit. 

21 Căci întrucât moartea a venit printr‑un om, tot printr‑un Om a venit și învierea dintre cei morți. 

22 Căci așa cum, în Adam, toți mor, tot astfel, în Cristos, toți vor fi înviați, 

23 însă fiecare la rândul lui. Primul rod este Cristos, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Cristos. 

24 Apoi va veni sfârșitul, când El Îi va încredința Împărăția lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi distrus orice conducere și orice autoritate și putere. 

25 Căci El trebuie să domnească până când îi va pune pe toți dușmanii sub picioarele Sale. 

26 Ultimul dușman care va fi distrus este moartea. 

27 Căci El „I‑a supus totul sub picioare“. Dar când se spune că toate I‑au fost supuse, este limpede că afară de Cel Ce I le‑a supus pe toate. (Ps 8:6) 

28 Când toate lucrurile Îi vor fi fost supuse, atunci Însuși Fiul I Se va supune Celui Ce I‑a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți. 

29 Altfel, ce vor face cei care sunt botezați pentru cei morți? Dacă morții nu sunt înviați deloc, de ce mai sunt botezați ei pentru cei morți? 

30 Și de ce suntem noi în pericol tot timpul? 

31 Sunt în pericol de moarte în fiecare zi. Acest lucru este sigur, fraților, întocmai ca lauda pe care o am cu voi în Cristos Isus, Domnul nostru. 

32 Dacă doar în felul oamenilor m‑am luptat cu fiarele în Efes, care este câștigul meu? Dacă cei morți nu sunt înviați, „Să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri!“ (Is 22:13) 

33 Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.“ 

34 Veniți‑vă în fire cum se cuvine și nu mai păcătuiți; căci sunt unii care nu au cunoaștere de Dumnezeu. Spre rușinea voastră o spun. 

Învierea în trup

35 Dar va întreba cineva: „Cum sunt înviați cei morți? Și cu ce fel de trup vor veni?“ 

36 Nesăbuitule! Ceea ce tu semeni, nu este adus la viață dacă nu moare. 

37 Și când semeni, nu semeni trupul care va fi, ci doar o sămânță simplă, poate de grâu sau de orice altceva. 

38 Dar Dumnezeu îi dă un trup, după cum dorește; și fiecărei semințe îi dă un trup al ei. 

39 Nu orice trup este la fel: ci unul este trupul oamenilor, altul este trupul animalelor, altul este trupul păsărilor, altul al peștilor. 

40 Există și trupuri cerești și trupuri pământești. Dar alta este slava celor cerești și alta a celor pământești. 

41 Alta este slava soarelui, alta este slava lunii și alta este slava stelelor, iar o stea diferă de alta în slavă. 

42 Tot astfel și cu învierea celor morți. Trupul este semănat în putrezire, dar este înviat în neputrezire. 

43 Este semănat în necinste, dar este înviat în slavă. Este semănat în slăbiciune, dar este înviat în putere. 

44 Este semănat un trup firesc, dar este înviat un trup duhovnicesc. Dacă există un trup firesc, există și unul duhovnicesc. 

45 Așa este și scris: „Primul om, Adam, a devenit un suflet viu.“ Ultimul Adam a devenit un duh dătător de viață. (Gen 2:7) 

46 Dar primul nu este cel duhovnicesc, ci este cel firesc; apoi vine cel duhovnicesc. 

47 Primul om a fost făcut din țărâna pământului. Al doilea Om este din cer. 

48 Așa cum era cel pământesc, așa sunt și cei pământești; și așa cum este Cel Ceresc, așa sunt și cei cerești. 

49 Așa cum am purtat chipul celui pământesc, tot astfel vom purta și chipul Celui Ceresc. 

50 Ceea ce spun, fraților, este că nu pot carnea și sângele să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, și nici putrezirea nu poate moșteni neputrezirea. 

51 Iată, vă spun o taină: nu toți vom adormi, dar toți vom fi schimbați (1 Cor 11:30) 

52 într‑o clipă, într‑o clipire din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Căci trâmbița va suna, iar cei morți vor fi înviați ca nemuritori, și noi vom fi schimbați. 

53 Căci ceea ce este supus putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire, iar ceea ce este muritor trebuie să se îmbrace în nemurire. 

54 Când ceea ce este supus putrezirii se va fi îmbrăcat în neputrezire, iar ceea ce este muritor se va fi îmbrăcat în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care a fost scris: „Moartea a fost înghițită de victorie. (Is 25:8) 

55 Moarte, unde îți este victoria? Moarte, unde îți este boldul?“ (Os 13:14) 

56 Boldul morții este păcatul, iar puterea păcatului este Legea. 

57 Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos. 

58 De aceea, frații mei preaiubiți, fiți fermi, de neclintit, sporiți întotdeauna în lucrarea Domnului, pentru că știți că osteneala voastră în Domnul nu este fără folos. 

Holy Bible, New Romanian Translation TM
(Noua Traducere În Limba Română TM)
Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc.
Used with permission. All rights reserved worldwide.

“Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

1 Corinteni 15

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society

1 Напомням ви, братя, Евангелието, което ви благовестих, което и приехте и в което стоите; (Gal 1:11) 

2 чрез него се и спасявате, ако го държите, както съм ви благовестил, освен ако не сте напразно повярвали. (Ro 1:16) 

3 Аз ви предадох най-напред онова, което бях и приел, че Христос умря за греховете ни, според Писанията, (Ps 21:7; Is 53:5; Zah 13:7) 

4 че Той бе погребан и че на третия ден възкръсна, според Писанията, (Ps 15:5; Is 53:11; Os 6:2; Iona 2:1) 

5 и че се яви на Кифа и след това на единайсетте; (Mat 28:17; Mar 16:14; Lu 24:34) 

6 после се яви на повече от петстотин братя наведнъж, от които повечето са живи доднес, а някои и починаха; 

7 после се яви на Иакова, след това на всички апостоли, 

8 а най-после от всички яви се и на мене, като на някой изверг. (Fapte 9:3) 

9 Защото аз съм най-малкият от апостолите и не съм достоен да се нарека апостол, понеже гоних църквата Божия. (Fapte 8:3; Ef 3:8; 1 Tim 1:13) 

10 Но с благодатта на Бога съм това, което съм; и Неговата благодат в мене не беше напразно, а повече от всички тях се потрудих – ала не аз, а Божията благодат, която е с мене. (Mat 10:20; Mar 16:20; Ef 3:7) 

11 И тъй, било аз, било те, така проповядваме, и вие така повярвахте. 

12 И ако за Христа се проповядва, че е възкръснал от мъртви, то как някои помежду вас казват, че нямало възкресение на мъртви? (Fapte 17:18; 2 Tim 2:18) 

13 А щом няма възкресение на мъртви, то и Христос не е възкръснал; (Ioan 11:25; Ro 8:11) 

14 ако пък Христос не е възкръснал, то празна е нашата проповед, празна е и вашата вяра. 

15 При това, ако наистина мъртви не възкръсват, ние излизаме лъжесвидетели Божии, понеже свидетелствувахме за Бога, че е възкресил Христа, Когото не е възкресявал; 

16 защото, ако мъртви не възкръсват, и Христос не е възкръснал; 

17 ако пък Христос не е възкръснал, суетна е вярата ви: вие сте си още в греховете; (Fapte 13:38; Ro 4:25) 

18 тогава и ония, които са умрели в Христа, са загинали. 

19 И ако само през този живот се надяваме на Христа, ние сме най-окаяни от всички човеци. 

20 Но ето, Христос възкръсна от мъртви и за умрелите стана начатък. (Fapte 26:23; Col 1:18; Apo 1:5) 

21 Понеже, както смъртта дойде чрез човека, тъй и възкресението от мъртви дойде чрез Човека. (Gen 2:17; Gen 3:19; Ioan 6:39) 

22 Както в Адама всички умират, тъй и в Христа всички ще оживеят; 

23 но всеки по своя ред: начатък е възкръсналият Христос; после, при Неговото идване, ще възкръснат ония, които са Христови; (1 Tes 4:15) 

24 а след това ще бъде краят, когато Той предаде царството Богу и Отцу, когато унищожи всяко началство, всяка власт и сила. (Mat 28:18; 1 Tim 6:15) 

25 Защото Той трябва да царува, докато тури всички врагове под нозете Си. (Ps 109:1; Fapte 2:34; Ev 1:13) 

26 А най-последен враг, който ще бъде унищожен, е смъртта, (Apo 20:14) 

27 защото „всичко покори под нозете Му“; а щом се казва, че „всичко е Нему покорено“, очевидно е, че освен Оногова, Който е подчинил Нему всичко. (Ps 8:7; Ev 2:8) 

28 Когато пък Му бъде подчинено всичко, тогава и Сам Синът ще се подчини на Оногова, Който Му бе всичко подчинил, за да бъде Бог всичко у всички. (1 Cor 11:3) 

29 Инак, какво ще сторят ония, които се кръщават, вярвайки във възкресението на мъртвите, ако изобщо мъртви не възкръсват? Защо ли се и кръщават, вярвайки във възкресението на мъртвите? 

30 Защо ли и ние се подлагаме всеки час на опасност? (2 Cor 11:26) 

31 Всеки ден умирам: това ми е вашата похвала, която имам в Христа Иисуса, нашия Господ. (Ro 8:36) 

32 Ако аз, тъй да кажа по човешки, се борих със зверове в Ефес, то каква полза за мене, щом мъртви не възкръсват? Да ядем и да пием, защото утре ще умрем! (Is 22:13; Lu 12:19; Wis 2:6) 

33 Не се лъжете: лоши беседи развалят добрите нрави. 

34 Свестете се, както трябва, и не грешете; защото някои от вас нямат познание за Бога – за ваш срам го казвам. (Ro 13:11) 

35 Но ще каже някой: как ще възкръснат мъртвите и в какво тяло ще дойдат? 

36 Безумецо, това, що ти сееш, няма да оживее, ако не умре. (Ioan 12:24) 

37 И когато сееш, не сееш тялото, което има да стане, а голо зърно, например: пшенично или друго някое; 

38 но Бог му дава тяло, каквото си иска, и на всяко семе собственото му тяло. 

39 Не всяка плът е все еднаква плът: друга е човешката плът, друга е скотската плът, друга – рибената, друга – птичата. 

40 Има тела небесни и тела земни, ала друг е блясъкът на небесните и друг на земните; 

41 един е блясъкът на слънцето; друг е блясъкът на месечината, друг е пък на звездите; па и звезда от звезда се различава по блясък. 

42 Тъй е и възкресението на мъртвите: сее се в тление – възкръсва в нетление; 

43 сее се в безчестие – възкръсва в слава; сее се в немощ – възкръсва в сила; 

44 сее се тяло душевно – възкръсва тяло духовно. Има тяло душевно, има и тяло духовно. (Mat 22:30; Lu 12:19) 

45 Тъй е и писано: „първият човек Адам стана жива душа“, а последният Адам – животворен дух. (Gen 2:7; Ro 5:18) 

46 Но първом не иде духовното, а душевното, и после духовното. 

47 Първият човек е от земя, земен; вторият човек е Господ от небето. (Gen 2:7; Ioan 3:31) 

48 Какъвто е земният, такива са и земните; и какъвто е Небесният, такива са и небесните; (Ioan 3:6) 

49 и както сме носили образа на земния, тъй ще носим и образа на Небесния. (Gen 5:3; Ro 8:29) 

50 И това ви казвам, братя, че плът и кръв не могат да наследят царството Божие, нито тлението може да наследи нетление. (Ioan 1:13; Ioan 3:3) 

51 Ето, тайна ви казвам: всинца няма да умрем, ала всинца ще се изменим (1 Tes 4:17) 

52 изведнъж, в един миг, при последната тръба: ще затръби, и мъртвите ще възкръснат нетленни, а ние ще се изменим; (Mat 24:31; Ioan 5:28; 1 Tes 4:16) 

53 защото това тленното трябва да се облече в нетление, а това смъртното – да се облече в безсмъртие. 

54 А щом това тленно тяло се облече в нетление, и това смъртното тяло се облече в безсмъртие, тогава ще се сбъдне думата написана: „смъртта биде погълната с победа“. (Is 25:8) 

55 „Де ти е, смърте, жилото? Де ти е, аде, победата?“ (Os 13:14) 

56 Жилото на смъртта е грехът, а силата на греха е законът. (Ro 4:15) 

57 Да въздадем благодарение Богу, Който ни дарява победата чрез Господа нашего Иисуса Христа. (1 Ioan 5:4) 

58 И тъй, братя мои възлюбени, бъдете твърди, непоколебими и напредвайте винаги в делото Господне, като знаете, че трудът ви не е напразен пред Господа. (Col 1:23) 

Bulgarian Orthodox Bible. Digital Version:
© Copyright © 2016 by Bulgarian Bible Society.
Used by permission.