Jesaja 14 | Neues Leben. Die Bibel

Neues Leben. Die Bibel

Ein Spottlied auf Babels König

1 Mit den Nachfahren Jakobs aber wird der HERR Erbarmen haben. Er wird das Volk Israel noch einmal erwählen und es in seiner alten Heimat ansiedeln. Einwanderer anderer Länder werden sich ihm anschließen und sich zum Volk der Israeliten halten. (Ps 102,14; Jes 41,8; Jes 49,13; Zef 2,11)

Ps 102,14Jes 41,8Jes 49,13Zef 2,11

2 Die Völker der Welt werden dem Volk des HERRN auf seiner Rückkehr in ihr Land Begleitschutz geben. Sie werden dem Volk der Israeliten Diener und Dienerinnen sein. Das Volk der Israeliten wird diejenigen gefangen halten, von denen es zuvor gefangen gehalten wurde und es wird über ihre Unterdrücker herrschen. (Jes 45,14; Dan 7,18) 3 An dem Tag, an dem der HERR dir auf diese Weise Ruhe von deinen Kränkungen, deinem Ärger und deiner harten Knechtschaft, mit der du unterdrückt wurdest, verschafft hat, (Esr 9,8; Jer 30,10) 4 wirst du dieses Spottlied auf den König von Babel singen und sagen: »Wie vollkommen hat doch die Tyrannei des Unterdrückers ein Ende gefunden! Mit seiner Schreckensherrschaft ist es vorbei. (Hab 2,6) 5 Der HERR hat den Prügel der Gottlosen zerbrochen und ihre Herrschaft beendet. 6 Sie haben in ihrer Verbissenheit ununterbrochen Völker geschlagen, sie ihrer Wut ausgesetzt und schonungslos gejagt. (Jes 47,6) 7 Doch nun hat das ganze Land Ruhe und Frieden. Alle freuen sich und jubeln! (Ps 98,1) 8 Selbst die Zypressen und die Zedern des Libanon singen vor Freude über dich: ›Seitdem du gestürzt wurdest, kommt kein Holzfäller mehr zu uns herauf!‹ (Jes 55,12) 9 Im Totenreich herrscht schon Aufregung über deine Ankunft. Alle verstorbenen Fürsten der Welt sind deinetwegen in Aufruhr und die Könige der Völker erheben sich von ihren Thronen. 10 Gemeinsam rufen sie: ›Jetzt bist du so ohnmächtig wie wir! Du bist uns gleichgemacht worden. (Hes 32,21) 11 Deine Pracht und der Klang deiner Musik wurden in die Unterwelt heruntergebracht. Jetzt werden Maden dein Laken und Würmer deine Decke sein.‹ (Jes 5,14) 12 Wie bist du doch vom Himmel herabgestürzt, du strahlender Stern, Sohn des Morgens! Du wurdest jäh auf die Erde geschleudert, du Völkerbezwinger! (Lk 10,18; Offb 9,1) 13 Denn du dachtest dir: ›Ich werde zum Himmel aufsteigen und mir einen Thron über den Sternen Gottes machen. Ich werde weit im Norden auf dem Berg der Versammlung sitzen. (Hes 28,2; Mt 11,23; Lk 10,15) 14 Ich werde in die Wolken aufsteigen und mich dem Höchsten gleichmachen.‹ (2Thess 2,4) 15 Aber du wirst ins Totenreich hinabgestoßen werden, in das entfernteste Schlammloch. (Mt 11,23; Lk 10,15) 16 Wer dich früher kannte und dich dann sieht, wird nachdenklich sagen: ›Das soll der sein, der die Erde erzittern ließ und die Königreiche der Welt erschüttert hat? 17 Der die Welt in eine Wüste verwandelte? Der Städte in Trümmer legte und seine Gefangenen nicht begnadigte?‹ 18 Die Könige der Völker liegen jeder in seiner heimatlichen Gruft in Ehren; 19 doch du wurdest fernab von deinem Grab wie unnützes Unkraut weggeworfen und mit Erschlagenen bedeckt, die auf dem Schlachtfeld fielen und wie zertretenes Aas in die Grube geworfen werden. (Jes 5,25) 20 Du wirst nicht wie die anderen Könige deiner Vorfahren begraben werden, denn du hast dein Land zugrunde gerichtet und dein Volk umgebracht. Deine Sippschaft von Verbrechern soll nie mehr erwähnt werden. (Hi 18,19; Ps 21,11) 21 Bereitet die Hinrichtung der Kinder vor, denn auf ihren Vätern lastet Schuld! Sie sollen nicht mehr emporkommen und das Land erobern oder in dieser Welt viele Städte bauen.« (2Mo 20,5; Jes 13,16) 22 So spricht der HERR, der Allmächtige: »Ich werde mich gegen sie erheben! Ich werde das Andenken Babels mit Stumpf und Stiel, mit Mann und Maus auslöschen«, spricht der HERR. 23 »Ich mache Babel zu einem Ort, der den Igeln gehört, zu Sumpf und Marschland. Ich werde das Land mit dem Besen der Vernichtung ausfegen. Das ist der Beschluss des HERRN, des Allmächtigen!« (Jes 13,6; Jes 34,11)

Eine Botschaft für Assyrien

24 Der HERR, der Allmächtige, hat geschworen: »Es geschieht alles so, wie ich es denke, es wird nach meinem Beschluss zustande kommen. (Hi 23,13; Jes 46,11) 25 Ich werde die Assyrer in Israel vernichten, ich werde sie auf meinen Bergen zertreten. Ihr Joch soll von ihnen weichen und die Last von ihrem Rücken verschwinden. 26 Dies ist der Plan für die ganze Erde, dies ist die Hand, die ich drohend über alle Völker halte. (Jes 23,9) 27 Der HERR, der Allmächtige, hat es beschlossen – wer kann es verhindern? Wer kann ihn zurückhalten, wenn er seine Hand erhebt?« (2Mo 15,12; Jes 43,13; Dan 4,28)

Eine Botschaft für das Philisterland

28 Die folgende Botschaft empfing ich in dem Jahr, in dem König Ahas starb: (2Kön 16,20) 29 »Ihr Philister, freut euch nicht, dass der Stock, der euch schlug, zerbrochen ist. Aus der Wurzel dieser Schlange wird eine Giftschlange hervorgehen und ihre Frucht wird zu einem fliegenden Drachen werden! 30 Ich werde mich um die Ärmsten der Armen kümmern; die Notleidenden werden sich in Ruhe schlafen legen können. Euch aber lasse ich verhungern und die wenigen, die überleben, werden getötet werden. 31 Weine, Stadttor! Schrei, Stadt! Verzage, ganzes Philisterland! Von Norden zieht Rauch^[1] heran; kein Soldat weicht aus seiner Reihe zurück. (Jer 1,14) 32 Was sollen wir den Boten des heidnischen Volkes ausrichten? Sagt ihnen, dass der HERR Jerusalem^[2] gegründet hat und dass sein bedrängtes Volk dort Zuflucht findet.« (Ps 87,1; Jes 25,4)

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 Dar DOMNUL va avea milă de Iacov; îl va alege din nou pe Israel și îl va așeza în țara lui. Străinii li se vor alătura și se vor uni cu Casa lui Iacov. 2 Popoarele îi vor lua și îi vor aduce la locul lor, iar Casa lui Israel le va stăpâni în țara DOMNULUI ca pe niște robi și roabe. Îi vor captura pe cei ce‑i luaseră captivi și vor domni peste asupritorii lor. 3 În ziua în care DOMNUL îți va da odihnă după durerea, necazul și truda grea la care ai fost supus, 4 vei rosti discursul acesta cu privire la împăratul Babilonului și vei zice: „Cum a încetat asupritorul! Cum a încetat urletul lui! 5 DOMNUL a frânt toiagul celor răi, sceptrul stăpânitorilor, 6 pe cel ce lovea popoarele cu furie, cu lovituri fără oprire, pe cel ce conducea neamurile cu mânie, cu o persecuție fără cruțare. 7 Întreg pământul se bucură de odihnă și pace și toți oamenii izbucnesc în cântări de bucurie. 8 Până și chiparoșii, și cedrii din Liban se bucură de tine, zicând: «De când te‑ai întins să dormi, nimeni nu s‑a ridicat să ne mai taie!» 9 Locuința Morților de jos este stârnită să te întâmpine la sosire. Pentru tine ea trezește umbrele, pe toți conducătorii pământului; îi ridică de pe tronurile lor pe toți împărații neamurilor. 10 Toți vor vorbi și‑ți vor spune: «Acum ai ajuns și tu la fel de slab ca și noi; ai devenit ca noi!» 11 Splendoarea ta este coborâtă în Locuința Morților, împreună cu sunetul harfelor tale. Larvele îți sunt așternut, iar viermii îți sunt învelitoare. 12 Cum ai căzut din ceruri, tu, cel strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, asupritorul neamurilor! 13 Tu ai zis în inima ta: «Mă voi înălța la ceruri; îmi voi ridica tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu! Voi ședea pe muntele adunării, în părțile îndepărtate ale nordului! 14 Mă voi înălța deasupra norilor, și mă voi face asemenea Celui Preaînalt!» 15 Dar ai fost coborât în Locuința Morților, în adâncimile gropii. 16 Cei ce te văd, te privesc cu luare-aminte: «Acesta să fie omul care a făcut pământul să tremure, care a zguduit împărățiile, 17 care a făcut lumea să se asemene cu un pustiu, care i‑a dărâmat cetățile și n‑a lăsat pe prizonieri să se întoarcă acasă?» 18 Toți împărații neamurilor, toți se odihnesc în cinste, fiecare în mormântul său, 19 dar tu ești aruncat afară din mormântul tău, ca un vlăstar disprețuit, acoperit cu cei uciși, cu cei străpunși de sabie, cu cei coborâți în adâncimile gropii; ești ca un cadavru călcat în picioare. 20 Tu nu ești unit cu ei în mormânt, pentru că ți‑ai distrus țara și ți‑ai ucis poporul. Nu se va mai aminti vreodată de sămânța^[1] răufăcătorilor! 21 Pregătiți măcelul fiilor săi, din cauza nelegiuirii părinților lor! Să nu se mai ridice să ia în stăpânire țara și să umple lumea cu cetăți.“ 22 „Mă voi ridica împotriva lor, zice DOMNUL Oștirilor. Voi șterge numele și rămășița Babilonului, pe urmașii și descendenții lui, zice DOMNUL. 23 Îl voi preface într‑un adăpost pentru bufnițe și în niște ape mlăștinoase și îl voi mătura cu mătura nimicirii,“ zice DOMNUL Oștirilor.

Profeție împotriva Asiriei

24 DOMNUL Oștirilor a jurat, zicând: „Ceea ce am gândit, așa va fi! Ceea ce am plănuit, așa se va întâmpla! 25 Îl voi zdrobi pe asirian în țara Mea și pe munții Mei îl voi călca în picioare. Jugul lui va fi luat de peste ei și povara lui va fi luată de pe umărul lor.“ 26 Acesta este planul făcut pentru întreg pământul; aceasta este mâna întinsă peste toate neamurile. 27 Căci DOMNUL Oștirilor a plănuit! Cine va strica planul? Mâna Lui este întinsă! Cine o va întoarce?

Profeție împotriva filistenilor

28 În anul morții regelui Ahaz s‑a spus această rostire: 29 „Nu vă bucurați, voi toți, filistenilor, pentru că s‑a frânt toiagul care vă lovea! Căci o viperă va ieși din rădăcina șarpelui și un șarpe zburător va fi rodul ei. 30 În timp ce întâiul născut al săracului va găsi pășune, iar cel nevoiaș se va culca în siguranță, îți voi ucide rădăcina prin foame; da, de foame îți va muri rămășița! 31 Gemi, poartă! Plângi, cetate! Înmuiați‑vă, filistenilor, cu toții! Căci un nor de fum vine din nord, și rândurile oștirii sunt strânse. 32 Ce li se va răspunde trimișilor acelui neam? «DOMNUL a întemeiat Sionul, iar cei săraci din poporul Său se vor adăposti în el.»“