For the director of music. For Jeduthun. A psalm of David.
1I said, ‘I will watch my ways and keep my tongue from sin; I will put a muzzle on my mouth while in the presence of the wicked.’2So I remained utterly silent, not even saying anything good. But my anguish increased;3my heart grew hot within me. While I meditated, the fire burned; then I spoke with my tongue:4‘Show me, Lord, my life’s end and the number of my days; let me know how fleeting my life is.5You have made my days a mere handbreadth; the span of my years is as nothing before you. Everyone is but a breath, even those who seem secure.[1]6‘Surely everyone goes around like a mere phantom; in vain they rush about, heaping up wealth without knowing whose it will finally be.7‘But now, Lord, what do I look for? My hope is in you.8Save me from all my transgressions; do not make me the scorn of fools.9I was silent; I would not open my mouth, for you are the one who has done this.10Remove your scourge from me; I am overcome by the blow of your hand.11When you rebuke and discipline anyone for their sin, you consume their wealth like a moth – surely everyone is but a breath.12‘Hear my prayer, Lord, listen to my cry for help; do not be deaf to my weeping. I dwell with you as a foreigner, a stranger, as all my ancestors were.13Look away from me, that I may enjoy life again before I depart and am no more.’
Pentru dirijor. Pentru Iedutun. Un psalm al lui David.
1Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele ca să nu păcătuiesc cu limba! Îmi voi pune frâu gurii, cât timp se va afla cel rău în prezența mea!“[1] (1Ch 16:41; 1Ch 25:1; 1Ch 25:6; 2Ch 5:12; 2Ch 35:15)2Am rămas deci mut, în tăcere, nerostind nici măcar o vorbă bună; dar durerea mi‑a fost răscolită.3Îmi ardea inima înăuntrul meu și un foc îmi mistuia șoaptele! Atunci mi‑a venit cuvânt pe limbă:4„DOAMNE, fă‑mi cunoscut care este sfârșitul meu și care este măsura zilelor mele? Fă‑mă să înțeleg cât sunt de trecător!5Iată, Tu mi‑ai dat zile cât un lat de palmă, iar lungimea vieții mele este o nimica toată înaintea Ta. Într-adevăr, orice om care se ține bine este de fapt o biată suflare.“ Selah6Într-adevăr, omul cutreieră ca o umbră[2]! Da, el se agită degeaba, strânge bogății, și nu știe cine le va aduna.7Și acum ce mai pot nădăjdui eu, Stăpâne? Speranța mea este în Tine!8Eliberează‑mă de toate fărădelegile mele, nu mă lăsa la disprețul nebunului!9Stau mut și nu‑mi deschid gura, căci Tu ai lucrat.10Abate‑Ți lovitura de la mine, căci sunt mistuit de lovitura mâinii Tale!11Pedepsind nelegiuirea, Tu disciplinezi pe fiecare și îi prăpădești ca molia, ce are mai scump. Într-adevăr, orice om este doar o suflare! Selah12DOAMNE, ascultă‑mi rugăciunea și ia aminte la strigătul meu după ajutor! Nu rămâne surd la plânsul meu, căci, față de Tine, sunt un călător străin, un peregrin ca toți părinții mei!13Abate‑Ți privirea de la mine, ca să mă pot bucura iarăși, până nu mă duc și nu voi mai fi!