1Lord, do not rebuke me in your anger or discipline me in your wrath.2Your arrows have pierced me, and your hand has come down on me.3Because of your wrath there is no health in my body; there is no soundness in my bones because of my sin.4My guilt has overwhelmed me like a burden too heavy to bear.5My wounds fester and are loathsome because of my sinful folly.6I am bowed down and brought very low; all day long I go about mourning.7My back is filled with searing pain; there is no health in my body.8I am feeble and utterly crushed; I groan in anguish of heart.9All my longings lie open before you, Lord: my sighing is not hidden from you.10My heart pounds, my strength fails me; even the light has gone from my eyes.11My friends and companions avoid me because of my wounds; my neighbours stay far away.12Those who want to kill me set their traps, those who would harm me talk of my ruin; all day long they scheme and lie.13I am like the deaf, who cannot hear, like the mute, who cannot speak;14I have become like one who does not hear, whose mouth can offer no reply.15Lord, I wait for you; you will answer, Lord my God.16For I said, ‘Do not let them gloat or exalt themselves over me when my feet slip.’17For I am about to fall, and my pain is ever with me.18I confess my iniquity; I am troubled by my sin.19Many have become my enemies without cause[1]; those who hate me without reason are numerous.20Those who repay my good with evil lodge accusations against me, though I seek only to do what is good.21Lord, do not forsake me; do not be far from me, my God.22Come quickly to help me, my Lord and my Saviour.
1DOAMNE, nu mă mai mustra în mânia Ta și nu mă mai disciplina în furia Ta!2Căci săgețile Tale m‑au străpuns, mâna Ta a coborât asupra mea.3Din cauza mâniei Tale, nu mai este nimic sănătos în trupul meu, niciun os nu mai este întreg din cauza păcatului meu.4Căci nelegiuirile mele mă copleșesc, ca o povară grea; sunt prea grele pentru mine.5Rănile mele duhnesc, putrezesc, din cauza nebuniei mele.6Sunt încovoiat, peste măsură de gârbovit. Toată ziua umblu bocind.7Coapsele‑mi sunt pline de arsuri, nu mai este nimic sănătos în trupul meu!8Sunt atât de slăbit și de zdrobit! Mă tânguiesc din cauza suspinelor inimii mele.9Stăpâne, știi toate dorințele mele, iar suspinele mele nu‑ți sunt ascunse!10Mi se zbate inima, puterile mă părăsesc, nici chiar lumina ochilor mei nu o mai am!11Cei care mă iubesc, prietenii mei, nu stau aproape de rana mea, cei apropiați mie stau deoparte.12Cei ce caută să‑mi ia viața își întind cursele; cei ce‑mi doresc răul pun la cale sfârșitul meu și toată ziua urzesc numai înșelătorii.13Eu însă nu aud, întocmai ca un surd; ca un mut care nu‑și deschide gura!14Am ajuns ca omul care nu aude și a cărui gură nu mai are răspuns.15Totuși, nădăjduiesc în Tine, DOAMNE! Tu vei răspunde, Stăpâne, Dumnezeul meu!16Căci am zis: „Să nu se bucure din cauza mea, atunci când îmi alunecă piciorul, să nu se laude pe seama mea!“17Chiar acum sunt gata să mă împiedic, iar durerea mă însoțește întotdeauna.18Îmi mărturisesc nelegiuirea; păcatul meu mă frământă.19Dușmanii mei sunt mulți și plini de viață[1], și cei ce mă urăsc fără motiv sunt fără număr.20Cei ce răsplătesc binele cu rău mi se opun, când eu urmăresc binele.21Nu mă părăsi, DOAMNE! Dumnezeul meu, nu Te îndepărta de mine!22Vino degrabă în ajutorul meu, Stăpâne, Mântuirea mea!