1After this the Lord appointed seventy-two[1] others and sent them two by two ahead of him to every town and place where he was about to go.2He told them, ‘The harvest is plentiful, but the workers are few. Ask the Lord of the harvest, therefore, to send out workers into his harvest field.3Go! I am sending you out like lambs among wolves.4Do not take a purse or bag or sandals; and do not greet anyone on the road.5‘When you enter a house, first say, “Peace to this house.”6If someone who promotes peace is there, your peace will rest on them; if not, it will return to you.7Stay there, eating and drinking whatever they give you, for the worker deserves his wages. Do not move around from house to house.8‘When you enter a town and are welcomed, eat what is offered to you.9Heal those there who are ill and tell them, “The kingdom of God has come near to you.”10But when you enter a town and are not welcomed, go into its streets and say,11“Even the dust of your town we wipe from our feet as a warning to you. Yet be sure of this: the kingdom of God has come near.”12I tell you, it will be more bearable on that day for Sodom than for that town.13‘Woe to you, Chorazin! Woe to you, Bethsaida! For if the miracles that were performed in you had been performed in Tyre and Sidon, they would have repented long ago, sitting in sackcloth and ashes.14But it will be more bearable for Tyre and Sidon at the judgment than for you.15And you, Capernaum, will you be lifted to the heavens? No, you will go down to Hades.[2]16‘Whoever listens to you listens to me; whoever rejects you rejects me; but whoever rejects me rejects him who sent me.’17The seventy-two returned with joy and said, ‘Lord, even the demons submit to us in your name.’18He replied, ‘I saw Satan fall like lightning from heaven.19I have given you authority to trample on snakes and scorpions and to overcome all the power of the enemy; nothing will harm you.20However, do not rejoice that the spirits submit to you, but rejoice that your names are written in heaven.’21At that time Jesus, full of joy through the Holy Spirit, said, ‘I praise you, Father, Lord of heaven and earth, because you have hidden these things from the wise and learned, and revealed them to little children. Yes, Father, for this is what you were pleased to do.22‘All things have been committed to me by my Father. No-one knows who the Son is except the Father, and no-one knows who the Father is except the Son and those to whom the Son chooses to reveal him.’23Then he turned to his disciples and said privately, ‘Blessed are the eyes that see what you see.24For I tell you that many prophets and kings wanted to see what you see but did not see it, and to hear what you hear but did not hear it.’
The parable of the good Samaritan
25On one occasion an expert in the law stood up to test Jesus. ‘Teacher,’ he asked, ‘what must I do to inherit eternal life?’26‘What is written in the Law?’ he replied. ‘How do you read it?’27He answered, ‘ “Love the Lord your God with all your heart and with all your soul and with all your strength and with all your mind”; and, “Love your neighbour as yourself.” ’ (Le 19:18; De 6:5)28‘You have answered correctly,’ Jesus replied. ‘Do this and you will live.’29But he wanted to justify himself, so he asked Jesus, ‘And who is my neighbour?’30In reply Jesus said: ‘A man was going down from Jerusalem to Jericho, when he was attacked by robbers. They stripped him of his clothes, beat him and went away, leaving him half-dead.31A priest happened to be going down the same road, and when he saw the man, he passed by on the other side.32So too, a Levite, when he came to the place and saw him, passed by on the other side.33But a Samaritan, as he travelled, came where the man was; and when he saw him, he took pity on him.34He went to him and bandaged his wounds, pouring on oil and wine. Then he put the man on his own donkey, brought him to an inn and took care of him.35The next day he took out two denarii[3] and gave them to the innkeeper. “Look after him,” he said, “and when I return, I will reimburse you for any extra expense you may have.” (Mt 20:2)36‘Which of these three do you think was a neighbour to the man who fell into the hands of robbers?’37The expert in the law replied, ‘The one who had mercy on him.’ Jesus told him, ‘Go and do likewise.’
At the home of Martha and Mary
38As Jesus and his disciples were on their way, he came to a village where a woman named Martha opened her home to him.39She had a sister called Mary, who sat at the Lord’s feet listening to what he said.40But Martha was distracted by all the preparations that had to be made. She came to him and asked, ‘Lord, don’t you care that my sister has left me to do the work by myself? Tell her to help me!’41‘Martha, Martha,’ the Lord answered, ‘you are worried and upset about many things,42but few things are needed – or indeed only one.[4] Mary has chosen what is better, and it will not be taken away from her.’
1După toate acestea, Domnul a numit alți șaptezeci și doi[1] de ucenici și i‑a trimis, doi câte doi, să se ducă înaintea Lui în orice cetate și în orice loc pe unde urma să meargă El. (Mt 11:21)2El le‑a zis: – Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. Deci, rugați‑L fierbinte pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Său!3Duceți‑vă! Iată, Eu vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor.4Să nu luați cu voi nici săculeț cu bani, nici traistă, nici sandale și să nu faceți urări[2] nimănui pe drum.5În orice casă intrați, să spuneți mai întâi: „Pacea să fie peste această casă!“6Dacă se află acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, dar dacă nu, se va întoarce la voi.7Rămâneți în casa aceea și mâncați și beți ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata lui! Să nu vă mutați dintr‑o casă într-alta.8În orice cetate în care intrați și vă primesc, să mâncați ce vi se va pune înainte.9Vindecați‑i pe cei bolnavi de acolo și spuneți‑le: „S‑a apropiat de voi Împărăția lui Dumnezeu!“10Dacă însă în cetatea în care intrați, oamenii nu vă primesc, să ieșiți pe străzile ei și să ziceți:11„Până și praful din cetatea voastră, care ni s‑a lipit de picioare, îl ștergem împotriva voastră! Totuși, să știți aceasta: s‑a apropiat Împărăția lui Dumnezeu!“12Vă spun că, în ziua aceea, va fi mai ușor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea!13Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tyr și Sidon minunile care au fost făcute în voi, demult s‑ar fi pocăit stând în sac și cenușă!14Dar la judecată va fi mai ușor pentru Tyr și Sidon decât pentru voi!15Iar tu, Capernaume, vei fi înălțat oare până la cer? Nu, ci vei coborî până în Locuința Morților[3]! (Isa 14:13; Isa 14:15)16Cel ce vă ascultă pe voi, Mă ascultă pe Mine și cel ce vă respinge pe voi, Mă respinge pe Mine, iar cel ce Mă respinge pe Mine Îl respinge pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine.
Întoarcerea celor șaptezeci și doi de ucenici
17Cei șaptezeci și doi s‑au întors plini de bucurie și I‑au zis: – Doamne, chiar și demonii ne sunt supuși în Numele Tău! (Mt 11:25; Mt 13:16)18Însă El le‑a zis: – L‑am văzut pe Satan[4] căzând din cer ca un fulger.19Iată, v‑am dat autoritate să călcați peste șerpi, peste scorpioni și peste toată puterea dușmanului și nimic nu vă va răni!20Totuși, nu vă bucurați că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați‑vă că numele voastre sunt scrise în ceruri!21În ceasul acela, Isus S‑a bucurat nespus în Duhul Sfânt și a zis: „Te laud[5], Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le‑ai descoperit copilașilor. Da, Tată, pentru că așa a fost plăcut înaintea Ta!22Toate lucrurile Mi‑au fost încredințate Mie de către Tatăl Meu. Și nimeni nu știe cine este Fiul, în afară de Tatăl, sau cine este Tatăl, în afară de Fiul și de cel căruia dorește Fiul să i‑L descopere.“23Apoi S‑a întors spre ucenici și le‑a zis doar lor: – Fericiți sunt ochii care văd lucrurile pe care le vedeți voi!24Vă spun că mulți profeți și regi au dorit să vadă ceea ce vedeți voi, dar n‑au văzut, și au dorit să audă ceea ce auziți voi, dar n‑au auzit!
Pilda samariteanului milostiv
25Dar iată că un învățător al Legii s‑a ridicat să‑L pună la încercare pe Isus, zicând: – Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică? (Mt 22:34; Mr 12:28)26Isus i‑a zis: – Ce este scris în Lege? Ce citești acolo?27El, răspunzând, a zis: – „Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu toată mintea ta[6], și pe semenul tău ca pe tine însuți.“[7] (Le 19:18; De 6:5; Mr 12:30)28Isus i‑a zis: – Ai răspuns corect. Fă așa și vei trăi!29Dar el, care voia să se îndreptățească, L‑a întrebat pe Isus: – Și cine este semenul meu?30Isus, răspunzând, a zis: – Un om cobora de la Ierusalim spre Ierihon[8] și a căzut în mâinile tâlharilor, care, după ce l‑au dezbrăcat și i‑au dat multe lovituri, au plecat, lăsându‑l pe jumătate mort.31Din întâmplare, pe acel drum cobora un preot. Dar când l‑a văzut, preotul a trecut înainte, ocolindu‑l.32Tot așa și un levit, când a ajuns în locul acela și l‑a văzut, a trecut înainte, ocolindu‑l.33Însă un samaritean[9], care călătorea și el pe acolo, când a ajuns în dreptul lui și l‑a văzut, i s‑a făcut milă de el. (Lu 9:52)34S‑a apropiat, i‑a bandajat rănile și a turnat peste ele ulei de măsline și vin. Apoi l‑a pus pe propriul lui animal de povară, l‑a dus la un han și a continuat să‑l îngrijească.35În ziua următoare, a scos doi denari[10], i‑a dat hangiului și a zis: „Ai grijă de el, iar când mă voi întoarce, îți voi plăti eu orice vei mai cheltui.“ (Lu 7:41)36Care dintre aceștia trei ți se pare că a fost semenul celui căzut în mâinile tâlharilor?37El a răspuns: – Cel ce și‑a făcut milă de el. Isus i‑a zis: – Du‑te și fă și tu la fel!
Acasă la Marta și Maria
38În timp ce‑și continuau călătoria, Isus a intrat într‑un sat oarecare. Acolo, o femeie pe nume Marta L‑a primit ca oaspete în casa ei.39Ea avea o soră, numită Maria. Aceasta s‑a așezat la picioarele Domnului și asculta cuvintele Lui.40Marta însă era copleșită de atât de multă slujire. Ea a venit și a zis: – Doamne, nu‑Ți pasă că sora mea m‑a lăsat să slujesc singură? Spune‑i deci să mă ajute!41Domnul însă, răspunzând, i‑a zis: – Marto, Marto, tu te îngrijorezi și te necăjești cu privire la multe lucruri,42însă de unul singur este nevoie![11] Căci Maria și‑a ales partea cea bună, care nu i se va lua!