1After this, the word of the Lord came to Abram in a vision: ‘Do not be afraid, Abram. I am your shield,[1] your very great reward.[2]’2But Abram said, ‘Sovereign Lord, what can you give me since I remain childless and the one who will inherit[3] my estate is Eliezer of Damascus?’3And Abram said, ‘You have given me no children; so a servant in my household will be my heir.’4Then the word of the Lord came to him: ‘This man will not be your heir, but a son who is your own flesh and blood will be your heir.’5He took him outside and said, ‘Look up at the sky and count the stars – if indeed you can count them.’ Then he said to him, ‘So shall your offspring[4] be.’6Abram believed the Lord, and he credited it to him as righteousness.7He also said to him, ‘I am the Lord, who brought you out of Ur of the Chaldeans to give you this land to take possession of it.’8But Abram said, ‘Sovereign Lord, how can I know that I shall gain possession of it?’9So the Lord said to him, ‘Bring me a heifer, a goat and a ram, each three years old, along with a dove and a young pigeon.’10Abram brought all these to him, cut them in two and arranged the halves opposite each other; the birds, however, he did not cut in half.11Then birds of prey came down on the carcasses, but Abram drove them away.12As the sun was setting, Abram fell into a deep sleep, and a thick and dreadful darkness came over him.13Then the Lord said to him, ‘Know for certain that for four hundred years your descendants will be strangers in a country not their own and that they will be enslaved and ill-treated there.14But I will punish the nation they serve as slaves, and afterwards they will come out with great possessions.15You, however, will go to your ancestors in peace and be buried at a good old age.16In the fourth generation your descendants will come back here, for the sin of the Amorites has not yet reached its full measure.’17When the sun had set and darkness had fallen, a smoking brazier with a blazing torch appeared and passed between the pieces.18On that day the Lord made a covenant with Abram and said, ‘To your descendants I give this land, from the Wadi[5] of Egypt to the great river, the Euphrates –19the land of the Kenites, Kenizzites, Kadmonites,20Hittites, Perizzites, Rephaites,21Amorites, Canaanites, Girgashites and Jebusites.’
1După toate acestea, Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Avram într‑o viziune, zicând: – Avram, nu te teme! Eu sunt scutul tău, răsplata ta cea foarte mare.2Avram a zis: – Stăpâne DOAMNE, ce‑mi vei da? Căci mor[1] fără copii, iar moștenitorul[2] casei mele este Eliezer din Damasc!3Avram a zis: – Iată că nu mi‑ai dat sămânță, iar moștenitorul meu este unul din casa mea.4Dar iată, Cuvântul DOMNULUI a venit la el, zicând: – Nu acesta va fi moștenitorul tău, ci unul care se va naște din tine, el îți va fi moștenitor.5Apoi l‑a dus afară și i‑a zis: – Uită‑te la ceruri și numără stelele, dacă poți! El i‑a zis: – Așa va fi sămânța ta!6Avram a crezut în DOMNUL, și El i‑a considerat aceasta dreptate.7Domnul i‑a zis: – Eu sunt DOMNUL Care te‑am adus din Urul caldeilor, ca să‑ți dau țara aceasta s‑o stăpânești.8Avram L‑a întrebat: – Stăpâne DOAMNE, cum voi ști că o voi stăpâni?9El i‑a răspuns: – Ia pentru Mine o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea și un pui de porumbel.10A luat pentru El toate acestea, le‑a despicat în două și a așezat fiecare bucată una în fața celeilalte; însă păsările nu le‑a despicat.11Când păsările de pradă au coborât peste stârvuri, Avram le‑a alungat.12În timp ce apunea soarele, pe Avram l‑a cuprins un somn adânc. Și iată că au venit peste el o groază și un mare întuneric.13Atunci El i‑a zis lui Avram: „Să știi bine că sămânța ta va fi străină într‑o țară care nu este a ei. Ei vor fi înrobiți și asupriți timp de patru sute de ani[3]. (Ex 12:40)14Dar pe neamul căruia îi vor sluji ei, îl voi judeca Eu, iar după aceea vor ieși de acolo cu mari bogății.15Tu însă vei ajunge la părinții tăi în pace; vei fi îngropat după o bătrânețe fericită.16Urmașii tăi se vor întoarce aici în a patra generație[4], pentru că nelegiuirea amoriților nu este încă deplină.“17După ce a apus soarele și s‑a făcut întuneric beznă, iată că un fum ca de cuptor și o torță aprinsă au trecut printre acele părți de animale.18În ziua aceea, DOMNUL a încheiat un legământ cu Avram, zicând: „Seminței tale[5] îi dau această țară, de la Râul Egiptului[6] până la Râul cel Mare, râul Eufrat, (Ge 12:7)19și anume pe cheniți, pe cheniziți, pe cadmoniți,20pe hitiți, pe periziți, pe refaiți,21pe amoriți, pe canaaniți, pe ghirgașiți și pe iebusiți.“