1Now Sarai, Abram’s wife, had borne him no children. But she had an Egyptian slave named Hagar;2so she said to Abram, ‘The Lord has kept me from having children. Go, sleep with my slave; perhaps I can build a family through her.’ Abram agreed to what Sarai said.3So after Abram had been living in Canaan ten years, Sarai his wife took her Egyptian slave Hagar and gave her to her husband to be his wife.4He slept with Hagar, and she conceived. When she knew she was pregnant, she began to despise her mistress.5Then Sarai said to Abram, ‘You are responsible for the wrong I am suffering. I put my slave in your arms, and now that she knows she is pregnant, she despises me. May the Lord judge between you and me.’6‘Your slave is in your hands,’ Abram said. ‘Do with her whatever you think best.’ Then Sarai ill-treated Hagar; so she fled from her.7The angel of the Lord found Hagar near a spring in the desert; it was the spring that is beside the road to Shur.8And he said, ‘Hagar, slave of Sarai, where have you come from, and where are you going?’ ‘I’m running away from my mistress Sarai,’ she answered.9Then the angel of the Lord told her, ‘Go back to your mistress and submit to her.’10The angel added, ‘I will increase your descendants so much that they will be too numerous to count.’11The angel of the Lord also said to her: ‘You are now pregnant and you will give birth to a son. You shall name him Ishmael,[1] for the Lord has heard of your misery.12He will be a wild donkey of a man; his hand will be against everyone and everyone’s hand against him, and he will live in hostility towards[2] all his brothers.’13She gave this name to the Lord who spoke to her: ‘You are the God who sees me,’ for she said, ‘I have now seen[3] the One who sees me.’14That is why the well was called Beer Lahai Roi[4]; it is still there, between Kadesh and Bered.15So Hagar bore Abram a son, and Abram gave the name Ishmael to the son she had borne.16Abram was eighty-six years old when Hagar bore him Ishmael.
1Sarai, soția lui Avram, nu‑i născuse acestuia copii. Dar ea avea o roabă egipteancă, al cărei nume era Agar.2Sarai i‑a zis lui Avram: „Iată că DOMNUL m‑a oprit să am copii. Intră[1], te rog, la roaba mea. Poate îmi voi zidi o familie prin ea.“ Avram a ascultat‑o pe Sarai.3Astfel, după ce Avram a locuit zece ani în țara Canaan, Sarai, soția lui, a luat‑o pe egipteanca Agar, roaba sa, și i‑a dat‑o soțului ei, Avram, ca să‑i fie soție.4El a intrat la Agar, iar aceasta a rămas însărcinată. Când a văzut că a rămas însărcinată, Agar a privit‑o cu dispreț pe stăpâna sa.5Atunci Sarai i‑a zis lui Avram: – Fie ca răul care mi se face să cadă asupra ta! Ți‑am dat‑o în brațe pe roaba mea, iar când a descoperit că a rămas însărcinată, m‑a privit cu dispreț. DOMNUL să judece între mine și tine!6Avram i‑a răspuns lui Sarai: – Iată, roaba ta este în mâinile tale. Fă‑i ce este bine în ochii tăi! Sarai a asuprit‑o pe Agar, iar aceasta a fugit de la ea.7Îngerul DOMNULUI a găsit‑o în pustie, lângă un izvor de apă – izvorul de lângă drumul care duce la Șur –8și a întrebat‑o: – Agar, roaba lui Sarai, de unde vii și unde mergi? Ea a răspuns: – Fug de Sarai, stăpâna mea.9Îngerul DOMNULUI i‑a zis: – Întoarce‑te la stăpâna ta și supune‑te sub mâna ei.10Îngerul DOMNULUI i‑a zis: – Îți voi înmulți atât de mult sămânța, încât acea mulțime nu va putea fi numărată.11Îngerul DOMNULUI i‑a zis: – Iată că ești însărcinată și vei naște un fiu. Îi vei pune numele Ismael[2], pentru că DOMNUL a auzit despre asuprirea ta.12El va fi un măgar sălbatic al omului. Mâna lui va fi împotriva tuturor și mâna tuturor va fi împotriva lui. Și va locui separat[3] de toți frații[4] săi. (Ge 25:18)13Agar L‑a numit pe DOMNUL Care i‑a vorbit: „Tu ești Dumnezeul Care mă vede“[5], căci ea a zis: „Oare am văzut într-adevăr aici pe Cel Care mă vede?“14De aceea fântâna a fost numită Beer Lahai‑Roi[6]. Iată că ea se află între Kadeș și Bered.15Agar i‑a născut lui Avram un fiu, iar Avram i‑a pus numele Ismael fiului său născut de Agar.16Avram avea optzeci și șase de ani când Agar i l‑a născut pe Ismael.