1Hört ihr, wie die Weisheit ruft und sich die Einsicht mit lauter Stimme Gehör verschafft?2´Sie steht` erhöht und für jeden sichtbar an den Straßen[1], dort, wo alle Wege sich kreuzen[2], hat sie sich hingestellt.3Neben den Stadttoren, am Torweg, durch den man die Stadt betritt, ruft sie laut:4»Ihr Männer, zu euch spreche ich und richte meine Stimme an ´alle` Menschen.5Ihr Unerfahrenen, begreift, was Klugheit ist, und ihr Eingebildeten, nehmt Vernunft an.6Hört her! Was ich sage, ist wertvoll und wichtig. ´Nur` Aufrichtiges kommt über meine Lippen,7denn die Wahrheit spricht aus mir, und ich verabscheue es, etwas Unrechtes zu sagen.8Alles, was ich sage, dient der Gerechtigkeit, ohne Hintergedanken und Falschheit.9Die Verständigen begreifen, dass es wahr ist, und die Erkenntnis gewonnen haben, dass es richtig ist.10Nehmt kein Silber an, sondern meinen Rat, und ´strebt` lieber nach Erkenntnis als nach wertvollem Gold.11Denn Weisheit ist noch schöner als Korallen, nichts ist so kostbar, dass man es mit ihr vergleichen könnte.12Ich bin die Weisheit, eng verwandt mit der Klugheit[3]. Ich finde heraus, wie man am klügsten handelt.[4]13Ehrfurcht vor dem HERRN heißt, das Unrecht hassen: Ich hasse Hochmut, Stolz, unrechtes Verhalten und Lügengeschwätz.14Ich weiß guten Rat und schenke Gelingen, ich bin die Einsicht, ich habe Kraft.15Durch mich regieren Könige, und ´durch mich` erlassen Machthaber gerechte Gesetze.16Mit meiner Hilfe herrschen Fürsten und Würdenträger, ja, alle, die gerechte Entscheidungen fällen.17Ich liebe, die mich lieben, und die mich suchen, werden mich finden.18Bei mir ´erwarten euch` Reichtum und Ehre, bleibender[5] Besitz und Gerechtigkeit.19Was ich austeile, ist besser als Gold oder Feingold und ´besser` als das reinste Silber.20Ich gehe den Weg der Gerechtigkeit und bleibe mitten auf der Bahn des Rechts.21Allen, die mich lieben, vererbe ich ´meinen` Reichtum und fülle ihre Schatzkammern.
Die Weisheit stellt sich vor
22Der HERR hat mich geschaffen, am Anfang seines Weges, als sein erstes Werk vor allen anderen.23Vor ewigen Zeiten wurde ich gebildet, am Anfang, bevor die Erde geschaffen wurde.24Als es noch keine Ozeane[6] gab, wurde ich geboren, als es noch keine Quellen gab, aus denen Wasser sprudelte.25Ich wurde geboren, bevor die Fundamente der Berge gelegt und die Hügel geformt waren.26Gott hatte die Erde mit ihren Feldern noch nicht gemacht und auch nicht das weite Land mit seinen Ackerböden.27Ich war da, als Gott den Himmel ausspannte und den Kreis des Horizonts über dem Ozean zeichnete.28´Ich war dabei`, als er oben die Wolken befestigte und aus der Tiefe die Quellen hervorbrechen ließ[7],29als er dem Meer eine Grenze setzte und das Wasser seine Anordnung nicht übertrat, als er das Fundament der Erde legte –30da war ich als Kind[8] an seiner Seite. Er hatte Tag für Tag Freude an mir[9], und ich spielte immerzu in seiner Gegenwart.31Ich spielte auf seiner weiten Erde und hatte meine Freude an den Menschen.32Darum, ihr Söhne, hört auf mich, glücklich zu preisen sind alle, die auf meinen Wegen bleiben.33Hört auf die Unterweisung, damit ihr weise werdet, schlagt ´sie` nicht in den Wind.34Glücklich zu preisen ist, wer auf mich hört, wer Tag für Tag wachsam an meinen Türen steht und an meinen Torpfosten auf mich wartet[10].35Denn wer mich findet, hat das Leben gefunden, und der HERR hat Freude an ihm[11].36Doch wer mich verpasst, trägt schweren Schaden davon[12]. Alle, die mich hassen, lieben den Tod.
1Nu strigă înțelepciunea? Nu‑și înalță priceperea glasul?2Ea stă pe vârful înălțimilor, de‑a lungul drumului, la răspântia[1] cărărilor.3Strigă tare lângă porți, în fața[2] cetății, la intrarea ușilor:4„Oamenilor, către voi strig și spre fiii omului se îndreaptă glasul meu!5O, naivilor, înțelegeți prudența! Nesăbuiților, înțelegeți priceperea!6Ascultați, căci am să vă spun lucruri mari, și buzele mele vor rosti ce este drept!7Căci cerul gurii mele rostește adevărul, iar răutatea este o urâciune pentru buzele mele.8Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, nu este nimic sucit sau pervertit în ele.9Toate sunt clare pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au găsit cunoștința.10Primiți îndrumarea mea în loc de argint, și cunoștința mai mult decât aurul ales.11Căci înțelepciunea este mai bună decât rubinele și orice ți‑ai dori nu se poate compara cu ea.12Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prudența; eu găsesc cunoștința și discernământul.13Teama de DOMNUL este să urăști răul. Eu urăsc mândria și aroganța, calea rea și gura care spune lucruri pervertite.14Al meu este sfatul și înțelepciunea; a mea este priceperea, a mea este puterea.15Prin mine domnesc împărații și conducătorii decretează dreptatea.16Prin mine domnesc prinții și nobilii, toți judecătorii dreptății.17Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută cu ardoare mă vor găsi.18Cu mine sunt bogăția și gloria, avuția trainică și dreptatea.19Rodul meu este mai bun decât aurul, da, decât aurul pur, și venitul meu decât argintul ales.20Eu merg pe calea dreptății, pe mijlocul cărărilor judecății,21ca să le dau o moștenire celor ce mă iubesc și să le umplu vistieriile.22DOMNUL mă avea la începutul căii[3] Lui,[4] înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.23Eu am fost desemnată din veșnicie, de la început, înainte de a fi pământul.24Eu am fost născută când nu erau adâncuri, când nu erau izvoare încărcate cu apă.25Înainte de așezarea munților, înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,26când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.27Când a întemeiat El cerurile, eu eram acolo; când a trasat orizontul pe fața adâncului,28când a așezat norii sus și a întărit izvoarele adâncului,29când a așezat hotar mării, ca apele să nu treacă peste hotărârea[5] Sa, când a trasat temeliile pământului,30eu eram meșterul de lângă El și zi de zi eram în desfătări, jucându‑mă tot timpul în fața Lui,31jucându‑mă cu lumea pământului Său și avându‑i ca desfătări pe fiii omului.32Acum deci, fiilor, ascultați‑mă! Ferice de cei ce păzesc căile mele!33Ascultați îndrumarea și fiți înțelepți; n‑o ignorați!34Ferice de omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porțile mele, păzind stâlpii ușilor mele.35Fiindcă oricine mă găsește pe mine, găsește viața și primește astfel bunăvoința DOMNULUI.36Dar cel care dă greș în a mă găsi se rănește singur; toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.“