Der König Jabin und sein Heerführer Sisera knechten Israel
1Als aber die Israeliten nach Ehuds Tode aufs neue taten, was dem HERRN mißfiel,2ließ der HERR sie in die Gewalt des kanaanäischen Königs Jabin fallen, der in Hazor regierte; sein Feldhauptmann war Sisera, der in Haroseth-Goim wohnte.3Da riefen die Israeliten den HERRN laut um Hilfe an; denn Jabin besaß neunhundert eiserne[1] Kriegswagen und bedrückte die Israeliten gewaltsam zwanzig Jahre lang.
Deboras und Baraks Verbindung; Barak führt das Heer der nördlichen Stämme zum Kampf auf den Berg Thabor
4Nun wirkte[2] damals Debora, eine Prophetin, die Frau Lappidoths, als Richterin in Israel.5Sie hatte ihren Sitz unter der Debora-Palme zwischen Rama und Bethel im Gebirge Ephraim, und die Israeliten suchten sie dort oben auf, um sich von ihr Recht sprechen zu lassen.6Diese nun schickte hin und ließ Barak, den Sohn Abinoams, aus Kedes im Stamme Naphthali rufen und sagte zu ihm: »Wisse wohl: der HERR, der Gott Israels, gebietet dir: ›Mache dich auf, ziehe auf[3] den Berg Thabor und nimm zehntausend Mann mit dir aus den beiden Stämmen Naphthali und Sebulon.7Ich will dann Sisera, den Heerführer Jabins, samt seinen Wagen und seinen Heerscharen zu dir an den Bach Kison führen und ihn in deine Gewalt geben.‹«8Barak antwortete ihr: »Wenn du mit mir gehst, so will ich gehen; wenn du aber nicht mit mir gehst, so gehe auch ich nicht.«9Da erwiderte sie: »Gewiß will ich mit dir gehen; doch wird alsdann der Ruhm des Zuges, den du unternimmst, nicht dir zuteil werden, denn der HERR wird den Sisera in die Hand eines Weibes fallen lassen.« So machte sich denn Debora auf den Weg und begab sich mit Barak nach Kedes.10Hierauf entbot Barak die Stämme Sebulon und Naphthali nach Kedes, und zehntausend Mann zogen unter seiner Führung (auf den Berg Thabor) hinauf; auch Debora zog mit ihm hinauf.11Der Keniter Heber aber hatte sich von den übrigen Kenitern, von der Familie Hobabs, des Schwagers Moses, getrennt und schlug seine Zelte bis zur Eiche bei Zaanannim in der Nähe von Kedes auf. (Ri 1,16)
Siseras Niederlage und Ermordung in der Kisonebene; Jaels furchtbare Heldentat
12Als nun Sisera die Kunde erhielt, daß Barak, der Sohn Abinoams, auf den Berg Thabor hinaufgezogen sei,13entbot Sisera alle seine Wagen, neunhundert eiserne Streitwagen, und das gesamte Kriegsvolk, das unter seinem Befehl stand, aus Haroseth-Goim an den Bach Kison.14Da sagte Debora zu Barak: »Auf! Denn dies ist der Tag, an dem der HERR den Sisera in deine Hand gibt! Der HERR ist (selbst) schon vor dir her ausgezogen!« So stieg denn Barak an der Spitze seiner zehntausend Mann vom Berge Thabor hinab,15und der HERR setzte Sisera und alle seine Wagen und sein ganzes Heer durch die Ankunft und den wilden Schwertangriff Baraks in solche Verwirrung, daß Sisera vom Wagen stieg und zu Fuß floh.16Barak aber verfolgte die Wagen und das Heer bis Haroseth-Goim, und das ganze Heer Siseras wurde mit dem Schwert niedergemacht: auch nicht ein einziger blieb übrig.17Sisera aber war zu Fuß nach dem Zelte Jaels, der Frau des Keniters Heber, geflohen; denn zwischen Jabin, dem Könige von Hazor, und der Familie des Keniters Heber herrschte Friede.18Da trat Jael aus dem Zelte hinaus Sisera entgegen und sagte zu ihm: »Kehre ein, Herr, kehre ein bei mir: fürchte dich nicht!« Da trat er zu ihr ins Zelt, und sie deckte ihn mit einer Schlafdecke[4] zu.19Dann bat er sie: »Gib mir doch ein wenig Wasser zu trinken, denn ich bin durstig!« Da öffnete sie den Milchschlauch, gab ihm zu trinken und deckte ihn wieder zu.20Darauf bat er sie: »Stelle dich in den Eingang des Zeltes, und wenn jemand kommt und dich fragt, ob jemand hier sei, so antworte: ›Nein, kein Mensch!‹«21Nun holte Jael, Hebers Frau, einen Zeltpflock, nahm einen Hammer in die Hand, trat leise an ihn heran, während er vor Erschöpfung eingeschlafen war, und schlug ihm den Pflock durch die Schläfe, so daß er noch in den Erdboden eindrang; so starb er.22In diesem Augenblick kam Barak, der den Sisera verfolgte; Jael trat hinaus ihm entgegen und rief ihm zu: »Komm, ich will dir den Mann zeigen, den du suchst!« Als er dann bei ihr eintrat, fand er wirklich Sisera als Leiche am Boden liegen, und der Pflock steckte ihm noch in der Schläfe.23So demütigte Gott an jenem Tage den Kanaanäerkönig Jabin vor den Israeliten,24deren Hand dann immer schwerer auf Jabin, dem Kanaanäerkönige, lastete, bis sie ihn völlig vernichtet hatten.
1După ce a murit Ehud, fiii lui Israel au făcut din nou ce este rău în ochii DOMNULUI2și de aceea DOMNUL i‑a vândut în mâinile lui Iabin, regele Canaanului, care domnea în Hațor. Sisera, conducătorul oștirii sale, locuia în Haroșet-Goyim.3Fiii lui Israel au strigat către DOMNUL, căci Sisera avea nouă sute de care de fier[1] și, de douăzeci de ani, îi asuprea puternic. (Ri 1,19)4În perioada aceea, în Israel judeca[2] o profetesă pe nume Debora, soția lui Lapidot.5Ea locuia sub Palmierul Deborei; acesta se afla între Rama și Betel, în muntele lui Efraim. Fiii lui Israel se suiau la ea pentru judecată.6Ea a trimis la Barak, fiul lui Abinoam, să fie chemat din Kedeș în Neftali, și i‑a zis: – N‑a poruncit DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, astfel: „Du‑te, îndreaptă‑te spre muntele Tabor și ia cu tine zece mii de bărbați dintre fiii lui Neftali și dintre fiii lui Zabulon?7Îl voi atrage pe Sisera, conducătorul oștirii lui Iabin, spre tine, la râul Chișon, cu toate carele și oștirile lui și‑l voi da în mâinile tale.“8Barak i‑a răspuns: – Dacă vei merge și tu cu mine, atunci voi merge și eu, dar dacă nu vei merge cu mine, nu voi merge nici eu!9Ea i‑a zis: – Voi merge sigur cu tine, dar, în felul acesta, gloria nu va fi a ta, căci DOMNUL îl va da pe Sisera în mâinile unei femei! Apoi Debora s‑a ridicat și a plecat cu Barak la Kedeș.10Barak i‑a chemat la Kedeș pe cei din Zabulon și din Neftali. Zece mii de bărbați s‑au suit în urma lui, iar Debora s‑a suit cu el.11Chenitul Heber se separase de cheniți, urmașii lui Hobab, socrul[3] lui Moise, și își așezase cortul lângă stejarul din Țaananim, în apropiere de Kedeș.12L‑au înștiințat pe Sisera că Barak, fiul lui Abinoam, a urcat spre muntele Tabor.13Atunci Sisera și‑a pus în mișcare toate cele nouă sute de care de fier și tot poporul care era cu el, de la Haroșet-Goyim până la râul Chișon.14Debora i‑a zis lui Barak: „Ridică‑te, căci aceasta este ziua în care a dat DOMNUL pe Sisera în mâinile tale! Oare n‑a ieșit DOMNUL înaintea ta?“ Barak a coborât de pe muntele Tabor cu cei zece mii de bărbați după el.15Prin ascuțișul sabiei, DOMNUL l‑a nimicit pe Sisera dinaintea lui Barak, cu toate carele și cu toată tabăra lui. Sisera s‑a dat jos din car și a fugit pe jos.16Barak a urmărit carele și tabăra până la Haroșet-Goyim și toată tabăra lui Sisera a căzut sub ascuțișul sabiei. N‑a mai rămas nici măcar unul.17Sisera însă a reușit să fugă până la cortul Iaelei, soția chenitului Heber, căci între Iabin, regele Hațorului, și familia chenitului Heber era pace.18Iael a ieșit să‑l întâmpine pe Sisera și i‑a zis: – Intră[4], stăpâne, intră la mine! Nu te teme! Astfel, el a intrat la ea în cort, iar ea l‑a ascuns sub o carpetă.19El i‑a zis: – Te rog, dă‑mi să beau puțină apă căci sunt însetat! Ea a deschis un burduf cu lapte, i‑a dat să bea și apoi l‑a ascuns din nou.20El i‑a zis: – Stai la intrarea cortului, iar dacă vine vreun om și te întreabă: „Este vreun bărbat aici?“, tu să‑i răspunzi: „Nu“.21După aceea, Iael, soția lui Heber, a luat un țăruș de‑al cortului, a pus mâna pe un ciocan, a intrat pe ascuns în cort și i‑a înfipt lui Sisera țărușul în tâmplă, pironindu‑l astfel în pământ. Acesta adormise adânc pentru că era epuizat. Și astfel, el a murit.22În timp ce Barak îl urmărea pe Sisera, Iael a ieșit să‑l întâmpine și i‑a zis: „Vino ca să ți‑l arăt pe omul pe care îl cauți!“ A intrat la ea, și iată că Sisera zăcea mort, cu țărușul înfipt în tâmplă.23În ziua aceea, Dumnezeu l‑a supus înaintea fiilor lui Israel pe Iabin, regele din Canaan.24Și mâna fiilor lui Israel a fost din ce în ce mai puternică împotriva lui Iabin, regele Canaanului, până când l‑au nimicit pe Iabin, regele Canaanului.