1Ein Gebet Davids. Neige, o HERR, dein Ohr, erhöre mich, denn elend bin ich und arm!2Bewahre meine Seele, denn ich bin fromm; hilf du, mein Gott, deinem Knecht, der auf dich vertraut!3Sei mir gnädig, o Allherr, denn zu dir rufe ich allezeit.4Erfreue das Herz deines Knechtes, denn zu dir, o Allherr, erheb’ ich meine Seele.5Denn du, o Allherr, bist gütig und bereit zum Verzeihen, bist reich an Gnade für alle, die dich anrufen.6Vernimm, o HERR, mein Gebet und merke auf mein lautes Flehen!7Bin ich in Not, so ruf’ ich zu dir, denn du erhörst mich.8Keiner kommt dir gleich unter den Göttern, o Allherr, und nichts ist deinen Werken vergleichbar.9Alle Völker, die du geschaffen, werden kommen und vor dir anbeten, o Allherr, und deinen Namen ehren;10denn du bist groß, und Wunder tust du: ja du, nur du bist Gott.11Lehre mich, HERR, deinen Weg, daß ich ihn wandle in deiner Wahrheit[1]; richte mein Herz auf das Eine, daß es deinen Namen fürchte!12Preisen will ich dich, Allherr, mein Gott, von ganzem Herzen und deinen Namen ewiglich ehren;13denn deine Gnade ist groß gegen mich gewesen: du hast meine Seele[2] errettet aus der Tiefe des Totenreichs.14O Gott! Vermessene haben sich gegen mich erhoben, eine Rotte von Schreckensmännern steht mir nach dem Leben; sie haben dich nicht vor Augen.15Doch du, o Allherr, bist ein Gott voll Erbarmen und Gnade, langmütig und reich an Gnade und Treue.16Wende dich zu mir und sei mir gnädig; verleih deine Kraft deinem Knecht und hilf dem Sohne deiner Magd!17Tu ein Zeichen an mir zum Guten, daß meine Feinde es sehn und sich schämen müssen, weil du, o HERR, mein Helfer und Tröster gewesen!
1DOAMNE, pleacă‑Ți urechea și răspunde‑mi, căci sunt sărac și nevoiaș.2Păzește‑mi sufletul, căci sunt credincios, Dumnezeul meu, izbăvește‑l pe robul Tău care se încrede în Tine3Stăpâne, arată‑Ți bunăvoința față de mine, căci Te chem toată ziua.4Înveselește sufletul robului Tău, căci la Tine, Stăpâne, îmi înalț sufletul.5Fiindcă Tu, Stăpâne, ești bun și iertător, bogat în îndurare față de toți cei ce Te cheamă.6DOAMNE, ia aminte la rugăciunea mea și ascultă glasul cererii mele!7Te chem în ziua necazului meu, căci Tu îmi răspunzi.8Stăpâne, nu este nimeni ca Tine între dumnezei și nimic nu se aseamănă cu lucrările Tale!9Toate neamurile, pe care le‑ai făcut, vor veni să se închine înaintea Ta, Stăpâne, și să‑Ți proslăvească Numele.10Căci Tu ești mare și faci minuni; numai Tu ești Dumnezeu!11DOAMNE, învață‑mă calea Ta, și voi umbla în adevărul Tău! Dă‑mi o inimă neîmpărțită ca să mă tem de Numele Tău.12Îți mulțumesc din toată inima mea, Stăpâne, Dumnezeul meu proslăvesc Numele Tău pe vecie,13căci mare este îndurarea Ta față de mine; Tu mi‑ai scăpat sufletul din adâncimea Locuinței Morților!14Dumnezeule, niște îngâmfați se ridică împotriva mea și o comunitate de oameni groaznici caută să mă omoare, oameni care nu țin seama de Tine.15Tu însă, Stăpâne, ești un Dumnezeu milostiv și plin de har, încet la mânie, plin de îndurare și credincioșie!16Întoarce‑Te spre mine și arată‑Ți bunăvoința față de mine! Dă tăria Ta robului Tău și izbăvește‑l pe fiul roabei Tale!17Înfăptuiește un semn care să arate bunătatea Ta față de mine, ca astfel dușmanii mei să vadă și să fie făcuți de rușine pentru că Tu, DOAMNE, m‑ai ajutat și m‑ai mângâiat.