1Von David. Danken will ich dir (HERR) von ganzem Herzen, vor den Göttern will ich dir lobsingen;2vor deinem heiligen Tempel will ich anbeten und deinen Namen preisen ob deiner Gnade und Treue; denn über deinen ganzen Namen hinaus hast dein Wort[1] du groß gemacht.3Als ich rief zu dir, da hast du mich erhört, hast mir Mut verliehn: in mein Herz kam Kraft.4Danken werden dir, HERR, alle Könige der Erde, wenn sie hören die Worte deines Mundes,5und werden singen vom Walten des HERRN, denn groß ist die Herrlichkeit des HERRN.6Denn der HERR ist erhaben und sieht doch den Niedrigen, den Stolzen aber erkennt er schon von ferne.7Wenn ich auch mitten in Drangsal wandle, erhältst du mir dennoch das Leben; du streckst deine Hand aus gegen die Wut meiner Feinde, und deine Rechte hilft mir.8Der HERR wird’s mir zum Heil vollführen; o HERR, deine Gnade walte für immer: laß die Werke deiner Hände nicht fahren[2]!
1Îți voi mulțumi din toată inima mea; Voi cânta spre lauda Ta în prezența dumnezeilor!2Mă voi închina în Templul Tău cel sfânt și voi aduce mulțumiri Numelui Tău, pentru îndurarea Ta și pentru credincioșia Ta, căci Ți‑ai înălțat Cuvântul mai presus de orice Nume al Tău.[1]3În ziua când Te‑am chemat, Tu mi‑ai răspuns, m‑ai încurajat cu putere sufletul.4DOAMNE, toți regii pământului îți vor aduce mulțumiri când vor auzi cuvintele gurii Tale!5Vor cânta căile DOMNULUI, căci mare este slava Ta, DOAMNE!6Deși este înălțat, DOMNUL îl vede pe cel smerit și îl cunoaște, de departe, pe cel mândru.7Când umblu prin mijlocul necazului, Tu mă înviorezi, Îți întinzi mâna împotriva mâniei dușmanilor mei și mă izbăvești cu dreapta Ta.8DOMNUL mă va răzbuna. DOAMNE, îndurarea Ta este veșnică: nu părăsi lucrările mâinilor Tale!