1Ein Wallfahrtslied (oder Stufenlied? vgl. Ps 120). Zu dir erhebe ich meine Augen, der du thronst im Himmel.2Siehe, wie die Augen der Knechte auf die Hand ihrer Herren, wie die Augen der Magd auf ihrer Gebieterin Hand: so blicken unsre Augen hin auf den HERRN, unsern Gott, bis er sich unser erbarmt.3Erbarme dich, HERR, erbarme dich unser! Denn gründlich sind wir satt der Verachtung;4satt, ja übersatt ist uns die Seele des Hohns der Leichtfertigen, der Verachtung der Stolzen.
1Către Tine îmi ridic ochii, Cel Ce șade[1] în ceruri.2Cum se îndreaptă ochii robilor spre mâna stăpânilor lor, și ochii roabei – spre mâna stăpânei ei, tot așa și ochii noștri se îndreaptă spre DOMNUL, Dumnezeul nostru, până Își va arăta bunăvoința față de noi.3Arată‑Ți bunăvoința față de noi, DOAMNE, arată‑Ți bunăvoința față de noi, căci suntem atât de sătui de dispreț!4Sufletul nostru s‑a săturat de batjocura celor îngâmfați și de disprețul celor mândri.