Matthew 17 | King James Version

King James Version

1 And after six days Jesus taketh Peter, James, and John his brother, and bringeth them up into an high mountain apart, 2 And was transfigured before them: and his face did shine as the sun, and his raiment was white as the light. 3 And, behold, there appeared unto them Moses and Elias talking with him. 4 Then answered Peter, and said unto Jesus, Lord, it is good for us to be here: if thou wilt, let us make here three tabernacles; one for thee, and one for Moses, and one for Elias. 5 While he yet spake, behold, a bright cloud overshadowed them: and behold a voice out of the cloud, which said, This is my beloved Son, in whom I am well pleased; hear ye him. 6 And when the disciples heard it, they fell on their face, and were sore afraid. 7 And Jesus came and touched them, and said, Arise, and be not afraid. 8 And when they had lifted up their eyes, they saw no man, save Jesus only. 9 And as they came down from the mountain, Jesus charged them, saying, Tell the vision to no man, until the Son of man be risen again from the dead. 10 And his disciples asked him, saying, Why then say the scribes that Elias must first come? 11 And Jesus answered and said unto them, Elias truly shall first come, and restore all things. 12 But I say unto you, That Elias is come already, and they knew him not, but have done unto him whatsoever they listed. Likewise shall also the Son of man suffer of them. 13 Then the disciples understood that he spake unto them of John the Baptist. 14 And when they were come to the multitude, there came to him a certain man, kneeling down to him, and saying, 15 Lord, have mercy on my son: for he is lunatick, and sore vexed: for ofttimes he falleth into the fire, and oft into the water. 16 And I brought him to thy disciples, and they could not cure him. 17 Then Jesus answered and said, O faithless and perverse generation, how long shall I be with you? how long shall I suffer you? bring him hither to me. 18 And Jesus rebuked the devil; and he departed out of him: and the child was cured from that very hour. 19 Then came the disciples to Jesus apart, and said, Why could not we cast him out? 20 And Jesus said unto them, Because of your unbelief: for verily I say unto you, If ye have faith as a grain of mustard seed, ye shall say unto this mountain, Remove hence to yonder place; and it shall remove; and nothing shall be impossible unto you. 21 Howbeit this kind goeth not out but by prayer and fasting. 22 And while they abode in Galilee, Jesus said unto them, The Son of man shall be betrayed into the hands of men: 23 And they shall kill him, and the third day he shall be raised again. And they were exceeding sorry. 24 And when they were come to Capernaum, they that received tribute money came to Peter, and said, Doth not your master pay tribute? 25 He saith, Yes. And when he was come into the house, Jesus prevented him, saying, What thinkest thou, Simon? of whom do the kings of the earth take custom or tribute? of their own children, or of strangers? 26 Peter saith unto him, Of strangers. Jesus saith unto him, Then are the children free. 27 Notwithstanding, lest we should offend them, go thou to the sea, and cast an hook, and take up the fish that first cometh up; and when thou hast opened his mouth, thou shalt find a piece of money: that take, and give unto them for me and thee.

Noua Traducere Românească

from Biblica

Schimbarea la față

1 După șase zile, Isus i‑a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, fratele acestuia, și i‑a dus deoparte, pe un munte înalt. (Mr 9:2; Lu 9:28) 2 Acolo I s‑a schimbat înfățișarea înaintea lor. Fața Lui a strălucit ca soarele, iar hainele Lui au devenit strălucitoare ca lumina. 3 Și iată că li s‑au arătat Moise și Ilie, stând de vorbă cu El. 4 Petru I‑a zis^[1] lui Isus: – Doamne, este bine să fim aici! Dacă vrei, voi face aici trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie. 5 În timp ce vorbea el, iată că un nor strălucitor i‑a acoperit. Și iată că un glas din nor a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în Care‑Mi găsesc plăcerea! De El să ascultați!^[2]“ (De 18:15) 6 Când au auzit glasul, ucenicii s‑au aruncat cu fața la pământ și s‑au înspăimântat foarte tare. 7 Dar Isus S‑a apropiat și i‑a atins, zicând: – Ridicați‑vă și nu vă temeți! 8 Când și‑au ridicat privirea, n‑au mai văzut pe nimeni în afară de Isus singur. 9 În timp ce coborau de pe munte, Isus le‑a poruncit, zicând: – Să nu spuneți nimănui despre această viziune, până când nu va fi înviat Fiul Omului dintre cei morți. 10 Ucenicii L‑au întrebat, zicând: – Atunci de ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? 11 Isus, răspunzând, a zis: – Într-adevăr, Ilie vine și va reașeza toate lucrurile. 12 Dar Eu vă spun că Ilie a venit deja, însă ei nu l‑au recunoscut, ci au făcut cu el tot ce‑au vrut. Tot așa urmează să sufere și Fiul Omului din cauza lor. 13 Atunci ucenicii au înțeles că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

Vindecarea unui băiat demonizat

14 Când au ajuns la mulțime, un om s‑a apropiat de El, a îngenuncheat înaintea Lui (Mr 9:14; Lu 9:37) 15 și I‑a zis: – Doamne, ai milă de fiul meu, căci este epileptic^[3] și suferă cumplit! Cade adesea în foc și adesea în apă! (Mt 4:24) 16 L‑am adus la ucenicii Tăi, dar n‑au putut să‑l vindece. 17 Isus, răspunzând, a zis: – O, generație necredincioasă și pervertită! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai îngădui? Aduceți‑l aici la Mine! 18 Isus a mustrat demonul, iar acesta a ieșit din el. Și băiatul a fost vindecat chiar în ceasul acela. 19 Atunci ucenicii s‑au dus deoparte la Isus și au zis: – Noi de ce n‑am putut să‑l alungăm? 20 El le‑a răspuns: – Din cauza puținei voastre credințe. Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință ca un bob de muștar^[4], ați zice acestui munte: „Mută‑te de aici, acolo!“, iar el s‑ar muta. Nimic nu v‑ar fi imposibil! 21 Dar acest fel de demoni nu ies afară decât prin rugăciune și post.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

22 În timp ce erau adunați în Galileea, Isus le‑a zis: „Fiul Omului urmează să fie predat^[5] în mâinile oamenilor. (Mr 9:30; Lu 9:43) 23 Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va fi înviat.“ Ei s‑au întristat foarte tare.

Taxa pentru Templu

24 Când au ajuns în Capernaum, au venit la Petru cei ce încasau cele două drahme^[6] pentru Templu și l‑au întrebat: – Învățătorul vostru nu plătește cele două drahme pentru Templu? (Ex 30:13; 2Ch 24:9; Ne 10:32) 25 El le‑a răspuns: – Ba da. Când Petru a intrat în casă, Isus i‑a luat‑o înainte, zicând: – Ce crezi, Simone? De la cine strâng regii pământului tributuri sau taxe? De la fiii lor sau de la străini? 26 Petru I‑a răspuns: – De la străini. Isus i‑a zis: – Așadar, fiii sunt liberi. 27 Totuși, ca să nu‑i facem să se poticnească, du‑te la mare, aruncă undița și trage afară primul pește care va veni. Când îi vei deschide gura, vei găsi un stater^[7]. Ia‑l și dă‑li‑l lor pentru Mine și pentru tine.