Neemia 10:32 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Cei care și‑au pus pecetea au fost: guvernatorul Neemia, fiul lui Hacalia; Zedechia, 2 Seraia, Azaria, Ieremia, 3 Pașhur, Amaria, Malchia, 4 Hatuș, Șebania, Maluh, 5 Harim, Meremot, Obadia, 6 Daniel, Ghinton, Baruc, 7 Meșulam, Abia, Miyamin, 8 Maazia, Bilgai și Șemaia – aceștia erau preoți. 9 Apoi leviții Iosua, fiul lui Azania, Binui, dintre fiii lui Henadad, Kadmiel 10 și frații lor: Șebania, Hodia, Chelita, Pelaia, Hanan, 11 Mica, Rehob, Hașabia, 12 Zacur, Șerebia, Șebania, 13 Hodia, Bani și Beninu. 14 După aceea căpeteniile poporului: Paroș, Pahat-Moab, Elam, Zatu, Bani, 15 Buni, Azgad, Bebai, 16 Adonia, Bigvai, Adin, 17 Ater, Ezechia, Azur, 18 Hodia, Hașum, Bețai, 19 Harif, Anatot, Nebai, 20 Magpiaș, Meșulam, Hezir, 21 Meșezabel, Țadok, Iadua, 22 Pelatia, Hanan, Anaia, 23 Osea, Hanania, Hașub, 24 Haloheș, Pilha, Șobek, 25 Rehum, Hașabna, Maaseia, 26 Ahia, Hanan, Anan, 27 Maluh, Harim și Baana. 28 Restul poporului, preoții, leviții, portarii, cântăreții, slujitorii de la Templu și toți aceia care se separaseră de popoarele străine de dragul Legii lui Dumnezeu, împreună cu soțiile lor, cu fiii și cu fiicele lor și cu toți aceia care aveau cunoștință și pricepere, 29 s‑au alăturat fraților lor, nobilii, și s‑au legat cu jurământ să umble în Legea lui Dumnezeu, dată prin Moise, robul lui Dumnezeu, să o păzească și să împlinească toate poruncile DOMNULUI, Stăpânului nostru, precum și judecățile și hotărârile Lui. 30 Am jurat atunci: „Nu ne vom da fetele de soții celor din popoarele din țară și nu le vom mai lua pe fetele lor de soții pentru fiii noștri. 31 Când popoarele țării vor veni în ziua de Sabat să vândă produse și felurite alimente, nu vom cumpăra nimic de la ele, nici în ziua de Sabat, nici în vreo altă zi sfântă. În fiecare al șaptelea an vom lăsa ogorul nelucrat și vom anula orice datorie. 32 Am hotărât să împlinim porunca de a da o treime dintr‑un șechel^[1] pe an, pentru slujba de la Casa Dumnezeului nostru, 33 pentru pâinea prezentării, pentru darul de mâncare continuu, pentru arderea‑de‑tot continuă, pentru jertfele aduse în zilele de Sabat, de lună nouă și de sărbători, pentru darurile sfinte, pentru jertfele aduse ca ispășire pentru păcatele lui Israel, și pentru toată lucrarea de la Casa Dumnezeului nostru. 34 Noi, – preoții, leviții și oameni din popor, – potrivit familiilor noastre, am aruncat sorții în legătură cu lemnele ce trebuie aduse ca ofrandă^[2] în fiecare an, la vremuri hotărâte, la Casa Dumnezeului nostru, ca să fie arse pe altarul DOMNULUI, Dumnezeul nostru, așa cum este scris în Lege. (Ne 13:31) 35 Vom aduce la Casa DOMNULUI, în fiecare an, primele roade ale pământului nostru și primele roade din toate roadele fiecărui pom. 36 De asemenea, așa cum este scris în Lege, vom aduce la Casa Dumnezeului nostru, la preoții care slujesc în Casa Dumnezeului nostru, pe întâii născuți dintre fiii noștri și dintre vitele noastre, și pe întâii născuți din cirezile noastre și din turmele noastre. 37 Vom aduce preoților, în cămările Casei Dumnezeului nostru, cele dintâi roade din aluatul nostru, din contribuțiile noastre, din fructe, din must și din ulei și le vom da leviților zeciuiala din roadele pământurilor noastre. Înșiși leviții vor putea să ia zeciuiala în toate cetățile unde lucrăm. 38 Preotul, fiul lui Aaron, să‑i însoțească pe leviți când vor lua zeciuiala, iar leviții să ducă a zecea parte din zeciuială la Casa Dumnezeului nostru, în cămările vistieriei. 39 Căci fiii lui Israel și leviții vor aduce contribuțiile din grâne, din must și din ulei în cămările în care se află obiectele Sfântului Lăcaș, acolo unde slujesc preoții, portarii și cântăreții. Nu vom mai uita de Casa Dumnezeului nostru!“