Mark 7 | King James Version :: ERF Bibleserver

King James Version

1 Then came together unto him the Pharisees, and certain of the scribes, which came from Jerusalem. 2 And when they saw some of his disciples eat bread with defiled, that is to say, with unwashen, hands, they found fault. 3 For the Pharisees, and all the Jews, except they wash their hands oft, eat not, holding the tradition of the elders. 4 And when they come from the market, except they wash, they eat not. And many other things there be, which they have received to hold, as the washing of cups, and pots, brasen vessels, and of tables. 5 Then the Pharisees and scribes asked him, Why walk not thy disciples according to the tradition of the elders, but eat bread with unwashen hands? 6 He answered and said unto them, Well hath Esaias prophesied of you hypocrites, as it is written, This people honoureth me with their lips, but their heart is far from me. 7 Howbeit in vain do they worship me, teaching for doctrines the commandments of men. 8 For laying aside the commandment of God, ye hold the tradition of men, as the washing of pots and cups: and many other such like things ye do. 9 And he said unto them, Full well ye reject the commandment of God, that ye may keep your own tradition. 10 For Moses said, Honour thy father and thy mother; and, Whoso curseth father or mother, let him die the death: 11 But ye say, If a man shall say to his father or mother, It is Corban, that is to say, a gift, by whatsoever thou mightest be profited by me; he shall be free. 12 And ye suffer him no more to do ought for his father or his mother; 13 Making the word of God of none effect through your tradition, which ye have delivered: and many such like things do ye. 14 And when he had called all the people unto him, he said unto them, Hearken unto me every one of you, and understand: 15 There is nothing from without a man, that entering into him can defile him: but the things which come out of him, those are they that defile the man. 16 If any man have ears to hear, let him hear. 17 And when he was entered into the house from the people, his disciples asked him concerning the parable. 18 And he saith unto them, Are ye so without understanding also? Do ye not perceive, that whatsoever thing from without entereth into the man, it cannot defile him; 19 Because it entereth not into his heart, but into the belly, and goeth out into the draught, purging all meats? 20 And he said, That which cometh out of the man, that defileth the man. 21 For from within, out of the heart of men, proceed evil thoughts, adulteries, fornications, murders, 22 Thefts, covetousness, wickedness, deceit, lasciviousness, an evil eye, blasphemy, pride, foolishness: 23 All these evil things come from within, and defile the man. 24 And from thence he arose, and went into the borders of Tyre and Sidon, and entered into an house, and would have no man know it: but he could not be hid. 25 For a certain woman, whose young daughter had an unclean spirit, heard of him, and came and fell at his feet: 26 The woman was a Greek, a Syrophenician by nation; and she besought him that he would cast forth the devil out of her daughter. 27 But Jesus said unto her, Let the children first be filled: for it is not meet to take the children's bread, and to cast it unto the dogs. 28 And she answered and said unto him, Yes, Lord: yet the dogs under the table eat of the children's crumbs. 29 And he said unto her, For this saying go thy way; the devil is gone out of thy daughter. 30 And when she was come to her house, she found the devil gone out, and her daughter laid upon the bed. 31 And again, departing from the coasts of Tyre and Sidon, he came unto the sea of Galilee, through the midst of the coasts of Decapolis. 32 And they bring unto him one that was deaf, and had an impediment in his speech; and they beseech him to put his hand upon him. 33 And he took him aside from the multitude, and put his fingers into his ears, and he spit, and touched his tongue; 34 And looking up to heaven, he sighed, and saith unto him, Ephphatha, that is, Be opened. 35 And straightway his ears were opened, and the string of his tongue was loosed, and he spake plain. 36 And he charged them that they should tell no man: but the more he charged them, so much the more a great deal they published it; 37 And were beyond measure astonished, saying, He hath done all things well: he maketh both the deaf to hear, and the dumb to speak.

Noua Traducere Românească

from Biblica

Isus și tradiția bătrânilor

1 Fariseii și unii dintre cărturarii care veniseră de la Ierusalim s‑au adunat la El (Mt 15:1) 2 și i‑au văzut pe câțiva dintre ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile întinate, adică nespălate. 3 (Căci fariseii și toți iudeii nu mănâncă dacă nu‑și spală cu atenție mâinile,^[1] ținând astfel tradiția bătrânilor^[2]. 4 Iar când se întorc de la piață, nu mănâncă dacă nu s‑au spălat^[3]. Și mai sunt multe alte lucruri pe care le‑au primit ei să le țină, cum ar fi: spălarea paharelor, a urcioarelor, a vaselor de bronz și a paturilor.) 5 Atunci fariseii și cărturarii L‑au întrebat pe Isus: – De ce ucenicii Tăi nu umblă potrivit cu tradiția bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile întinate? 6 El le‑a răspuns: – Ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, așa cum este scris: „Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine! 7 Degeaba însă Mi se închină ei, dând^[4] ca învățături niște porunci de‑ale oamenilor!“^[5] (Isa 29:13) 8 Voi, lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți strâns tradiția oamenilor: spălarea urcioarelor și a cănilor și multe alte lucruri de felul acesta pe care le faceți. 9 Apoi le‑a zis: – Și ați respins frumos porunca lui Dumnezeu ca să păstrați^[6] tradiția voastră! 10 Căci Moise a zis: „Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta^[7]“ și „Cel ce își vorbește de rău tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea.“^[8] (Ex 20:12; Ex 21:17; Le 20:9; De 5:16)

Ex 20:12Ex 21:17Le 20:9De 5:16

11 Însă voi ziceți: „Dacă un om spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ajutor ai putea primi de la mine este korban^[9], – adică este deja închinat ca dar lui Dumnezeu»“ –, 12 pe acela nu‑l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau mama lui!^[10] 13 Și desființați astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția^[11] voastră pe care o răspândiți. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta.

Lucrurile care îl întinează pe om

14 Isus a chemat din nou mulțimea și a zis: „Ascultați‑Mă cu toții și înțelegeți! 15 Nu există nimic din afara omului, care, intrând în el, să‑l poată întina, ci lucrurile care ies din om, acelea îl întinează!“ 16 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă! 17 După ce a lăsat mulțimea și a intrat în casă, ucenicii Lui L‑au întrebat despre pildă. 18 El le‑a zis: „Și voi sunteți tot fără pricepere? Nu înțelegeți că orice intră în om din afară nu‑l poate întina, 19 fiindcă nu intră în inima lui, ci în stomac, iar apoi iese în latrină, el dând afară astfel toată mâncarea?“^[12] (Mt 15:17) 20 Apoi a zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl întinează pe om. 21 Căci dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele, curviile^[13], furturile, crimele, 22 adulterele, lăcomiile, răutățile, viclenia, depravarea, ochiul rău^[14], blasfemia, mândria și nesăbuința. 23 Toate aceste rele ies dinăuntru și îl întinează pe om.“

Credința femeii siro-feniciene

24 Isus a plecat de acolo și S‑a dus în hotarele Tyrului și ale Sidonului. Dorind să nu știe nimeni că Se află acolo, a intrat într‑o casă, dar n‑a putut rămâne neobservat, (Mt 15:21) 25 ci imediat, o femeie care auzise despre El și a cărei fetiță avea un duh necurat, a venit la El și I‑a căzut la picioare. 26 Femeia era o grecoaică, originară din Siro-Fenicia^[15]. Ea L‑a rugat să alunge demonul din fiica ei, 27 dar Isus i‑a zis: – Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s‑o arunci la căței. 28 Însă ea a răspuns și i‑a zis: – Da, Doamne, dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor. 29 Atunci El i‑a zis: – Pentru răspunsul acesta, du‑te. Demonul a ieșit din fiica ta. 30 Ea a plecat acasă și a găsit copilul culcat pe pat, iar demonul ieșise.

Isus vindecă un surdo‑mut

31 Atunci Isus a ieșit iarăși din hotarele Tyrului și S‑a dus, prin Sidon, la Marea Galileei, în mijlocul hotarelor Decapolisului^[16]. (Mt 15:29; Mr 5:20) 32 Au adus la El un surd, care totodată vorbea greu, și L‑au rugat să‑Și pună mâna peste el. 33 Isus l‑a luat deoparte din mulțime, Și‑a pus degetele în urechile lui și i‑a atins limba cu scuipatul Lui. 34 Apoi a privit spre cer, a oftat și i‑a zis: „Efata!“, care înseamnă: „Deschide‑te!“ 35 Și imediat i s‑au deschis urechile, i s‑a descleștat limba^[17] și a început să vorbească corect. 36 Isus le‑a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să nu spună, cu atât ei proclamau aceasta mai mult. 37 Ei erau uimiți peste măsură și ziceau: „El pe toate le face bine. Chiar și pe surzi îi face să audă, iar pe muți să vorbească!“