1Righteous art thou, O LORD, when I plead with thee: yet let me talk with thee of thy judgments: Wherefore doth the way of the wicked prosper? wherefore are all they happy that deal very treacherously?2Thou hast planted them, yea, they have taken root: they grow, yea, they bring forth fruit: thou art near in their mouth, and far from their reins.3But thou, O LORD, knowest me: thou hast seen me, and tried mine heart toward thee: pull them out like sheep for the slaughter, and prepare them for the day of slaughter.4How long shall the land mourn, and the herbs of every field wither, for the wickedness of them that dwell therein? the beasts are consumed, and the birds; because they said, He shall not see our last end.5If thou hast run with the footmen, and they have wearied thee, then how canst thou contend with horses? and if in the land of peace, wherein thou trustedst, they wearied thee , then how wilt thou do in the swelling of Jordan?6For even thy brethren, and the house of thy father, even they have dealt treacherously with thee; yea, they have called a multitude after thee: believe them not, though they speak fair words unto thee.7I have forsaken mine house, I have left mine heritage; I have given the dearly beloved of my soul into the hand of her enemies.8Mine heritage is unto me as a lion in the forest; it crieth out against me: therefore have I hated it.9Mine heritage is unto me as a speckled bird, the birds round about are against her; come ye, assemble all the beasts of the field, come to devour.10Many pastors have destroyed my vineyard, they have trodden my portion under foot, they have made my pleasant portion a desolate wilderness.11They have made it desolate, and being desolate it mourneth unto me; the whole land is made desolate, because no man layeth it to heart.12The spoilers are come upon all high places through the wilderness: for the sword of the LORD shall devour from the one end of the land even to the other end of the land: no flesh shall have peace.13They have sown wheat, but shall reap thorns: they have put themselves to pain, but shall not profit: and they shall be ashamed of your revenues because of the fierce anger of the LORD.14Thus saith the LORD against all mine evil neighbours, that touch the inheritance which I have caused my people Israel to inherit; Behold, I will pluck them out of their land, and pluck out the house of Judah from among them.15And it shall come to pass, after that I have plucked them out I will return, and have compassion on them, and will bring them again, every man to his heritage, and every man to his land.16And it shall come to pass, if they will diligently learn the ways of my people, to swear by my name, The LORD liveth; as they taught my people to swear by Baal; then shall they be built in the midst of my people.17But if they will not obey, I will utterly pluck up and destroy that nation, saith the LORD.
1Tu ești întotdeauna drept, DOAMNE, când mă cert cu Tine. Îți voi vorbi totuși cu privire la judecățile Tale. De ce prosperă calea celor răi? De ce toți trădătorii au parte de bine?2Tu i‑ai plantat, iar ei au prins rădăcină. Cresc și aduc rod. Tu ești întotdeauna pe buzele lor, dar departe de inimile[1] lor.3Totuși, Tu, DOAMNE, mă cunoști; Tu mă vezi și îmi cercetezi inima cu privire la Tine. Înhață‑i ca pe niște oi care trebuie înjunghiate! Pune‑i deoparte[2] pentru ziua măcelului! (Jer 6:4)4Până când se va usca țara și se va veșteji iarba de pe orice câmpie? Din cauza răutății celor ce locuiesc în ea, animalele și păsările sunt spulberate. Căci ei zic: „El[3] nu ne va vedea sfârșitul!“
Răspunsul Domnului
5„Dacă ai alergat cu pedestrașii iar ei te‑au obosit, cum vei putea să te iei la întrecere cu niște cai? Într‑o țară liniștită te crezi în siguranță, dar ce[4] vei face la desișul Iordanului?6Chiar și frații tăi, propria ta familie, te trădează; ei înșiși strigă în gura mare după tine. Nu te încrede în ei chiar dacă te vorbesc de bine.7Mi‑am părăsit Casa, Mi‑am abandonat moștenirea, am dat‑o pe iubita sufletului Meu în mâna dușmanilor ei.8Moștenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure: și‑a ridicat glasul împotriva Mea, de aceea o urăsc.9N‑a ajuns oare moștenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriță, înconjurată de păsări de pradă? Duceți‑vă și strângeți toate vietățile câmpului! Aduceți‑le ca s‑o devoreze!10Mulți păstori Mi‑au distrus via și Mi‑au călcat ogorul în picioare. Mi‑au prefăcut ogorul Meu cel plăcut într‑un deșert pustiit.11L‑au transformat într‑un pustiu. Pustiit, el bocește înaintea Mea. Toată țara a fost devastată, dar nu este nimeni care să pună la inimă.12Distrugătorii au sosit pe toate înălțimile pleșuve din pustie, căci sabia DOMNULUI devorează țara de la un capăt la celălalt și nimeni nu va avea pace.13Au semănat grâu, dar au cules spini; s‑au ostenit, dar nu au obținut nimic. Să vă fie rușine de recoltele voastre în urma mâniei aprige a DOMNULUI!“14Așa vorbește DOMNUL: „Cât despre toți vecinii Mei cei răi, care se ating de moștenirea pe care am dat‑o poporului Meu, Israel, îi voi smulge din țara lor și voi smulge Casa lui Iuda din mijlocul lor.15Dar, după ce‑i voi smulge, voi avea iarăși milă de ei și‑i voi aduce pe fiecare la moștenirea lui și în țara lui.16Dacă vor învăța bine căile poporului Meu și vor jura pe Numele Meu, zicând: «Viu este DOMNUL!», așa cum Mi‑au învățat și ei poporul să jure pe BAAL, atunci vor fi repuși în drepturi în mijlocul poporului Meu.17Dar, dacă vreun neam nu va asculta, îl voi smulge cu desăvârșire și îl voi distruge, zice DOMNUL.“