Jeremiah 11 | King James Version

King James Version

1 The word that came to Jeremiah from the LORD, saying, 2 Hear ye the words of this covenant, and speak unto the men of Judah, and to the inhabitants of Jerusalem; 3 And say thou unto them, Thus saith the LORD God of Israel; Cursed be the man that obeyeth not the words of this covenant, 4 Which I commanded your fathers in the day that I brought them forth out of the land of Egypt, from the iron furnace, saying, Obey my voice, and do them, according to all which I command you: so shall ye be my people, and I will be your God: 5 That I may perform the oath which I have sworn unto your fathers, to give them a land flowing with milk and honey, as it is this day. Then answered I, and said, So be it, O LORD. 6 Then the LORD said unto me, Proclaim all these words in the cities of Judah, and in the streets of Jerusalem, saying, Hear ye the words of this covenant, and do them. 7 For I earnestly protested unto your fathers in the day that I brought them up out of the land of Egypt, even unto this day, rising early and protesting, saying, Obey my voice. 8 Yet they obeyed not, nor inclined their ear, but walked every one in the imagination of their evil heart: therefore I will bring upon them all the words of this covenant, which I commanded them to do; but they did them not. 9 And the LORD said unto me, A conspiracy is found among the men of Judah, and among the inhabitants of Jerusalem. 10 They are turned back to the iniquities of their forefathers, which refused to hear my words; and they went after other gods to serve them: the house of Israel and the house of Judah have broken my covenant which I made with their fathers. 11 Therefore thus saith the LORD, Behold, I will bring evil upon them, which they shall not be able to escape; and though they shall cry unto me, I will not hearken unto them. 12 Then shall the cities of Judah and inhabitants of Jerusalem go, and cry unto the gods unto whom they offer incense: but they shall not save them at all in the time of their trouble. 13 For according to the number of thy cities were thy gods, O Judah; and according to the number of the streets of Jerusalem have ye set up altars to that shameful thing, even altars to burn incense unto Baal. 14 Therefore pray not thou for this people, neither lift up a cry or prayer for them: for I will not hear them in the time that they cry unto me for their trouble. 15 What hath my beloved to do in mine house, seeing she hath wrought lewdness with many, and the holy flesh is passed from thee? when thou doest evil, then thou rejoicest. 16 The LORD called thy name, A green olive tree, fair, and of goodly fruit: with the noise of a great tumult he hath kindled fire upon it, and the branches of it are broken. 17 For the LORD of hosts, that planted thee, hath pronounced evil against thee, for the evil of the house of Israel and of the house of Judah, which they have done against themselves to provoke me to anger in offering incense unto Baal. 18 And the LORD hath given me knowledge of it , and I know it : then thou shewedst me their doings. 19 But I was like a lamb or an ox that is brought to the slaughter; and I knew not that they had devised devices against me, saying , Let us destroy the tree with the fruit thereof, and let us cut him off from the land of the living, that his name may be no more remembered. 20 But, O LORD of hosts, that judgest righteously, that triest the reins and the heart, let me see thy vengeance on them: for unto thee have I revealed my cause. 21 Therefore thus saith the LORD of the men of Anathoth, that seek thy life, saying, Prophesy not in the name of the LORD, that thou die not by our hand: 22 Therefore thus saith the LORD of hosts, Behold, I will punish them: the young men shall die by the sword; their sons and their daughters shall die by famine: 23 And there shall be no remnant of them: for I will bring evil upon the men of Anathoth, even the year of their visitation.

Noua Traducere Românească

from Biblica

Legământul este încălcat

1 Cuvântul spus lui Ieremia din partea DOMNULUI: 2 – Ascultă cuvintele acestui legământ și vorbește‑le oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului. 3 Spune‑le: „Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Blestemat este omul care nu ascultă de cuvintele acestui legământ, 4 pe care l‑am poruncit părinților voștri în ziua când i‑am scos din țara Egiptului, din cuptorul de fier. Eu le‑am zis: ‘Ascultați de glasul Meu și faceți tot ce v‑am poruncit și astfel veți fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru. 5 Atunci Îmi voi împlini jurământul pe care l‑am rostit față de părinții voștri, potrivit căruia le voi da o țară în care curge lapte și miere, cum vedeți astăzi.’»“ Eu am răspuns: – Amin, DOAMNE! 6 DOMNUL mi‑a zis: – Vestește toate aceste cuvinte în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, zicând: „Ascultați de cuvintele acestui legământ și împliniți‑le! 7 Căci pe părinții voștri i‑am avertizat stăruitor, din ziua când i‑am scos din țara Egiptului și până în ziua aceasta; i‑am avertizat dis‑de‑dimineață, zicând: «Ascultați de glasul Meu!» 8 Dar ei nu M‑au ascultat și nu și‑au plecat urechea, ci au umblat fiecare în încăpățânarea inimii lor rele. De aceea am adus asupra lor toate cuvintele acestui legământ, pe care li le poruncisem să le împlinească și nu le‑au împlinit.“ 9 Apoi DOMNUL mi‑a zis: – Este o uneltire între bărbații lui Iuda și locuitorii Ierusalimului. 10 Ei s‑au întors la nelegiuirile celor dintâi părinți ai lor, care au refuzat să asculte cuvintele Mele, și s‑au dus după alți dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel și Casa lui Iuda au rupt legământul Meu, pe care‑l încheiasem cu părinții lor. 11 De aceea, așa vorbește DOMNUL: „Iată, voi aduce peste ei o mare nenorocire de care nu vor putea scăpa. Vor striga la Mine, dar nu‑i voi asculta! 12 Cetățile lui Iuda și locuitorii Ierusalimului se vor duce să‑i cheme pe dumnezeii cărora le aduc tămâie, dar aceștia nu‑i vor izbăvi în timpul nenorocirii. 13 «Iuda, ai tot atâția dumnezei, câte cetăți ai! Și câte străzi are Ierusalimul, tot atâtea altare ați înălțat și voi rușinii, altare de tămâiere în cinstea lui BAAL^[1]!» 14 Tu însă, nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălța nici cereri, nici rugăciuni pentru el, căci nu‑i voi asculta când Mă vor chema în ziua nenorocirii lor.“ 15 „Ce face preaiubitul Meu în Casa Mea, în timp ce face^[2] o mulțime de planuri^[3] rele? Ar putea oare carnea sfântă să îndepărteze de la tine pedeapsa? Căci atunci când faci răul, tu te bucuri!“ 16 „DOMNUL ți‑a pus numele: «Măslin verde, înfloritor și cu fructe frumoase.» Dar, prin vuietul unei mari trosnituri, El îi va da foc, și ramurile lui vor fi zdrobite. 17 DOMNUL Oștirilor, Care te‑a plantat, a decretat nenorocirea împotriva ta, din cauza răutății Casei lui Israel și a Casei lui Iuda, care M‑au provocat la mânie, arzând tămâie pentru BAAL.“

Complot împotriva lui Ieremia

18 DOMNUL m‑a înștiințat și eu am știut. Tu mi‑ai arătat atunci faptele lor. 19 Dar eu eram ca un miel blând, dus la măcelărie și nu știam planurile rele pe care ei le făceau împotriva mea, zicând: „Să distrugem pomul cu rodul lui, să‑l ștergem de pe pământul celor vii, ca să nu i se mai amintească numele.“ 20 DOAMNE al Oștirilor, Care judeci cu dreptate, Care cercetezi rărunchii și inima, lasă‑mă să văd răzbunarea Ta asupra lor, căci Ție Ți‑am încredințat cauza mea! 21 „De aceea, așa vorbește DOMNUL împotriva oamenilor din Anatot, care caută să‑ți ia viața, zicând: «Nu profeți în Numele DOMNULUI, căci vei muri ucis de mâna noastră!» 22 De aceea, așa vorbește DOMNUL Oștirilor: «Iată, îi voi pedepsi – tinerii lor vor muri uciși de sabie, iar fiii și fiicele lor vor muri de foame. 23 Nici măcar o rămășiță nu le va fi lăsată, căci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot, în anul când vor fi pedepsiți.»“