1Hear ye the word which the LORD speaketh unto you, O house of Israel:2Thus saith the LORD, Learn not the way of the heathen, and be not dismayed at the signs of heaven; for the heathen are dismayed at them.3For the customs of the people are vain: for one cutteth a tree out of the forest, the work of the hands of the workman, with the axe.4They deck it with silver and with gold; they fasten it with nails and with hammers, that it move not.5They are upright as the palm tree, but speak not: they must needs be borne, because they cannot go. Be not afraid of them; for they cannot do evil, neither also is it in them to do good.6Forasmuch as there is none like unto thee, O LORD; thou art great, and thy name is great in might.7Who would not fear thee, O King of nations? for to thee doth it appertain: forasmuch as among all the wise men of the nations, and in all their kingdoms, there is none like unto thee.8But they are altogether brutish and foolish: the stock is a doctrine of vanities.9Silver spread into plates is brought from Tarshish, and gold from Uphaz, the work of the workman, and of the hands of the founder: blue and purple is their clothing: they are all the work of cunning men .10But the LORD is the true God, he is the living God, and an everlasting king: at his wrath the earth shall tremble, and the nations shall not be able to abide his indignation.11Thus shall ye say unto them, The gods that have not made the heavens and the earth, even they shall perish from the earth, and from under these heavens.12He hath made the earth by his power, he hath established the world by his wisdom, and hath stretched out the heavens by his discretion.13When he uttereth his voice, there is a multitude of waters in the heavens, and he causeth the vapours to ascend from the ends of the earth; he maketh lightnings with rain, and bringeth forth the wind out of his treasures.14Every man is brutish in his knowledge: every founder is confounded by the graven image: for his molten image is falsehood, and there is no breath in them.15They are vanity, and the work of errors: in the time of their visitation they shall perish.16The portion of Jacob is not like them: for he is the former of all things ; and Israel is the rod of his inheritance: The LORD of hosts is his name.17Gather up thy wares out of the land, O inhabitant of the fortress.18For thus saith the LORD, Behold, I will sling out the inhabitants of the land at this once, and will distress them, that they may find it so .19Woe is me for my hurt! my wound is grievous: but I said, Truly this is a grief, and I must bear it.20My tabernacle is spoiled, and all my cords are broken: my children are gone forth of me, and they are not: there is none to stretch forth my tent any more, and to set up my curtains.21For the pastors are become brutish, and have not sought the LORD: therefore they shall not prosper, and all their flocks shall be scattered.22Behold, the noise of the bruit is come, and a great commotion out of the north country, to make the cities of Judah desolate, and a den of dragons.23O LORD, I know that the way of man is not in himself: it is not in man that walketh to direct his steps.24O LORD, correct me, but with judgment; not in thine anger, lest thou bring me to nothing.25Pour out thy fury upon the heathen that know thee not, and upon the families that call not on thy name: for they have eaten up Jacob, and devoured him, and consumed him, and have made his habitation desolate.
1Ascultați cuvântul pe care vi‑l spune DOMNUL, Casă a lui Israel:2„Așa vorbește DOMNUL: «Nu învățați calea celorlalte neamuri și nu vă înspăimântați de semnele cerurilor, chiar dacă neamurile se înspăimântă de ele.3Căci obiceiurile popoarelor sunt deșertăciune. El taie un copac din pădure și mâna meșterului îl lucrează cu dalta.4Îl împodobește cu argint și aur și îl fixează cu ciocane și cuie ca astfel să nu se clatine.5Asemenea unor sperietori într‑un ogor de castraveți, idolii lor nu pot vorbi. Ei sunt purtați de alții, căci nu pot merge. Nu vă temeți de ei, căci nu vă pot face niciun rău și nu sunt în stare să vă facă niciun bine.»“6Niciunul nu este ca Tine, DOAMNE! Tu ești mare și Numele Tău este măreț în putere.7Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ție Ți se cuvine teama! Căci printre toți înțelepții neamurilor și în toate regatele lor nu este nimeni ca Tine.8Dar ei sunt nebuni și proști; învățătura deșertăciunilor este doar o bucată de lemn.9Argintul bătut este adus din Tarșiș și aurul din Ufaz; Ceea ce meșterul și rafinorul au făcut este îmbrăcat apoi în albastru și purpuriu; toate sunt lucrate de meșteri pricepuți.10DOMNUL însă este adevăratul Dumnezeu. El este Dumnezeul cel Viu și Împăratul cel Veșnic. Când El Se mânie, pământul se cutremură și neamurile nu pot suporta indignarea Lui.11„De aceea, așa să le vorbiți: «Acești dumnezei, care nu au făcut cerurile și pământul, vor pieri de pe pământ și de sub ceruri.»“[1]12El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui și a întins cerurile prin priceperea Lui.13La glasul Lui urlă apele din ceruri. El înalță norii de la marginile pământului, trimite fulgerele și ploaia și scoate vântul din cămările Lui.14Toți oamenii sunt proști și fără cunoștință; fiecare aurar este făcut de rușine de chipul cioplit. Căci chipurile lui turnate sunt doar o minciună și n‑au nicio suflare în ele.15Ei sunt o deșertăciune, o lucrare de batjocură. La vremea pedepsei lor, vor pieri.16Dar Partea lui Iacov nu este ca aceștia, căci El este Cel Ce a întocmit totul, iar Israel este seminția moștenirii Lui[2] – DOMNUL Oștirilor este Numele Lui.
Iminența exilului
17Adună‑ți lucrurile din țară, tu care ești sub asediu,18căci așa vorbește DOMNUL: „Iată, de data aceasta îi voi arunca departe pe cei ce locuiesc în țară; voi aduce suferință peste ei ca să poată fi prinși.“19Vai de mine! Sunt zdrobit! Rana mea este fără vindecare! Dar îmi zic: „Aceasta îmi este boala și trebuie s‑o îndur.“20Cortul meu este distrus; toate funiile îmi sunt rupte. Fiii mei s‑au depărtat de la mine și nu mai sunt; nu a mai rămas nimeni să‑mi întindă iarăși cortul și să‑mi ridice draperiile.21Păstorii s‑au prostit și nu L‑au căutat pe DOMNUL. De aceea n‑au prosperat și li s‑au risipit toate turmele.22Iată, se aude o veste: un mare cutremur se apropie din țara de nord, ca să prefacă cetățile lui Iuda într‑un pustiu, într‑o vizuină de șacali.
Rugăciunea lui Ieremia
23Știu, DOAMNE, că nu depinde de om calea lui, nici nu depinde de om când umblă să‑și îndrepte pașii.24Disciplinează‑mă, DOAMNE, dar numai cu măsură; nu în mânia Ta, ca nu cumva să mă reduci la nimic.25Varsă‑Ți furia asupra neamurilor care nu Te cunosc și asupra clanurilor care nu cheamă Numele Tău. Căci ele l‑au devorat pe Iacov; l‑au devorat, l‑au mistuit și i‑au pustiit locuința.