1Ein Klagelied[1] von David. Er trug es dem HERRN vor, als er unter den Anschuldigungen des Benjaminiters Kusch zu leiden hatte.2HERR, mein Gott, bei dir suche ich Schutz. Bring mich in Sicherheit vor all meinen Verfolgern! Ich bitte dich: Rette mich doch,3sonst bin ich ihnen hilflos ausgeliefert und sie zerfleischen mich wie ein Löwe seine Beute.4HERR, mein Gott, wenn das zutrifft, was man mir vorwirft – wenn ich wirklich anderen Unrecht getan habe,5wenn ich das Vertrauen von Freunden missbraucht oder tatsächlich diejenigen beraubt habe, die mich nun grundlos in die Enge treiben –,6dann sollen meine Feinde mich verfolgen, mich einholen und zu Boden treten. Dann habe ich diesen ehrlosen Tod verdient!7Greif ein, HERR, und strafe sie in deinem Zorn! Stelle dich meinen Feinden entgegen, die so unerbittlich gegen mich wüten! Komm und hilf mir! Du willst doch, dass das Recht wieder beachtet wird!8Versammle alle Völker um dich zum Gericht, nimm deinen Platz hoch oben auf dem Thron ein.9HERR, du bist Richter über die Völker. Vor aller Öffentlichkeit verschaffe mir Recht, denn du weißt, dass ich unschuldig bin.10Setz der Bosheit der Bösen ein Ende und richte den wieder auf, der deinen Willen tut! Du, Gott, bist unbestechlich, und niemand kann dich täuschen!11Gott ist für mich wie ein schützender Schild; er rettet den, der aufrichtig mit ihm lebt.12Gott ist ein gerechter Richter, jeden Tag gilt den Bösen sein Zorn.13Wenn jemand vom Unrecht nicht ablässt, dann schärft Gott sein Schwert,[2] er spannt seinen Bogen und legt an.14Er rüstet sich mit tödlichen Waffen und macht seine Brandpfeile zum Schuss bereit.15Ein Mensch, der Gott ablehnt, trägt Bosheit in sich und brütet immer neues Unheil aus. Nichts als Lügen bringt er zur Welt!16Doch wer anderen eine Grube gräbt, fällt selbst hinein.17Das Unheil, das er anderen bereitet hat, trifft ihn schließlich selbst; er wird zum Opfer seiner eigenen Bosheit.18Den HERRN will ich loben, denn er ist gerecht. Den Namen des höchsten Gottes will ich preisen mit meinem Lied!
Un șiggaion al lui David, pe care el l‑a cântat Domnului din cauza cuvintelor beniamitului Cuș.
1DOAMNE, Dumnezeul meu, în Tine mă adăpostesc! Izbăvește‑mă de toți prigonitorii mei, scapă‑mă,[1] (Hab 3,1)2ca să nu‑mi sfâșie sufletul ca un leu, să nu mă rupă în bucăți și să nu fie nimeni să mă scape!3DOAMNE, Dumnezeul meu, dacă am săvârșit așa ceva, dacă este fărădelege pe mâinile mele,4dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine, dacă mi‑am jefuit vrăjmașul pe nedrept,5atunci fie ca dușmanul să‑mi urmărească sufletul și să mă ajungă, să‑mi calce viața în picioare și să‑mi culce gloria[2] în țărână! Selah6Ridică‑Te, DOAMNE, în mânia Ta, scoală‑Te din cauza furiei dușmanilor mei, trezește‑Te, Dumnezeul Meu, și poruncește o judecată!7Adunarea popoarelor să Te înconjoare; stăpânește asupra ei din înălțime!8Să judece DOMNUL popoarele! Judecă‑mă, DOAMNE, fă‑mi după dreptatea și integritatea mea, o, Preaînalte[3]!9Oprește răutatea celor răi și întărește‑l pe cel drept, Tu, Care cercetezi inimile și rărunchii, Dumnezeule drept!10Scutul meu este în Dumnezeu, Mântuitorul celor cu inima cinstită.11Dumnezeu este un judecător drept, Dumnezeu Se mânie în fiecare zi.12Pentru cel care nu se întoarce la Dumnezeu, El Își ascute sabia, Își încordează arcul și‑l țintește.13Lui[4] îi pregătește armele morții, săgeți aprinse îi pregătește.14Iată‑l pe cel ce naște nelegiuirea, concepe necazul și dă naștere înșelăciunii!15Sapă o groapă, o adâncește și cade tocmai el în adâncitura pe care a făcut‑o.16Necazul pe care‑l pregătește se întoarce împotriva capului său, iar violența lui coboară asupra creștetului său.17Îi voi mulțumi DOMNULUI pentru dreptatea Lui și voi cânta spre lauda Numelui DOMNULUI, Cel Preaînalt.