1Ein Lied von David, mit einem tief gestimmten[1] Saiteninstrument zu begleiten. (Ps 12,1)2HERR, du lässt mich deinen Zorn spüren. Ich flehe dich an: Strafe mich nicht länger!3Hab Erbarmen mit mir, HERR, ich sieche dahin! Heile mich, denn ich bin am Ende meiner Kraft!4Ich weiß weder aus noch ein. HERR, wie lange willst du dir das noch ansehen?5Wende dich mir wieder zu, HERR, und rette mich! Hilf mir, du bist doch ein barmherziger Gott!6Wenn ich tot bin, kann ich dir nicht mehr danken. Wie soll ich dich denn im Totenreich loben?7-8Ach, ich bin müde vom Stöhnen. Nachts im Bett weine ich, bis die Kissen durchnässt und meine Augen ganz verquollen sind. Daran sind nur meine Feinde schuld, sie haben mich in die Enge getrieben.9Ihr Verbrecher, verschwindet, denn der HERR hat meine Tränen gesehen!10Ja, der HERR hat mein Schreien gehört, er nimmt mein Gebet an.11Meine Feinde aber werden zu Tode erschrecken, sie werden mit Schimpf und Schande überhäuft. Ehe sie damit rechnen, müssen sie die Flucht ergreifen!
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu coarde, în șeminit. Un psalm al lui David.
1DOAMNE, nu mă mustra în mânia Ta și nu mă disciplina în furia Ta.[1]2Arată‑Ți bunăvoința față de mine, DOAMNE, căci sunt slab. Vindecă‑mă, DOAMNE, căci oasele‑mi sunt îngrozite.3Sufletul meu este foarte îngrozit, iar Tu, DOAMNE, până când…?4Întoarce‑Te, DOAMNE, salvează‑mi sufletul, mântuiește‑mă datorită îndurării Tale!5Căci în moarte nu este vreo amintire despre Tine; în Locuința Morților[2], cine Îți va mulțumi?6Sunt sleit de atâtea suspine. În fiecare noapte îmi scald patul și‑mi inund așternutul cu lacrimi.7Mi s‑a prăpădit ochiul de atâta întristare, a îmbătrânit din cauza tuturor vrăjmașilor mei.8Depărtați‑vă de la mine, voi, toți cei ce săvârșiți nelegiuirea, căci DOMNUL a auzit glasul plângerii mele.9DOMNUL a auzit cererea mea, DOMNUL mi‑a primit rugăciunea.10Să fie făcuți de rușine și îngroziți peste măsură toți dușmanii mei! Să dea înapoi și să fie făcuți de rușine într‑o clipă.