Luke 24 | English Standard Version

English Standard Version

The Resurrection

1 But on the first day of the week, at early dawn, they went to the tomb, taking the spices they had prepared. (Mt 28:1; Mr 16:1; Lu 23:56; Joh 20:1)

Mt 28:1Mr 16:1Lu 23:56Joh 20:1

2 And they found the stone rolled away from the tomb, (Mt 27:60; Mr 15:46) 3 but when they went in they did not find the body of the Lord Jesus. 4 While they were perplexed about this, behold, two men stood by them in dazzling apparel. (Joh 20:12; Ac 1:10; Ac 10:30) 5 And as they were frightened and bowed their faces to the ground, the men said to them, “Why do you seek the living among the dead? (Lu 24:37) 6 He is not here, but has risen. Remember how he told you, while he was still in Galilee, (Mt 17:22; Mr 9:30; Lu 9:22; Lu 9:44; Lu 24:44)

Mt 17:22Mr 9:30Lu 9:22Lu 9:44Lu 24:44

7 that the Son of Man must be delivered into the hands of sinful men and be crucified and on the third day rise.” (Mt 20:19; Lu 9:22; Lu 13:33; Lu 24:6)

Mt 20:19Lu 9:22Lu 13:33Lu 24:6

8 And they remembered his words, (Joh 2:22; Joh 12:1) 9 and returning from the tomb they told all these things to the eleven and to all the rest. (Joh 20:18) 10 Now it was Mary Magdalene and Joanna and Mary the mother of James and the other women with them who told these things to the apostles, (Mt 27:56; Mr 15:40; Lu 8:3) 11 but these words seemed to them an idle tale, and they did not believe them. (Mr 16:11; Mr 16:16) 12 But Peter rose and ran to the tomb; stooping and looking in, he saw the linen cloths by themselves; and he went home marveling at what had happened. (Joh 19:40; Joh 20:3)

On the Road to Emmaus

13 That very day two of them were going to a village named Emmaus, about seven miles^[1] from Jerusalem, (Mr 16:12) 14 and they were talking with each other about all these things that had happened. 15 While they were talking and discussing together, Jesus himself drew near and went with them. 16 But their eyes were kept from recognizing him. (Lu 9:45; Lu 18:34; Lu 24:31; Joh 20:14; Joh 21:4)

Lu 9:45Lu 18:34Lu 24:31Joh 20:14Joh 21:4

17 And he said to them, “What is this conversation that you are holding with each other as you walk?” And they stood still, looking sad. 18 Then one of them, named Cleopas, answered him, “Are you the only visitor to Jerusalem who does not know the things that have happened there in these days?” 19 And he said to them, “What things?” And they said to him, “Concerning Jesus of Nazareth, a man who was a prophet mighty in deed and word before God and all the people, (Mt 21:11; Ac 2:22; Ac 7:22) 20 and how our chief priests and rulers delivered him up to be condemned to death, and crucified him. (Lu 23:13; Lu 23:35; Joh 3:1; Joh 7:26; Joh 7:48; Joh 12:42; Ac 2:23; Ac 3:17; Ac 4:5; Ac 4:8; Ac 5:30; Ac 13:27; 1Co 2:8; 1Th 2:15)

Lu 23:13Lu 23:35Joh 3:1Joh 7:26Joh 7:48Joh 12:42Ac 2:23Ac 3:17Ac 4:5Ac 4:8Ac 5:30Ac 13:271Co 2:81Th 2:15

21 But we had hoped that he was the one to redeem Israel. Yes, and besides all this, it is now the third day since these things happened. (Lu 1:68; Lu 24:7; 1Pe 1:18) 22 Moreover, some women of our company amazed us. They were at the tomb early in the morning, (Lu 24:1) 23 and when they did not find his body, they came back saying that they had even seen a vision of angels, who said that he was alive. (Lu 24:3; Lu 24:4; Lu 24:9) 24 Some of those who were with us went to the tomb and found it just as the women had said, but him they did not see.” (Lu 24:12; Joh 20:3) 25 And he said to them, “O foolish ones, and slow of heart to believe all that the prophets have spoken! 26 Was it not necessary that the Christ should suffer these things and enter into his glory?” (Mt 1:17; Lu 9:26; Lu 24:7; Lu 24:44; Lu 24:46; Ac 3:18; Heb 2:10; Heb 12:2; 1Pe 1:11)

Mt 1:17Lu 9:26Lu 24:7Lu 24:44Lu 24:46Ac 3:18Heb 2:10Heb 12:21Pe 1:11

27 And beginning with Moses and all the Prophets, he interpreted to them in all the Scriptures the things concerning himself. (Ge 3:15; Ge 12:3; Ge 22:18; Nu 21:9; Nu 24:17; 2Sa 7:12; Isa 7:14; Isa 9:6; Isa 50:6; Isa 52:13; Isa 61:1; Jer 23:5; Da 7:13; Da 9:24; Mic 5:2; Zec 6:12; Zec 9:9; Zec 12:10; Zec 13:7; Joh 1:45; Joh 5:46; Ac 8:35; Ac 13:27)

Ge 3:15Ge 12:3Ge 22:18Nu 21:9Nu 24:172Sa 7:12Isa 7:14Isa 9:6Isa 50:6Isa 52:13Isa 61:1Jer 23:5Da 7:13Da 9:24Mic 5:2Zec 6:12Zec 9:9Zec 12:10Zec 13:7Joh 1:45Joh 5:46Ac 8:35Ac 13:27

28 So they drew near to the village to which they were going. He acted as if he were going farther, (Mr 6:48) 29 but they urged him strongly, saying, “Stay with us, for it is toward evening and the day is now far spent.” So he went in to stay with them. (Lu 9:12) 30 When he was at table with them, he took the bread and blessed and broke it and gave it to them. (Mt 14:19) 31 And their eyes were opened, and they recognized him. And he vanished from their sight. (Lu 4:30; Lu 24:16) 32 They said to each other, “Did not our hearts burn within us while he talked to us on the road, while he opened to us the Scriptures?” (Ps 39:3; Lu 24:45) 33 And they rose that same hour and returned to Jerusalem. And they found the eleven and those who were with them gathered together, (Mr 16:13; Ac 1:14; Ac 17:3) 34 saying, “The Lord has risen indeed, and has appeared to Simon!” (1Co 15:5) 35 Then they told what had happened on the road, and how he was known to them in the breaking of the bread. (Lu 24:30; Ac 2:42)

Jesus Appears to His Disciples

36 As they were talking about these things, Jesus himself stood among them, and said to them, “Peace to you!” (Mr 16:14; Joh 20:19) 37 But they were startled and frightened and thought they saw a spirit. (Mt 14:26; Mr 6:49; Lu 21:9; Lu 24:5)

Mt 14:26Mr 6:49Lu 21:9Lu 24:5

38 And he said to them, “Why are you troubled, and why do doubts arise in your hearts? 39 See my hands and my feet, that it is I myself. Touch me, and see. For a spirit does not have flesh and bones as you see that I have.” (Joh 20:27; 1Jo 1:1) 40 And when he had said this, he showed them his hands and his feet. (Joh 20:20) 41 And while they still disbelieved for joy and were marveling, he said to them, “Have you anything here to eat?” (Ge 45:26; Joh 21:5; Ac 12:14) 42 They gave him a piece of broiled fish,^[2] 43 and he took it and ate before them. 44 Then he said to them, “These are my words that I spoke to you while I was still with you, that everything written about me in the Law of Moses and the Prophets and the Psalms must be fulfilled.” (Lu 24:6; Lu 24:27) 45 Then he opened their minds to understand the Scriptures, (Job 33:16; Ps 119:18; Lu 24:32; Ac 16:14; 1Jo 5:20)

Job 33:16Ps 119:18Lu 24:32Ac 16:141Jo 5:20

46 and said to them, “Thus it is written, that the Christ should suffer and on the third day rise from the dead, (Mt 26:24; Lu 24:7; Lu 24:26; Joh 20:9)

Mt 26:24Lu 24:7Lu 24:26Joh 20:9

47 and that repentance for^[3] the forgiveness of sins should be proclaimed in his name to all nations, beginning from Jerusalem. (Ge 12:3; Ps 22:27; Isa 2:2; Isa 49:6; Ho 2:23; Mal 1:11; Mt 28:19; Lu 2:32; Ac 2:38; Ac 4:12; Ac 5:31; Ac 10:37; Ga 3:8)

Ge 12:3Ps 22:27Isa 2:2Isa 49:6Ho 2:23Mal 1:11Mt 28:19Lu 2:32Ac 2:38Ac 4:12Ac 5:31Ac 10:37Ga 3:8

48 You are witnesses of these things. (Joh 15:27; Ac 1:8; Ac 1:22; Ac 2:32; Ac 3:15; Ac 5:32; Ac 10:39; Ac 10:41; Ac 13:31; 1Co 15:15; 1Pe 5:1)

Joh 15:27Ac 1:8Ac 1:22Ac 2:32Ac 3:15Ac 5:32Ac 10:39Ac 10:41Ac 13:311Co 15:151Pe 5:1

49 And behold, I am sending the promise of my Father upon you. But stay in the city until you are clothed with power from on high.” (Job 29:14; Ps 132:9; Isa 32:15; Lu 1:78; Joh 14:26; Ac 1:4; Ac 1:8; Ac 2:16; Ac 2:33; Eph 1:13)

Job 29:14Ps 132:9Isa 32:15Lu 1:78Joh 14:26Ac 1:4Ac 1:8Ac 2:16Ac 2:33Eph 1:13

The Ascension

50 And he led them out as far as Bethany, and lifting up his hands he blessed them. (Mt 21:17; Joh 11:18; Ac 1:12) 51 While he blessed them, he parted from them and was carried up into heaven. (Mr 16:19) 52 And they worshiped him and returned to Jerusalem with great joy, (Mt 28:9; Lu 24:50; Joh 16:22) 53 and were continually in the temple blessing God. (Lu 1:64; Lu 2:28; Ac 2:46; Ac 3:1; Ac 5:21; Ac 5:42)

Lu 1:64Lu 2:28Ac 2:46Ac 3:1Ac 5:21Ac 5:42

Noua Traducere Românească

from Biblica

Învierea lui Isus

1 Dar în prima zi a săptămânii, dimineața, foarte devreme, ele au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. (Mt 28:1; Mr 16:1; Joh 20:1) 2 Au găsit rostogolită piatra de la intrarea mormântului, 3 iar când au intrat, n‑au găsit trupul Domnului Isus. 4 În timp ce erau nedumerite de acest lucru, iată că doi bărbați în haine strălucitoare au stat lângă ele. 5 Îngrozite, ele și‑au plecat fețele la pământ. Dar ei le‑au zis: „De ce‑L căutați pe Cel Viu între cei morți? 6 Nu este aici, ci a fost înviat! Amintiți‑vă ce v‑a spus pe când era încă în Galileea, 7 când zicea că Fiul Omului trebuie să fie predat în mâinile păcătoșilor și să fie răstignit, iar a treia zi să învie.“ 8 Și ele și‑au amintit cuvintele Lui. 9 Când s‑au întors de la mormânt, i‑au anunțat toate aceste lucruri pe cei unsprezece și pe toți ceilalți. 10 Cele care le‑au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov – și celelalte care erau împreună cu ele. 11 Însă cuvintele acestea li s‑au părut basme, și nu le‑au crezut pe femei. 12 Petru însă s‑a ridicat și a alergat la mormânt. Când s‑a aplecat să se uite înăuntru, a văzut doar fâșiile de pânză. Apoi a plecat acasă, uimit de ce s‑a întâmplat.

Pe drumul spre Emaus

13 În aceeași zi, iată că doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emmaus, care era la o distanță de șaizeci de stadii^[1] de Ierusalim. 14 Aceștia discutau unul cu altul despre toate lucrurile care se întâmplaseră. 15 În timp ce ei discutau și se întrebau, Isus Însuși S‑a apropiat și mergea alături de ei. 16 Dar ochii lor erau împiedicați să‑L recunoască. 17 El i‑a întrebat: – Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi, mergând? Ei s‑au oprit, mohorâți, 18 iar unul dintre ei, pe nume Cleopa, răspunzând, I‑a zis: – Tu ești singurul străin în Ierusalim, de nu știi ce s‑a întâmplat în el în zilele acestea?! 19 El i‑a întrebat: – Ce anume? Ei I‑au răspuns: – Cele privitoare la Isus din Nazaret, Care era un profet puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor. 20 Și cum conducătorii preoților și conducătorii noștri L‑au dat să fie condamnat la moarte și L‑au răstignit. 21 Noi însă speram că El este Cel Ce urma să‑l răscumpere pe Israel. Da, și pe lângă toate acestea, iată că aceasta este a treia zi de când s‑au întâmplat aceste lucruri! 22 Mai mult, niște femei de‑ale noastre ne‑au lăsat înmărmuriți. Ele au fost dis‑de‑dimineață la mormânt 23 și nu I‑au mai găsit trupul. Când au venit, ne‑au spus că au avut o viziune cu îngeri care le‑au spus că El trăiește. 24 Unii din cei ce erau cu noi s‑au dus la mormânt și au găsit exact așa cum au spus femeile, dar pe El nu L‑au văzut. 25 El le‑a zis: – O, nesăbuiți și înceți la inimă mai sunteți când este vorba să credeți tot ce au spus profeții! 26 Nu trebuia oare să sufere Cristosul aceste lucruri și să intre în slava Lui? 27 Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le‑a interpretat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile. 28 Când s‑au apropiat de satul în care mergeau, El S‑a făcut că vrea să meargă mai departe. 29 Dar ei au stăruit de El, zicând: – Rămâi cu noi, pentru că este spre seară și ziua este deja pe sfârșite! Astfel, El a intrat să rămână cu ei. 30 În timp ce ședea la masă cu ei, a luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt‑o și le‑a dat‑o. 31 Atunci li s‑au deschis ochii și L‑au recunoscut, dar El S‑a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Ei și‑au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum, când ne deschidea Scripturile?“ 33 Și s‑au ridicat chiar în ceasul acela și s‑au întors la Ierusalim. Ei i‑au găsit pe cei unsprezece și pe cei care erau împreună cu ei, adunați laolaltă 34 și zicând că într-adevăr Domnul a înviat și i S‑a arătat lui Simon. 35 Și le‑au istorisit ce s‑a întâmplat pe drum și cum li S‑a făcut cunoscut la frângerea pâinii.

Isus li Se arată ucenicilor

36 În timp ce spuneau ei aceste lucruri, El Însuși a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!“ (Joh 20:19) 37 Îngroziți și înspăimântați, ei credeau că văd un duh. 38 El le‑a zis: „De ce sunteți tulburați și de ce vi se ridică îndoieli în inima voastră? 39 Uitați‑vă la mâinile și la picioarele Mele: Eu Însumi sunt! Atingeți‑Mă și vedeți: un duh n‑are carne și oase, așa cum vedeți că am Eu!“ 40 Și zicând aceasta, le‑a arătat mâinile și picioarele Sale. 41 Dar pentru că ei, de bucurie, tot nu credeau și erau uimiți, le‑a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?“ 42 I‑au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere, 43 iar El le‑a luat și le‑a mâncat înaintea lor. 44 Apoi le‑a zis: „Acestea sunt lucrurile pe care vi le spuneam când încă eram cu voi, și anume că trebuie să se împlinească tot ceea ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi^[2].“ 45 Atunci le‑a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile, 46 și le‑a zis: „Așa este scris, și anume Cristosul trebuia să sufere^[3] și să învie dintre cei morți a treia zi^[4], (Ps 16:9; Ps 22:1; Isa 53:1; Isa 53:10; Jon 1:17; Mt 12:40)

Ps 16:9Ps 22:1Isa 53:1Isa 53:10Jon 1:17Mt 12:40

47 iar pocăința spre iertarea păcatelor să fie proclamată, în Numele Lui, tuturor neamurilor, începând din Ierusalim. 48 Voi sunteți martori ai acestor lucruri. 49 Iată, trimit peste voi promisiunea Tatălui Meu. Voi însă rămâneți în cetate până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus!“

Înălțarea la cer

50 Apoi i‑a condus afară, până spre Betania, și, ridicându‑Și mâinile, i‑a binecuvântat. (Mr 16:19; Ac 1:9) 51 În timp ce‑i binecuvânta, Isus S‑a depărtat de ei și a fost luat în cer. 52 Ei I s‑au închinat și apoi s‑au întors la Ierusalim cu mare bucurie. 53 Și tot timpul erau în Templu, lăudându^[5]-L și binecuvântându‑L pe Dumnezeu. Amin.